Poveşti de viaţă cu Focu’ la ei! „Era excepţie dacă Dobrin bea o bere”

Halagian ar putea scrie probabil volume întregi despre momentele trăite, despre titlul câştigat la doar 33 de ani când îl dirija de pe margine pe uriaşul Gicu Dobrin sau despre cele peste 900 de meciuri la care a fost antrenor în prima divizie. Pentru cei care îl contestă pentru perioada Cooperativei după anii 90’, mesajul armeanului este scurt: “Să fie sănătoşi! Ce să mai discutăm acum după zeci de ani? Sunt vremuri demult apuse”.

Într-o discuţie cu FANATIK.RO, Florin Halagian a dezvăluit începuturile sale în fotbal, dar şi episoade inedite trăite pe parcursul carierei. Fostul tehnician a explicat şi care a fost unul dintre marile secrete ale carierei sale: “Consider că am fost un om norocos pentru că am avut parte de colaboratori de excepţie, de la care am învăţat foarte multe şi fără de care poate nu aş fi rezistat atât de mult timp în fotbal. Am ales cu grijă oamenii cu care m-am înconjurat şi am avut doar de câştigat. Acesta a fost poate unul dintre secretele mele. Dacă nu îi bagi în seamă pe cei cu care lucrezi ai toate şansele să o dai în bară”.

“Am jucat fotbal când mingea avea şiret”

La sfârşitul anilor 40, Florin Halagian făcea primii paşi în fotbalul organizat la piticii lui Dinamo: “Eu am crescut la Tânărul Dinamovist. Am avut şansa să am antrenori pe care foarte puţini îi mai ştiu azi. Colea Vâlcov, Petre Steinbach, Ion Nedelescu sunt doar unii dintre cei cu care am avut onoarea să lucrez şi care sunt nişte nume uriaşe pentru fotbalul românesc. Am învăţat antrenoratul de la ei fără să îmi dau seama la acea vreme. Gândiţi-vă că eu jucam fotbal când mingile erau cu şiret”, spune Halagian.

De ce s-a folosit de presă: „Cum să n-ai încredere în Ioan Chirilă?”

Despre primii paşi în antrenorat îşi aduce aminte şi astăzi, la aproape 50 de ani de la debut. Armeanul explică faptul că în acele vremuri principala sursă de informare despre adversari era chiar presa, iar Ioan Chirilă era unul dintre preferaţii săi, în care avea mare încredere: “Informaţiile erau puţine, dar erau exacte. Acum este cam multă vorbărie. Atunci oamenii nu stăteau atâta la vorbă, stăteau mai mult pe terenul de antrenament. Antrenorii de atunci îşi iubeau cu pasiune meseria. Gândiţi-vă că ne luam informaţiile şi din presă. Aveam evoluţiile adversarilor şi pot să vă spun că cel mai bun jucător din echipa adversă avea un tratament special din partea mea. Eu, în toată cariera, m-am folosit de presă şi de informaţiile care apăreau în ziare. Păi cum să nu am încredere despre ce scria Ioan Chirilă la acea vreme? Apoi mai erau şi unele reviste de specialitate la care reuşisem să ne mai abonăm pe vremea comunismului, chiar dacă era extrem de dificil. La început nici nu înţelegeai nimic din ele, dar odată cu experienţa le-am descifrat şi noi”, explică Halagian.

Digi24.ro

Cum arată actorul din „Iisus din Nazareth”, la aproape 50 de ani de la premieră. Cum i-a schimbat viața interpretarea lui Hristos

Durul Halagian: „Mi-am iubit toţi jucătorii:)”

Deşi au apărut nenumărate poveşti despre ieşirile sale, zvonindu-se chiar că în 2011 a fost dat afară de la Gloria Bistriţa pentru că jucătorii nu au putut accepta că le cerea să intre bărbieriţi pe teren, Halagian consideră că nu a fost niciodată un antrenor dur şi dezvăluie lecţiile de viaţă pe care a încercat să le dea elevilor săi.

“Nu cred că am fost un antrenor dur pentru că mi-am iubit toţi jucătorii, indiferent de cât de buni erau. Eu am avut discuţii în toată cariera cu jucătorii mei pentru că ţineam foarte mult la ţinuta şi la comportamentul lor în afara terenului de joc. Le explicam de ce modul în care se prezintă în faţa oamenilor este un lucru extrem de important, nu numai pentru ei, ci chiar pentru club şi oraş. Mă deranja foarte tare dacă viaţa lor extrasportivă era una dezechilibrată. La mulţi ţineam ca şi cum ar fi fost copiii mei”, spune astăzi Halagian.

Digisport.ro

Agresorul Alexandrei Becali, obligat să poarte brățară electronică

“Dobrin detesta alcoolul”

Una dintre marile bucurii ale Armeanului a fost şansa uriaşă de a lucra aproape un deceniu cu Nicolae Dobrin, cel căruia şi astăzi îi păstrează un loc special în inima sa: “Am lucrat aproape 10 ani cu Dobrin şi pe lângă el, restul erau mai micuţi. Nu aveau talentul lui, dar dădeau randament. Dobrin nu ar fi putut fără ei, dar nici ei fără Dobrin. Gicu mânca mingea la antrenamente. Nu îi plăcea deloc să facă pregătire fizică, nu se apropia din punctul acesta de  vedere de ceilalţi, dar nici nu avea nevoie datorită talentului. El era un vârf retras care când punea piciorul pe minge scotea echipa din orice situaţie. Era de pe altă planetă.

Dar marea lui calitate era modestia. Ca şi coechipier era fantastic, îi ajuta mereu pe cei din echipă. Viaţa lui extrasportivă a fost o fabulaţie. Dacă bea o bere era o excepţie, chiar era împotriva băuturii, chiar detesta alcoolul. Argeşul era considerat ţara ţuicii şi ziariştii l-au găsit pe Dobrin să-i pună în cârcă asta cu băutura”, dezvăluie Halagian.

Focu’ la ei!

Una dintre replicile celebre ale antrenorului, care în 2008 a primit Ordinul Meritul Sportiv de la Traian Băsescu, a fost “focu la ei!”: “Ţineam foarte mult să jucăm în terenul advers cât se poate de mult. Dacă eram acolo şi presam şansele de a marca creşteau. Mi se pare o chestie logică. Expresia era una de teren de fotbal, dar cred că a rămas în istorie şi pentru că este una inedită”.

Povestea celebrei şepci norocoase cu Chicago Bulls

Generaţia care a prins ultima parte a carierei lui Halagian îşi aduce aminte de tehnicianul care nu se despărţea niciodată de şapca sa cu Chicago Bulls. Fostul tehnician a dezvăluit că soţia sa a luat atitudine în ultimii ani. “Şi acum am în cuier o grămadă de şepci. A fost o slăbiciune de a mea. Soţia mea a pus-o bine pe cea cu Chicago Bulls pentru că a spus că amintirile trebuie păstrate. Cred că o purtam şi acum dacă o aveam la îndemână şi probabil se strica. Oamenii se agaţă de tot felul de lucruri care au impresia că i-ar putea ajuta. Eu sunt armean, dar am împrumutat obiceiurile românilor, pentru că sunt născut aici. Pe vremea aceea chiar eram convins că şapca aceea îmi purta noroc”.

“Sunt sănătos, mă simt bine şi nu am niciun fel de probleme. Îi mulţumesc lui Dumnezeu”

“Nu mai vreau să mă amestec cu părerile mele pentru că nici mie nu îmi plăceau ăştia vorbăreţii de pe la radio. Că pe vremea mea aşa era, la radio”

“Am fost vulcanic încă de când eram la pitici, de când fusesem promovat la 16 ani. Toată viaţa am fost mai nervos pe marginea terenului, dar n-am avut niciodată treabă cu medicamentele, cum nu am nici acum. Soţia îmi atrăgea atenţia mai ales pe finalul carierei să o las mai uşor, să nu mai fiu atât de agitat, că nu se ştie niciodată”

“Fotbalul este în evoluţie permanentă. Fotbalul nu poate sta departe de evoluţia lumii”

Florin Halagian

– are 3 titluri în palmares, 2 cu FC Argeş şi 1 cu Dinamo

– a condus Naţionala pentru un meci, în 1979

– a pus bazele Stelei, cea care în 1986 a câştigat Cupa Campionilor Europeni

– s-a retras în 2011, după 4 meciuri ca director tehnic la Gloria Bistriţa