Editorial. Milionarul Gino a ţinut morţiş să se lege la cap cu fotbalul nostru

Horia Ivanovici
in Stiri sportive
13/11/2017, 16:27
Editorial. Milionarul Gino a ţinut morţiş să se lege la cap cu fotbalul nostru

Au trecut trei săptămâni (3, număr magic!) de când Gino Iorgulescu a câştigat fluierând al doilea mandat la şefia Ligii Profesioniste de Fotbal. “Masa bogaţilor” din fotbalul românesc… Contracandidatul lui, Sorin Drăgoi, a fost de-a dreptul comic, bifând un singur vot! Probabil vreun naiv, cred că nici el nu s-a votat! 🙂 E foarte posibil ca timişoreanul să fi fost doar un biet iepure, aruncat în luptă la mişto, să nu mârâie lumea că n-au fost alegeri democratice la LPF. Sincer, nici nu mai contează… Am lăsat puţin lucrurile să se decanteze, pentru că orice aş fi scris atunci ar fi semănat cu o penibilă odă închinată învingătorului. Pentru că învingătorul nu putea fi învins… 🙂

Cred, personal, că Gino a meritat pe deplin acest al doilea mandat. Dacă pe primul i l-a luat lui Dumitru Dragomir cu japca, Mitică fiind executat politic, cinic, mai rău ca pe vremea răposatului, acum Iorgulescu poate savura liniştit triumful. Pentru că abia aceasta este o victorie adevărată, dulce, obţinută strict pe merite proprii. “Şarpele cu 10 capete”, cum îl alintă răutăcios Mitică, s-a transformat într-un veritabil dragon! Gino şi-a creat, încet-încet, o echipă profesionistă, a adus echilibru şi bun-simţ chiar şi în polemici, şi este ideal fiindcă reprezintă o alternativă consistentă la Palatul lui Burleanu.

Trei bile albe pentru Gino Iorgulescu

O democraţie adevărată asta înseamnă: echilibru! Punctele forte din mandatul fostului mare fotbalist sunt de notorietate: stabilitate financiară pentru echipele din Liga 1 datorită unui contract bănos din drepturile TV şi introducerea sistemului play-off – play-out, care a crescut adrenalina, spectaculozitatea meciurilor şi a omorât blaturile! Ce nu ştie lumea, Iorgulescu mai e şi milionar pe deasupra… Numai afacerea cu restaurantele Trattoria îi aduce suta de mii de euro pe lună. Dacă am mai tăiat din ei, să mă scuze 🙂 Başca, restul de business…. Deci Gino în niciun caz nu stă la Ligă s-o stoarcă de lovele… Aş putea spune că, de fapt, milionarul Iorgulescu a ţinut morţiş să se lege la cap cu bietul nostru fotbal. O face din pasiune, din dorinţa, sper, de a lăsa ceva în urmă…

Personal, cu Iorgulescu sunt în relaţii reci de mai mulţi ani. E un tip inteligent, dar uneori fixist, chiar pricinos… Nu mă dă pe spate ca individ, dar nu pot să nu-i remarc, astăzi, meritele autentice. Mai mult decât atât, se pare că Gino, aşa gomos cum e, sau cel puţin cum pozează în public, are un suflet de aur!

Iată trei exemple, mai puţin cunoscute, despre faptele bune ale vechiului şi noului şef LPF:

I. Cum îi ajută pe foştii fotbalişti din salariul de preşedinte LPF

– are 15.000 euro lunar salariu de conducător al Ligii Profesioniste de Fotbal

– în fiecare lună, jumătate din salariu, 7.500 euro, îi oferă să-i sprijine pe foştii fotbalişti aflaţi la necaz!

– în primul mandat a ajutat peste 50 de mari sportivi cu probleme grave: Paraschiv – Rapid 1983; Mihai Adam – golgeterul României ( U Cluj şi CFR Cluj anii ‘67-‘74) – atac cerebral, a şi decedat între timp; regretatul Lucică Bălan – Steaua ’86; Viorel Turcu – cu proteză de picior; Nicolae Pescaru – Steagu Roşu Braşov, anii ’70; Liţă Dumitru – cel nepereche sau Nicolae Tilihoi (cancer); Imilian Şerbanică (Sportul Studenţesc)  – operaţie proteză la genunchi, Cornel Vlad – antrenor, Ştefan Stana – fost membru Comitetul Executiv al FRF – operaţie picior, Nicolae Oaida (Progresul) sau răposatul Sorin Condurache (FCM Bacău), a cărui familie a ajutat-o pentru repatrierea din Anglia a corpului neînsufleţit al fostului fotbalist. Fără cuvinte!

II. Cum l-a făcut căpitan pe Gică Hagi 

În primul sezon al lui Hagi la Sportul, când Regele avea doar 18 ani, după un meci în Cupa României jucat la Sighetul Marmaţiei, Gino i-a dat banderola de căpitan lui Gică Hagi, punându-şi-l în cap pe veteranul Mircea Sandu. “Ăsta ne bagă caşcavalul în buzunar, Naşule! Va ajunge mare copilu’! Facem cum spun eu!”, i-a tăiat-o scurt Gino lui Sandu, protejându-l pe Hagi şi dându-i încrederea care l-a dus apoi la echipa naţională şi la uriaşa explozie internaţională. Asta e motivul pentru care, peste ani, întrebat cum l-ar caracteriza pe Iorgulescu într-un singur cuvânt, Hagi a răspuns, onorant, fără să clipească: “LIDER!”

III. Cum l-a inventat pe antrenorul Olăroiu

 În 2000, Oli tocmai îşi încheiase cariera de jucător la JEF United. Întors acasă, Gino l-a “uns” cu mult curaj antrenor la FC Naţional. Ce nu se ştie însă este că Oli, care a fost un perfecţionist dintotdeauna, a vrut să se lase după doar câteva meciuri, nefiind mulţumit deloc de cum decurg şi antrenamentele, unele prea moderne pentru acele vremuri, nu doar meciurile.. “Nu-mi ies antrenamentele cum vreau eu, nu vezi că degeaba aduc eu metode noi, că nu reuşesc să le transpun pe teren la meciuri? Mă las, îmi place, dar nu-mi iese, îmi văd de afaceri şi gata“, i-a transmis Oli lui Gino. Iorgulescu a insistat să nu cedeze, însă Olăroiu era decis să plece. Şi atunci Iorgulescu a făcut mutarea de geniu. Bun prieten cu “Profesorul”, aşa cum a fost supranumit fostul tehnician al Stelei, Gheorghe Constantin, Iorgulescu i-a cerut acestuia să asiste la un antrenament al lui Oli, să-l ajute şi să-l sfătuiască. “Să nu-i zici că te-am trimis eu”, l-a rugat Gino pe Constantin. “Profesorul” a venit la şedinţa de pregătire şi, la final, i-a spus lui Oli: “Puştiule, eu n-am văzut aşa antrenament în toată cariera mea. O să ajungi mare!” Moment în care, Olăroiu, vizibil mişcat şi bulversat de discursul lui Constantin, l-a întrebat: “Domn’ Profesor, vorbiţi serios sau râdeţi de mine?” “Nu, puştiule! Nu te mint!” Profesorul a rămas lângă Oli pentru câteva meciuri, jocul a început să se lege, iar sezonul următor Olăroiu a fost la un pas să ia titlul cu Naţional, pierdut “cu cântec” în ultima etapă în defavoarea lui Dinamo.

Gino, ai 5 ani să te pui tare pe muncă şi să revoluţionezi în bine cel mai iubit sport al românilor. Frumoasă provocare, chiar te invidiez 🙂