„Hagi e vinovat, dar nu e lider în clasament”. Bogdan Baratky pune tunurile pe FRF și Răzvan Burleanu: „O gafă de comunicare și de strategie”

Sunt adeptul cronicilor de meci scrise la cald, imediat după ultimul fluier. Daca vrei ca materialul să aibă gust și aromă, el trebuie scris cât încă emoțiile meciului nu s-au disipat, iar pulsul e încă ridicat. Bucuria, supărarea, dezamăgirea, entuziasmul sunt emoții care se atenuează peste noapte. Dacă textul nu le surprinde, forța sa scade simțitor. O cronică de meci trăiește oricum doar câteva ore; dacă o golești de emoție trăiește degeaba orele alea. Cu riscul de a greși, de a scapă detalii, sau de a surprinde în text idei strâmbe cu care ai plecat de la stadion, cronica trebuie scrisă cât încă vuietul tribunelor iți amestecă gândurile în cap.

România, analiza unui cataclism – 0 puncte, 2 înfrângeri în 2 meciuri, golaveraj 3-6

Cu totul altfel stau lucrurile atunci când vrei să pui pe hârtie o analiză. Analiza are nevoie de două ingredient importante. Necesare, dar nu suficiente, după cum spune matematica, dar fără de care analiza ar șanse mici să fie relevantă. O analiză are nevoie de timp și luciditate. Tot ce face cronica prizabilă trebuie eradicat; mai ales emoția și graba de a-ți face gândurile cunoscute.

Meciul cu Bosnia în particular și pachetul Suedia-Bosnia în general au fost evenimente fotbalistice atât de bulversante, încât timpul alocat reflecției era obligatoriu. Totul a părut suprarealist; observațiile aveau nevoie de timp pentru a se cristaliza în idei. La două zile de la eveniment sunt departe de a înțelege motive și cauze, dar pot măcar să scriu cu liniuță aceste idei. Surprinzător (sau poate nu), golit de emoție și cu luciditatea la purtător, îl regăsesc pe Hagi pe lista vinovaților, dar nu mai e lider în clasament.

„Care este obiectivul naționalei României în Liga Națiunilor?”

În emisiunea FANATIK SUPERLIGA de luni am profitat de prezența domnului Stoichiță în studio și am adresat o întrebare care mă frământa de câteva zile: „care este obiectivul naționalei României în Liga Națiunilor?”. În primul rând pentru că nu mă întâlnisem nicăieri cu această informație și, în al doilea rând, pentru că revoluția pe care selecționerul a făcut-o în lot de la o partidă la alta, în decurs de numai 3 zile, era absolut surprinzătoare.

Digi24.ro

Ce au dispus judecătorii în cazul trapper-ului Ian, după ce a urinat pe scenă, la Arenele Romane

Diplomat că întotdeauna, domnul Stoichiță a răspuns fără să ofere un răspuns direct. Dar ideea a fost cât se poate de clară: obiectivul României este calificarea la EURO. Concluzia discuției a fost așadar unanimă: România nu are obiectiv sportiv în Liga Națiunilor, obiectivul este reconstrucția echipei în vederea preliminariilor pentru EURO.

Digisport.ro

Andrei Rațiu a dat o lovitură uriașă, chiar în ziua meciului România - Suedia: 24.000.000 €!

Ce gafă a făcut Federația Română de Fotbal

Surprinzător, Federația nu a comunicat acest obiectiv. De fapt, Federația nu a comunicat nimic pe subiect, iar asta este nu doar o gafă de comunicare, ci și una de strategie. Când iți propui reconstrucție, e greu să ai rezultate. Sunt două chestiuni care, în principiu, se exclud. Mai ales într-o astfel de situație, e indicat să comunici clar ce și cum iți propui să procedezi. Nu doar pentru a nu crea așteptări, ci și pentru a-ți proteja selecționerul, adică responsabilul de reconstrucție. Pentru că rezultatele proaste atrag critici, iar reconstrucția sub tirul presei e și mai greu de realizat.

Lucrurile însă nu s-au oprit aici. “Hagi își dorește primul loc în grupă”, a spus domnul Stoichiță. Ca rapidist, m-am întâlnit cu genul ăsta de situație, atunci când aflam din presă că “obiectivul vestiarului” la Rapid e titlul. De exemplu. Asta în timp ce obiectivul clubului era “participarea în cupele europene și calificarea în finala Cupei. Pe care, eventual, s-o și câștigam.” În mod realist, propunându-ne reconstrucția, cel mai ambițios obiectiv sportiv în Liga B era evitarea retrogradării în Liga C. Ei bine, pe lângă faptul că nu a comunicat nici un obiectiv, Federația nici măcar nu l-a consiliat pe selecționer în privința acestor obiective personale, care au creat așteptări publicului și au produs astfel daune majore atunci când realitatea din iarbă le-a pulverizat.

Și, vorbind de vinovății, responsabilitatea comunicării aparține Federației. Nu selecționerului. Hagi este o instituție în fotbalul românesc, dar instituția reală e Federația. Iar responsabilitatea aparține instituțiilor, care o deleagă mai departe către indivizi. Selecționerul trebuie să se alinieze comunicării Federației. Comunicarea, mai ales în ceea ce privește strategia și obiectivele, este apanajul instituției.

Strategia FRF pentru Liga Națiunilor – cine propune, cine decide, cine e responsabil?

Discutăm la acest punct despre strategie la modul general. Particularizăm la situația dată în următorul paragraf. Fără discuție, selecționerul este autorul acestei strategii, indiferent de Federație și de numele selecționerului. Dar selecționerul este un angajat al Federației; el nu poate decide și acționa pe contrasens cu opiniile federale. Federația are niște obiective și angajează un selecționer pentru a îndeplini acele obiective.

Ceea ce vreau să spun este că nu selecționerul (Hagi, sau oricine altcineva) decide că naționala nu are obiectiv sportiv în Liga Națiunilor, iar competiția va fi folosită pentru a testa formule și jucători. Foarte probabil selecționerul a propus asta, dar ultimul cuvânt aparține Federației. Adică instituției, angajatorului. Ceea ce este absolut firesc.

Mergând pe acest fir al discuției, dacă iți asumi o eventuală sacrificare a competiției, asta poate avea două posibile (și iată, din ce în ce mai probabile) consecințe: retrogradarea în liga C, din care abia ce promovasem și repartizarea în urna a treia valorică pentru preliminariile EURO. Fapt care ar diminua considerabil șansele României de a ajunge la EURO. Cu alte cuvinte, prin această strategie de reconstrucție, am putea sabota chiar obiectivul sportiv asumat. Pentru că o calificare din urna a treia ar fi echivalentul unui miracol. Poate de aici și reticența de a comunica public un obiectiv. Am înțeles oare riscurile când ne-am asumat această strategie?

Strategia selecționerului Hagi – haos organizat

Dincolo de numărul mare de jucători convocați, sau de alegerile pentru formula de start, a șocat de-a dreptul decizia de a scoate din lot pentru partida cu Bosnia mai mulți jucători de baza. Și, la fel, lăsând la o parte orice tentativă de a înțelege logica selecționerului, cred că o perspectivă utilă ar fi după cum urmează…

Dacă România ar fi avut un selecționer străin, nefamiliarizat cu fotbalul românesc, am fi fost dispuși să înțelegem o astfel de abordare? Am fi manifestat înțelegere pentru un străin care ar fi avut exact această strategie, după a cărei execuție ne-ar fi oferit bilanțul de azi? Adică 0 puncte și 6 goluri încasate în 2 meciuri? Nu l-am fi întrebat cumva, prin toate canalele de comunicare “de ce ai acceptat rolul ăsta, daca nu cunoști fotbaliștii pe care trebuie să îi antrenezi?” …