Sport

Horia Ivanovici: Binefăcătorul din umbră a mai întinerit cu un an… Gesturi unice ale omului care continuă să salveze Dinamo, Nicolae Badea!

Directorul Fanatik îi urează public „La Mulți Ani!” fostului șef al echipei din „Ștefan cel Mare” și dezvăluie de ce Badea poate fi numit, fără exagerare, „salvatorul lui Dinamo”
03.10.2021 | 16:19
Horia Ivanovici Binefacatorul din umbra a mai intinerit cu un an Gesturi unice ale omului care continua sa salveze Dinamo Nicolae Badea
Horia Ivanovici, un sincer la mulți ani pentru Nicolae Badea, salvatorul lui Dinamo. Sursă foto: Colaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Ieri, binefăcătorul din umbră al lui Dinamo a împlinit 73 de ani. Chiar dacă nu este rostit oficial, numele îl știe toată lumea: Nicolae Badea! De-ar fi fost ziua de naștere a magului Mircea Lucescu sau, să zicem, a lui Adi Mutu  – ca să rămânem în arealul alb-roșu –  televiziunile, site-urile, blogurile ar fi produs o inflație de articole, reacții, amintiri, până aproape de sațietatea cititorului. Despre Nicu Badea, n-am citit nimic! Dar nimic!! Nici pe paginile oficiale PCH, DDB sau Radio Dinamo n-am întrezărit măcar 2-3 rânduri de obraz fin, cu tradiționalele urări. Ceva de genul „La Mulți Ani omului care ne-a fost mereu alături!” De ce să fi făcut asta DDB? Simplu: pentru că Nicolae Badea este omul care a salvat până acum Dinamo! Fără caracterul, cumsecădenia și inima lui de „câine” adevărat, echipa de fotbal, probabil, n-ar mai fi existat sau s-ar fi irosit prin derby-uri din Liga 4, cu Tricotaje Ineu ori ACS Fortuna Becicherecu Mic… Badea, îl știți deja, n-a pretins niciodată recunoștință, cu atât mai puțin osanale! Dar pretind eu aici, chiar dacă tardiv, un minimum de respect sau măcar de simpatie din partea suflării dinamoviste.

Badea îi completează lui Rednic salariul lunar cu 6000 de euro din buzunarul propriu!

Îngrozitor de discret, fapt iritant pentru media, inclusiv pentru noi, cei de la Fanatik, binefăcătorul din umbră și-a împărțit ultimii ani între minunata familie, Dinamo și business-ul de zi cu zi. Tot zi de zi, lucrurile bune, de la gesturi mărunte până la plăți importante, au continuat să mergă înspre această grupare aflată la ananghie și care nu merită să dispară…

ADVERTISEMENT

Publicul nu știe, dar Rednic primește 6000 de euro de la club, iar alți 6000 de euro lunar din buzunarul personal al fostului „presidente”. Când furnizorul de apă a tăiat livrările pe motiv de multe facturi restante, Badea l-a sunat pe prietenul Bagher și „Carpatina” a continuat să curgă-n valuri, limpede, la antrenamentele și meciurile dinamoviștilor. Un contract de sponsorizare vital, rezolvat pe mai nimic, în… 2 minute!

Cunoașteți câți fotbaliști, vechi și noi, au trecut pe la biroul „Computerland” și, într-un fel sau altul, și-au încasat (inclusiv în ultimele zile…) restanțele istorice de zeci de mii de euro?… Fiindcă altfel, n-avea cine mai intra pe teren!… Chirii și alte daravele ale angajaților, achitate fără să clipească, cu bani de-acasă. Că Dinamo are acum un Zăvăleanu, practician de top al insolvenței, sau un Iuliu Mureșan, președintele poate cel mai aureolat din istoria modernă a fotbalului autohton, acestea se datorează tot reputației de tip serios a lui Badea.

ADVERTISEMENT

Dacă România avea mai mulți „comuniști ca Nicu Badea”, eram departe!

Întrebați-l pe Borcea, câtă vreme a zăcut în bezna Beciului Domnesc, cît a însemnat să aibă de partea lui prietenia și loialitatea unui camarad adevărat, care a refuzat să-l lase la greu. Cristi ar putea să scrie liniștit un roman (sau mai bine dă niște „cașcaval” să-l scrie altcineva 😊) despre ce înseamnă să ai CARACTER până la capăt!  Așa cum e Badea ăsta, cum l-am ponegrit… învechit… comunist… Dacă mai aveam o mână de comuniști fix ca Nicolae Badea, aciuiați prin țărișoara noastră, credeți-mă, nu mai cerșeam din poartă-n poartă pe la Bruxelles!

Nici astăzi, susținătorul numărul 1 al „haitei” nu și-a recuperat cei 1,3 milioane de euro cu care girase continuitatea și supraviețuirea clubului în 2013, când a apărut salvatorul Negoiță. Banca Italo-Romena i-a executat garanțiile personale credulului Badea, fiindcă „pianistul” nu și-a respectat cuvântul și a uitat să-și plătească datoriile. Doar așa, pentru statistică, în mandatul „depășitului”, Dinamo a ridicat deasupra capului 4 titluri de campioană, 6 Cupe și 2 Supercupe ale României. După ce Nicu Badea a fost contestat pe nedrept, crucificat moral (ăsta-i și motivul pentru care nu mai vrea să se întoarcă la club!), modernul Negoiță a reușit să aducă o singură Cupă a Ligii… Cifrele sunt reci, iar scorul pilduitor: Badea – Negoiță 12-1!

ADVERTISEMENT

Cum a transformat DDB într-un brand național

Zilele trecute, inimosul „Mutu”, suporterul cu suflet candriu de papugiu al dinamoviștilor, a trecut prin momente delicate cu sănătatea… Deh, așa mare cum e, cât să mai suporte și-o inimă de „câine”?! Nicu Badea și-a făcut timp și nu s-a sfiit să dea un telefon de ajutor la spital…

Dar poate cel mai important mod prin care înțeleptul conducător a ajutat Dinamo este chiar DDB. Pentru că DDB a fost salvatoarea idee a lui Badea! Vizionar, a strâns în jurul său câteva minți sprintene, iscoditoare, dintre suporteri, i-a consiliat, i-a sprijinit cu sugestii, avocați, cadru legal, mulți bani, iar astăzi nu mai avem o biată organizație oarecare, ci un ditamai brandul: Doar Dinamo București! DDB, care a ajutat până acum echipa cu incredibila sumă de 2,5 milioane de euro – record al recordurilor! –  fară de care, azi, Dinamo ar fi fost numai un nume măiastru caligrafiat pe o cruce rece, de piatră…

ADVERTISEMENT

Comit și-o indiscreție! Inimosul Nicu Badea nu se oprește din trudit. „Computerland” și liderii DDB lucrează la o platformă, după modelul Emag, care să crească potența financiară a miilor de suporteri adevărați. De pe noua platformă DDB se va putea cumpăra orice, de către oricine, de la frigidere și pijamale alb-roșii, până la mașini, mobilă sau telefoane de ultimă generație. Iar cine e membru DDB, va avea un discount semnificativ la toate cumpărăturile. Sună al naibii de bine, nu?! Și mai comit una: Nicu Badea și soția chiar iubesc la nebunie câinii, toate rasele! 😊

ADVERTISEMENT

Ieri, cum spuneam, a fost ziua de naștere a omului care, discret și învăluit în același bun-simț, din 1998 continuă să salveze echipa ce i-a însuflețit visele încă din copilăria de la Galicea Mare, parte din inima Olteniei. Eu nu spun să-i facem statuie, dar un simplu „La Mulți Ani, cu sănătate!” din partea tuturor dinamoviștilor, cred că ar merita din plin…

Personal, am și un cadou pentru domnia-sa, înnobilat cu numele genialului Adrian Păunescu, pe care știu cât de mult l-a iubit… și pe care l-am iubit și eu…

Versuri profetice ale marelui poet plecat dintre noi, care se potrivesc, metaforic, și cu situația grea a clubului din „Ștefan cel Mare”, dar mai ales cu contextul disperat în care este prizonieră România.

Rugă pentru România

Tragica mea, condamnata mea ţară,

Din nou răstignită şi funerară,

În static şi jalnic galop antigalop,

Între secetă, foamete şi potop.

Tragica mea adorată Românie,

Calea nu ţi se mai ştie,

Asupra ta îşi continuă asaltul

Ba unul, ba celălalt, ba altul.

Mutată cu forţa, de la lei la roni,

Te-au încălecat pigmei autohtoni,

Care te-au trădat şi te crucifică,

Într-o păcăleală aproape mirifică.

Te-au retrogradat urât, cu voia,

După cum i-a mânat paranoia,

Din săracă, te-au făcut mizeră,

În timp ce afacerile lor prosperă.

Vor să te scoată şi de pe hartă,

Ţara mea tristă, de pe linie moartă,

Văduvă între văduvele sărace,

După fiecare război, după fiecare pace.

(…)

Prin complot, cinism şi bârfă

Vor să te facă o ultimă târfă,

Să te culci cu toţi banii de împrumut

Şi să uiţi cine-ai fost şi ce rang ai avut.

Că ai fost regină între popoare

Şi te respecta, chiar dacă nu te iubea, fiecare.

Sate se sparg, oraşe se-nnămolesc,

Se falsifică specificul românesc.

În spaţiul mioritic, oiţa nu mai trăieşte,

Mai sunt nişte lupi care urlă câineşte

Şi, ca de moarte să se mai spele,

Ciobanul a emigrat între stele.

Vâjâie vântul în orbitele goale

Ale viteazului cu durere de şale,

E târziu şi în ceasuri şi afară

Civilizaţia, acum, stă să dispară.

Ca într-un deochi, ca într-un blestem

În socialism eram bolnavi de sistem,

Ca o pedeapsă cu puşcărie grea,

Lipsa competiţiei ne deprima.

Şi-acum în capitalism ni se-arată

Toată această recesiune turbată,

Pe roşu am prins toate stopurile

Terorizaţi, am trecut toate hopurile.

Ce e tot acest coşmar, pentru Dumnezeu?

Parcă ne e şi mai rău şi mai greu,

Căzută de-o crimă fără căinţă,

Libertatea e de unică folosinţă.

Cei mai mulţi n-au nici dreptul la pâine,

Aparenţă de om, tratament pentru câine,

Dreptatea însăşi, elementară,

A fost ucisă pe un peron de gară.

Stăm cu chirie la noi acasă,

Birurile se înmulţesc şi ne apasă

Şi întrebăm tăişul sabiei

Şi pe cârmaciul nărod al corabiei.

Cu ce drept în prăpăd să ne lase,

Cine-i stăpânul propriei noastre case?

Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată,

Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

Melancolica mea Românie,

Fă-ne să ştim că mai eşti vie,

Scutură-ţi pigmeii care te călăresc

Şi gustă o bucată de măr creţesc.

Fă-ţi dreptate, că altfel mori,

Printre atâţia vânzători şi trădători,

Tu eşti o ţară între ţările astrale,

Însângerată-i gloria istoriei tale.

N-au cum să te mai conducă nişte derbedei,

Care, când nu fac pe alţii, fac pe ei,

Vezi că din bun-simţ se şi moare,

Românie de sine stătătoare şi pierzătoare.

Tragică Românie, aflată sub ape,

Ce aproape e potopul, ce aproape!

Poate că n-avem puterea de a-l recunoaşte,

Dar potopul lucrează între berze şi broaşte

Şi ţara ni se pustieşte de tot,

Când pe guvernanţi îi doare în cot

Şi coboară şi ei, din când în când,

Să-i audă pe oameni plângând.

Şi se prefac jenant că regretă,

În sumbrul lor teatru de operetă,

În potop, nici clopotele nu mai bat

Pământul horcăie şi s-a înmuiat.

Poate că te vei răzbuna, odată şi-odată,

Românie minţită, furată şi violată,

Românie de noroi, Românie de icoană,

Caz unic şi tragic de văduvă orfană.

Doar atât am putut aici închega,

O rugăciune pentru învierea ta

Şi te rog eu, cum te roagă fiecare,

Să ieşi din cumplita crucificare.

Şi, din inteligenţă şi din instinct,

Glasul tău să se audă distinct,

Ca-n faţa lumii, în faţa porţii,

Să se adune viii şi morţii!

Şi, ca o-ntoarcere la tine în destin,

Ridică-te, ţară!

Ajută-ne, Doamne!

Amin!