Editorial. “Arena Leilor”, stadionul care trăieşte în inima oltenilor

Horia Ivanovici   
in Stiri sportive
11/11/2017, 19:45
Editorial. “Arena Leilor”, stadionul care trăieşte în inima oltenilor

10 mai 2015 a fost ziua în care utilajele au intrat în forţă, cu colţii lor de fier, începând brutal demolarea vechii arene. Au trecut 2 ani şi jumătate de atunci, dar a meritat! Craiova pare un oraş renăscut… Ce-am văzut vineri seară, acolo, în inima Olteniei, a fost şi emoţionant, şi încântător, şi plin de viaţă. Ca puşti, n-ai cum să nu te apuci, a doua zi de dimineaţă, de fotbal… Ca suporter, n-ai cum să ratezi, de acum, niciun meci al Universităţii…

Marele merit pentru această capodoperă sportivă – după părerea mea, plus valoare la ratingul României – îl are, indiscutabil, fostul primar Olguţa Vasilescu. A promis în campanie că-l va face şi femeia – lucru rar la politicieni – s-a ţinut de cuvânt… Cu bunele şi cu relele ei, doamna Olguţa merită o reverenţă adâncă din partea aprigilor juveţi. A adus cea mai mare investiţie a Guvernului României în Oltenia post revoluţionară: 52.000.000 de euro! Cum i-a vrăjit pe cei de la “Centru”, talentul ei… Dar, uneori, ar fi bine ca fiecare zonă a ţării să aibă Olguţa ei!

Noul stadion s-a clădit cu sudoare şi cu sânge. Puţini ştiu că această construcţie spectaculoasă şi-a cerut şi ea jertfa: un biet om a murit! Un sibian, care a căzut de pe schele, la doar câteva luni de la pornirea lucrărilor. Peste 1.000 de meseriaşi au trudit zi lumină ca să mai avem cu ce ne făli. În ultimele 3 luni, s-a muncit şi noaptea pentru ca “bijuteria” să strălucească la gâtul oraşului în toamna acestui an şi nu în 2018. Probabil, Craiova visează la titlu şi speră ca această arenă va fi talismanul care îi lipseşte, chiar din acest sezon.

Pe Arena Leilor, a fost o noapte a leilor… Absolut spectaculos tot ce s-a organizat în jurul inaugurării, cu momente de trăire veritabilă, care ne-au mişcat pe toţi, indiferent pe unde ne facem veacul. Ca să vă daţi seama mai bine – se ştie, o imagine face cât o mie de cuvinte! – am răscolit şi am găsit imnul interpretat de Andrei Păunescu şi Gică Craioveanu la ultimul joc înainte de demolare…

Acum, la renaşterea arenei, vă ofer imnul cântat tot de talentatul Andrei Păunescu şi simbolul Gică Craioveanu, la primul meci pe noul stadion. O paralelă care îţi dă fiori! Un splendid remember, momentul magic când cercul se închide perfect, ca într-o poveste, pentru întreaga suflare oltenească.

30.000 de pătimaşi, cum numai oltenii ştiu să fie pătimaşi, au cântat pe Arena Leilor, iar alte câteva sute de mii le-au ţinut isonul, sunt sigur, din faţa televizoarelor. A fost prea frumos şi-o să regret mereu că n-am ajuns şi eu pe stadion. Sufletul meu a vibrat, întotdeauna, la imnurile Ştiinţei, la versurile unicului Adrian Păunescu, la acel ceva nespus pe care, poate, doar Rapidul l-a mai trezit în noi de-a lungul timpurilor.

Craiova a fost, este şi va rămâne specială, în inimile oricui iubeşte frumosul. Acum o săptămână, la “Remember Cenaclul Flacăra”, la Sala Palatului din Capitală, 5.000 de bucureşteni au cântat, în picioare, “Oltenia, Eterna Terra Nova”!

Chiar dacă, repet, eram la Bucureşti, cu mulţi stelişti şi dinamovişti, probabil la spectacol. N-ai cum, însă, să nu rezonezi, decât dacă eşti din piatră!, cu această stare de spirit alb-albastră, ce te ia cu dulci fiori din tălpi şi până-n creştetul capului. Ştiinţa merită să ia un titlu, cât de curând… Vineri seară, s-a mai scris o pagină memorabilă din istoria unică a acestei grupări de tradiţie. Noul patron, Mihai Rotaru, trebuie să continue să o răsfoiască şi să o încununeze repede cu mult aşteptatul titlu de campioană. Cu adevărat, deja, Campioana unei mari iubiri!

Şi mai e ceva. Degeaba se fac lucruri frumoase, dacă nu sunt şi drepte. Arena Leilor, construită din banul public, trebuie să fie a tuturor oltenilor. Adică şi a lui Adrian Mititelu! Şi el are dreptul să joace acolo, chiar dacă acest război fratricid pare că nu se va termina niciodată. Aşa este corect! Aşa este omeneşte! Măcar pentru pasiunea nebună a acestui luptător înnăscut… Fiindcă, altfel, echipa pe care am văzut-o cu Slavia Praga nu va reprezenta decât emblema unui Imperiu bogat, puternic, dar cinic, fără sentimente. Ca toate Imperiile… Haideţi să lăsăm fotbalul să câştige. Restul sunt amintiri şi lacrimi pentru cei mari, care n-au putut fi pe noul “Ion Oblemenco”…

“Muică, suntem neam de piatră!” Nu-i aşa, maestre Tudor?!

Îți place NOUL FANATIK.RO? Citește AICI ȘTIREA MOMENTULUI!
Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles