Editorial Horia Ivanovici: „Dinamo, DDB, crăpa-v-ar obrazul cu Bonetti!”

Puțină istorie, puțin context… Era 11 iulie, o seară de duminică, văratică și binecuvântată cu un apus de un portocaliu intens, când Nicu Badea a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Dario Bonetti. „Ciao, Dario. Cum ești?” „Tutto bene, presidente! Acasă, la Brescia… Ne pregătim cu toții de marea finală. Forza azzurri”, s-a auzit glasul puternic, de departe. „Dario, te rog, te pui mâine pe avion și vii la București! Avem mare nevoie de tine…” „Dar, presidente, deja mâine…”, a încercat să pareze italianul. Hârșâit în conversații, Badea nu s-a lăsat: „Dario, ți-am luat deja biletul. Dinamo are nevoie de tine!” La nici 24 de ore de la triumful lui Chiellini și Bonucci, fidelul Dario ateriza la București. Să nu spun la picioarele lui Dinamo! Era abia 12 iulie…

Pe 14 iulie, clubul anunța triumfător că, în sfârșit, o echipă lăsată de izbeliște își găsise antrenor. Cineva, un doctor nebun, se încumetase să împartă aceeași cameră cu un pacient intrat în comă. Negocierile duraseră fix 10 minute! Șefii lui Dinamo i-au propus 5000 de euro pe lună, italianul acceptase fără crâcnire. De rușine, Badea i-a spus că mai suportă personal încă 1000 de euro. „Măcar să ia cât avea Dușan Uhrin jr.”, și-a șoptit în barbă fostul numărul 1 al „câinilor”. Știa că Bonetti este bolnav de decență! Nu ceruse salarii nesimțite precum Zăvăleanu unui club muribund, gen 10.000 de euro pe lună, și nici nu și-a impus vreun comision de 6% pentru fiecare transfer făcut odată cu revenirea sa. Când i-au oferit și 2 bilete de avion dus-întors lunar, i-a uimit pe toți prin modestie: „E de ajuns unul, am venit aici să stau și să muncesc, nu să mă plimb!”.

„Oameni de onoare, Dario, oameni de onoare!”

Memoria are picioare scurte… Situația de la acel moment era catastrofală: clubul avea interdicție la transferuri fără vreun orizont de rezolvare, conturile erau golașe, scandalurile – o rutină! Lotul, de râsul rivalelor! Pur și simplu, Bonetti a fost obligat să antreneze o liotă de puștani cărora abia le mijiseră tuleiele, parașutați de pe la juniori, echipa a doua sau cine știe ce coclauri, cu salarii comice de 5000-6000 de lei, copii pe care îi mai țineau și îi țin cumva pe linia de plutire frații Victor și Giovanni Becali. Evident, din buzunarul de la spate! Plus câțiva expirați cu pretenții de fotbaliști sau primadone, gen Anton, care în loc de pase și goluri doar stricau vestiarul. Dar curajosul Bonetti a scrâșnit din dinți și s-a înhămat la treabă. Cu ce mai rămăsese din Dinamo… Doar reușise „Miracolul de la Liberec”. Poate mai mergea un miracol!

După un istoric 0-6 cu Steaua & Kovacs, urmarea o știți cu toții: Dario Bonetti a fost dat afară fără menajamente. Chiar în șuturi… De conducere, dar mai ales de acționarii din DDB, care-l asiguraseră la instalare că „vom fi cu tine până în pânzele albe! Primele 10-12 meciuri nici nu contează, sunt doar așa, să ne mai așezăm… Știm că e greu, Dario, dar și tu știi că suntem câini până la moarte!” Susținerea necondiționată a durat doar… 2 luni. Cum ar spune un personaj faimos din țara ta, interpretat magistral de Marlon Brando, cu acea voce inconfundabilă: „Oameni de onoare, Dario, oameni de onoare!”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

A fost cel mai la îndemână să se găsească un singur vinovat: fraierul de italian. Plutește apăsător senzația că toți, dar absolut toți, de la conducere la suporteri, ba chiar și fotbaliști, au respirat ușurați că rușinea s-a decontat cumva… Umilința istorică o s-o poarte în cârcă toată viața un singur om: Dario Bonetti. Pentru că asta va fi crucea lui Dario de-acum încolo!

Știam că haita își apără fiecare membru, oricât de disperată ar fi situația!

Îmi plac fără rezerve comunicatele sau luările de poziție ale suporterilor din DDB. Șendre sau cine le scrie te invită mereu să le savurezi ca pe un fel de mâncare ales. Admir tot efortul titanic, probabil unic în lumea fotbalului mondial, de a strânge bani și energii pentru echipa iubită. Și o spun apăsat! Dar se dovedește că, uneori, majoritatea rămân doar cuvinte meșteșugite. Vorbe frumoase precum „unitate”, „loialitate”, „demnitate”, „mândrie”, „pasiune”, „devotament” sau „familie”, menite să-i inspire pe susținătorii mai mult sau mai puțin mobilați. Eu știam că haita își apără fiecare membru, cu orice preț! Că nu-l lasă de izbeliște… Că nu-l lasă niciodată singur, oricât de disperată ar fi situația. Că îl protejează îndeosebi când e căzut, nu-l mușcă până la sânge. Că nu îl umilește! Dacă tot știai că îl dai afară, de ce l-ai mai pus pe drum înapoi în România? Nu puteai să-i trimiți rezilierea pe mail? De ce, în decurs de doar 24 de ore, l-ai mai întors pe bietul om într-un loc care nu-l mai vrea și chiar îl reneagă? E o întrebare de bun-simț: DE CE?

„Am venit aici cu mâinile goale, să sap tranșee”

DDB dovedește că este capabil de sacrificii uriașe, de gesturi emoționante, dar și de micimi teribile. Sau trădări, cum a lăsat să se înțeleagă chiar Bonetti, în mesajul de adio: „ Am venit aici cu mâinile goale, să sap tranșee și am încercat să mențin echipa în viață. Acum, odată ce calvarul s-a încheiat, toată lumea este în siguranță. În acest moment, mă simt folosit și aruncat din punct de vedere fotbalistic, dar trebuie să spun că în adâncul meu știam acest lucru. În cel mai greu moment din istoria lui Dinamo, am ales să vin cu inima mea, fără motiv”. Iar pentru cine este atent la nuanțe, italianul, în revolta sa, s-a mărginit numai la partea fotbalistică, deși înțelegem cu toții că o vreme va plânge pe mutește și omul din el. Ce CARACTER! Să dau un exemplu din haita voastră, poate ca și Iuliu Mureșan, care a lăsat confortul Clujului și a venit la greu, la fel, să sape tranșee cu mâinile goale…

Dar ce mai este de mirare în acestă lume nebună? Cum ai putea să înțelegi de ce unul ca Dușan Uhrin își pune coada pe spinare și abandonează lupta, iar fanii îl poartă pe brațe la plecare, iar aceiași susținători îl lasă, singur-singurel, în drum pe loialul Dario? Unde e onoarea în a-l da afară pe un astfel de om, când campionatul abia începe pentru Dinamo? Bonetti își câștigase demult dreptul de a rămâne la echipă și dacă Steaua le dădea 10! Conducerea, DDB, erau cu toții obligați sportiv, și mai ales moral, să-și susțină antrenorul de criză măcar până în iarnă. Cred cu tărie că Bonetti își merita cu prisosință acest cec în alb… În decembrie aflam fără tăgadă dacă e antrenor sau nu! Până acum, inclusiv cu FCSB, a fost doar carne de tun, pion de sacrificiu, papagalul vostru, fraierul de serviciu, orice altceva, orice mai puțin tehnician. După primele 3 etape era „mănușă pentru Dinamo”, după încă 5 etape devenise „prostul proștilor”!

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Loialul Bonetti mai merita o șansă! Avea un punct mai puțin decât Sepsi, și două sub Craiova lui Mutu

Da, și din punct de vedere sportiv, italianul putea fi păstrat… Ce atâta dramă! Dinamo are 6 puncte (luate cu iluștrii Fara, Țone, Mitran, Borcea, Giafer sau Bani), Sepsi  – 7 puncte, iar Craiova lui Mutu doar 8 puncte. Și niciuna, cu atâta precipitare, nu și-a trimis la eșafod antrenorii. Par mai profesioniști…

Asta e tristețea: Bonetti n-a avut nicio șansă să arate ce poate cu adevărat! A fost condamnat de la început, fără posibilitate de recurs, și el a știut-o undeva adânc, înlăuntrul său. Dar a avut tăria să spună DA, încerc să-i salvez pe oamenii ăștia, familia mea a dat de greu, chiar dacă la orizont ne paște un tsunami. Măcar pentru asta, nu te desparți atât de nedemn de el! Propune-i director tehnic, dă-i Academia, fă ceva să arăți lumii că nu ești construit din PR și interese, că undeva, acolo, încă mai bate o inimă caldă de „câine roșu”.

Demnitate au avut Rapidul sau Adrian Mititelu, Dinamo și-a pierdut-o la șușele din sezonul trecut!

Unde vă e demnitatea pe care o tot invocați atât? Ca să spunem lucrurilor pe nume, știm cu toții că s-a cam pierdut sezonul trecut, când Dinamo a trebuit să fie ținută cu orice preț în Liga 1. N-au contat metodele, n-a contat că te-ai aliat cu detestații federali de la centru, n-au contat echipele care pe final de campionat v-au făcut ditamai poteca să adunați puncte, n-a contat decât ca Dinamo să se salveze. Cu orice preț! „Pentru binele fotbalului românesc, nu?!” Dar adevărul de necontestat este următorul: demnitate a avut Rapidul, care a luat-o din Liga a 4-a! Demnitate a avut și are Mititelu, care și-a început calvarul tot din județeană! Suferi, dar o faci întotdeauna cu capul sus! De aici începe demnitatea, haită! Cento anni, Dario! „Câinii” ăștia nu te merită… Dinamo își pune antrenor nou! Așa, și?! De când mai e asta o știre?