Homo Perversus, între hocheiștii „revizioniști”, dreptatea lui Ilie Năstase și maneaua Ținutului Secuiesc. Vocalize triste la poarta ministrului Novak și respect pentru Sorin Grindeanu

Este surprinzător de nesurprinzător faptul că hocheiștii din Naționala României au cântat la Campionatul Mondial imnul Ținutului Secuiesc. Istoria demonstrează că, din păcate, adevărata problemă secuiască a fost voluntar ignorată pe meleagurile noastre, iar realitatea arată că ignoranța față de implicarea ungurească (nu doar din punct de vedere financiar) în sportul românesc este decisivă în crearea contextului nociv.

Noul Homo Perversus reprezintă apogeul tupeului, al tristei permisivități și al lipsei de cultură și de civilizație

Homo Perversus secuiesc este rupt din „trendul” european de ieri și de azi. Degeaba i-ar suspenda Ilie Năstase pe hocheiștii Naționalei, tradiția îi dă dreptul ministrului Novak la surzenie! Hocheiștii rapsozi sunt victimele „revizionismului” lipsei de educație, combinată cu permisivitatea excesivă.

Tuturor copiilor le plac obiectele care se vând la bâlci, așa că s-au gândit și jucătorii Naționalei de hochei să se dea în stamba vocalizei pe gheața slovenă, interpretând o manea de succes. Faptul că „etnicii Tricolori” (sună grațios, nu, pentru că tot vorbeam despre „muzică”?) au cântat alături de adversarii unguri imnul secuiesc nu are legătură cu norii groși, de nepătruns, ai iredentismului încă prezent în societate.

Dacă evenimentul se petrecea la o nuntă, poate că nu ne-am fi supărat atât de tare. Însă faptul că scandalul a izbucnit din lumea hocheiului, sport care timp de zeci de ani s-a risipit pe meleagurile noastre în reputate fărădelegi, iertate de autorități, spune multe.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Nici felul în care niște inși, probabil analfabeți, dar analfabeți în limba maghiară, au aplaudat teribilismul respectiv nu trebuie să trezească mirări. Nenorocirea apare de abia în momentul în care acest om de „tip nou”, dar în același timp anacronic, numit „Homo Perversus”, se consideră cetățean european. Și pentru că tupeul nu este sancționat la nivel UE, unde Viktor Orban își plimbă șareta pe gaz rusesc printr-un cimitir moral, de ce să nu fie încălcată orice normă de bun simț la un Mondial de hochei?

Precum hocheiștii trubaduri, miniștrii Carol Eduard Novak și Tanczos Barna reprezintă România!

Salut cu cordialitate letargia autorităților române, din sport și nu numai, care, timp de zeci de ani, au tolerat incidentele produse pe patinoarele din Miercurea Ciuc sau din Gheorghieni! De ce nostalgicii crescuți în igrasia vremurilor demult apuse să nu procedeze la fel?

Să reamintim, totuși, că, până la Eduard Carol Novak, majoritatea miniștrilor Sportului din România au fost cu precădere de „etnie”… română, dar n-au reclamat vreo „discriminare” la adresa românilor, ci au pus și ei batista pe țambal.

Faptul că, în dubioșenia sa, dom’ ministru și-a înfundat barba în țărână și doarme mai departe nu trebuie să șocheze. E clar că ‘mnealui e campion în toate dialectele surzeniei, precum Guvernul din care face parte și al cărui șef ezită să-l trezească. Ca și hocheiștii trubaduri, Carol Novak reprezintă România! La fel, un alt ministru despre care s-a spus că-i la fel de meloman, Tanczos Barna…

Digisport.ro

Victima luptătorului suspendat pe viață a răbufnit: ”Toată lumea i-a cerut”. Ce a pățit după episodul fără precedent

Chestiunea Ținutului Secuiesc și diversiunea afectivă

Dincolo de recentul incident, este important un recurs la istorie. Din nefericire, întreaga șandrama nu se cațără pe concepte naționaliste sau revizioniste, în formă tipică de anti-românism și chiar de huliganism, așa cum am fi tentați să credem, urmărind scandalurile dintre galerii, a căror suită a dus și la incidentul de la Mondialele de hochei.

Problema autonomiei Ţinutului Secuiesc, uitată în ultima vreme, este – de fapt – interfaţa unui program de accesare a resurselor României din exterior. Autonomia nu este și nu a fost problema primordială a cetăţenilor care populează judeţele Mureş, Covasna şi Harghita, aşa cum încearcă unii să ne facă să credem.

Din convorbirile purtate în timp cu diverși istorici, am aflat că ceastă idee face parte dintr-un plan perfect elaborat, cu rădăcini vechi în istoria României, care vizează specularea resurselor economice şi strategice ale ţării, în folosul unor puteri străine. Mutarea acestei discuţii în planul strict naţionalist–afectiv este o dezinformare, o capcană, în care autorităţile române par să fi căzut, cu sau fără bună ştiinţă. Și vom descoperi mai târziu că lucrurile se leagă, inclusiv de zona sportului…

Raport german din 1940: „România, o colonie furnizoare de materii prime”

Planul care vizează accesarea resurselor româneşti (inclusiv a celor morale, iar aici revenim la subiectul legat de situația din sport!) nu este o noutate. Primul care l-a sesizat a fost Mareșalul Averescu, dar, ca de obicei, cine privește bine trebuie orbit.

Un raport german, ce poartă data de 4 noiembrie 1940, stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste, la două luni de la fuga Regelui Carol al II-lea. Documentul a fost desecretizat şi poate fi găsit la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258, cadrul 1405523, cu titlul: „Cât despre viitorul rezervat României, lucrurile sunt clare: O colonie furnizoare de materii prime şi de forţă de muncă”.

Iată câteva pasaje din acest document, preluate și de revista Historia, menite să sprijine cele afirmate anterior: „România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi total diferite.Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental–asiatice. Încă din secolul al X-lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor, nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare”.

În text se mai arată că Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”. „Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. (…) În zona Ținutului Secuiesc, românii nu există sau dacă există, sunt manevrabili. În cercurile românilor aduși aici ca forţă de muncă, în urma contactului cu mărcile de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental–slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare”, se notează în raport.

Iată, aşadar, cum stăteau lucrurile, cum ne priveau alţii şi cât de mult am tăcut, până să ne „deșteptăm” când auzim un imn, la un meci de hochei. Vremurile s-au schimbat, dar situaţia rămâne aceeaşi.

Victoriile la nivel internațional nu se mai obțin cu „parul”, ci cu viclenie, cu discursuri meşteşugite, cu imnuri pe stadioane și cu siguranța faptului că adversarul sforăie, astfel încât totul să devină permis.

De la naționalismul tip „trombon”, la investițiile ungurești din sportul românesc

Cum reacționează, însă, Bucureștiul, în fața unor politici expansive, de orice tip? „Naționalismul” grosier, adicătelea fanfaron, pe care se bazează unii politicieni cu priză la publicul curentat de frustrări, amintește, așa cum spunea, în exclusivitate pentru FANATIK, politologul Cătălin Avramescu, de curentele ideologice formatoare de vopsitori de bănci, în Tricolor.

Patriotismul nu este un concept care trebuie hulit, așa cum încearcă să ne învețe unii scriitori contemporani, obișnuiți să interpreteze istoria după bunul lor plac. Patriotismul este o stare sufletească, aflată într-o relație sănătoasă cu starea intelectului. Acest sentiment nu presupune naționalismul de tip „trombon”, ci respectul față de propria condiție, de Imnul și de Drapelul Național. Și asta nu se rezolvă (doar) prin suspendarea unor jucători sau prin demiterea unui ministru, ci prin crearea unui context sănătos, inclusiv în sport.

Aminteam într-un editorial că investițiile maghiare în fotbalul din România rămân un subiect sensibil și mereu aflat la ordinea zilei. Dincolo, însă, de impulsurile „naționaliste”, unele justificabile din punct de vedere istoric, dar altele total anacronice pentru epoca în care trăim, în care ar trebui să primeze dezvoltarea în comun, pe calea europeană, trebuie spus că forurile tutelare de la noi, fie că e vorba despre FRF sau despre LPF, preferă să tacă mâlc, în legătură cu această realitate.

Ce să mai discutăm atunci despre hochei? Același ministru Novak ne-a dat lovitura de grație, în luna ianuarie, iar în România a nins cu fulgi de liniște…

Sorin Grindeanu a scăpat din „turma” politicienilor: „Cine nu respectă România, nu are ce căuta în roșu, galben și albastru!”

Până la ora apariției acestui articol, Sorin Grindeanu a fost singurul politician român care nu s-a înregimentat în turma obișnuită să stea cu capul între urechi. Merită respect, chiar și pentru firescul gestului său, pentru că, prin bătătura noastră, nici ce era normal numai e normal.

„Ca timișorean, înțeleg perfect ce înseamnă să trăiești într-o comunitate multiculturală și multietnică, în care toată lumea trebuie respectată. Nu pot, însă, să înțeleg și să tolerez gestul infam al hocheiștilor din naționala României, care au cântat așa zisul imn al Ținutului Secuiesc”, a notat fostul premier, pe contul său de pe facebook.

„Este un afront și o lipsă nerușinată de respect față de Români, față de români și față de Tricolor. Sper ca lucrurile să nu rămână nepedepsite. Cer Federației Române de Hochei, Ministerului Sportului și tuturor celorlalți factori responsabili să ia măsuri urgente, pentru a aplica cele mai dure sancțiuni, după acest gest incalificabil. Cine nu respectă România, nu are ce căuta în roșu, galben și albastru!”, a continuat politicianul.

Semnăm, „în alb”, contracte de stimă cu asemenea oameni. Ne mai alintă și nouă, demnitatea…

Dacă „limba antrenamentului” este maghiara, cum altfel să gângurim pe stadioane?

În trecut, o anchetă publicată de site-ul hotnews.ro arăta că, vreme de câțiva ani, Ungaria „pompase” aproape 20 de milioane de euro în fotbalul din zonele locuite cu precădere de maghiari.

„La noi e important ca limba antrenamentului să fie maghiara, deoarece noi ne definim ca un club maghiar. Avem un centru secundar în Transilvania de Sud, unde copiii români sunt majoritari”, declarase pentru hotnews.ro Zoltan Szondy, președintele FC Miercurea Ciuc (FK Csikszereda).

Așadar și prin urmare, dacă „limba antrenamentului” este maghiara, cum să gângurească băieții manele, pe stadioane și pe patinoare, decât în același „ghiers”? Permisivitatea excesivă se combină cu lipsa de educație și cu frica. Din păcate, părem să nu înțelegem contextul european și am dedus din asta că trebuie să renunțăm la demnitate.

Homo Perversus profită de orice șansă, iar faptul că i se crează vadul perfect nu ține atât de abilitățile sale, cât de incompetența celor care se ocupă de destinele gospodăriei.

A fi demn nu înseamnă doar să-l suspenzi pe Novak sau pe cine știe ce hocheist, abia după ce latră presa la tine, ci să ridici o țară la standarde „demne”. Avem de învățat de la alții, iar uneori mi-e frică să recunosc exact de la cine anume…