Editoriale

Horia Ivanovici, despre Colectiv: Cred din toată inima că acest film profund poate să ia Oscarul!

15.03.2021 | 14:55
Horia Ivanovici despre Colectiv Cred din toata inima ca acest film profund poate sa ia Oscarul
Editorial Horia Ivanovici despre importanta si semnificatia dublei nominalizari a filmului Colectiv la premiile Oscar
ADVERTISEMENT

Horia Ivanovici scria pe 10 februarie despre importanţa uriaşă a dublei selecţii, la acel moment, la premiile Oscar a filmului Colectiv şi-şi dezvăluia visul de a vedea un Oscar obţinut pentru cele 64 de suflete inocente care rătăcesc undeva, acolo, Sus. Luni, 15 martie, Colectiv a primit o dublă nominalizare pentru un Oscar.


Iată, mai jos, editorialul scris de Horia Ivanovici, pe 10 februarie.

Târziu, în noapte, o veste bună a traversat Oceanul și a ajuns la noi. A sosit din America, țara care, paradoxal, după sute de ani a reînceput să-și caute sau chiar să-și rescrie adevărurile…

ADVERTISEMENT

Ce reprezintă, de fapt, dubla selecţie a filmului Colectiv la premiile Oscar

Măgulitor, documentarul “Colectiv” a obținut o dublă selecţie pe lista scurtă a Premiilor Oscar, pentru “Cel mai bun film străin” și “Cel mai bun film documentar”. Filmul cutremurător regizat de Alexander Nanău, vine, iată, între primele 15 pelicule, dintre care vor rămâne, tradițional, doar cele cinci finaliste pentru Oscaruri.

Ca să înțelegeți mai bine magnitudinea acestei duble nominalizări, vă spun că pelicula “Colectiv” a concurat cu 238 de documentare și filme artistice din 93 de țări!! Și are, totuși, și un precursor la Oscar. În 2013, România a mai prins lista scurtă cu filmul “După dealuri”, produs de regizorul Cristian Mungiu.

ADVERTISEMENT

“Colectiv, o cumplită poveste de viață și de moarte”

Performanța echipei care a realizat “Colectiv” este pur și simplu excepțională! Cine a văzut “Colectiv” știe că nu va uita niciodată aceasta cumplită poveste de viață și de moarte… Că i se va înfige în suflet, fie ca un piron înroșit în jarul precum sângele, fie ca o pană a destinului delicată și niciodată vindecată. Personal, doar când am văzut afișul de prezentare, mi s-a încrâncenat carnea pe mine… Eroina mea rămâne curajoasa Teddy Ursulean, o supraviețuitoare a mistuitorului incendiu.

Iar filmul în sine, un montaigne-russe al emoțiilor, al deznădejdii, al jurnalismului curat și, până la urmă, al speranței… Deși, în România, speranța a ajuns un șirag de mărgele de sticlă colorate, care nu mai are puterea să păcălească pe nimeni… Piatra-Neamț, Spitalul “Matei Balș” și probabil vor mai urma și alte drame. Nu învățăm nimic, nu vrem să învățăm nimic, rămânem niște monștri mici și orgolioși, care promit mereu un liman pe care nu-l mai întrezărim…

ADVERTISEMENT

“Un film care are puterea să remodeleze o societate”

Da, dublă nominalizare “Colectiv” la Premiile Oscar! Fabulos! Plus review-urile motivante pentru acestă peliculă regizată aproape perfect de Alexander Nanău și documentată de excepționalul investigator și jurnalist Cătălin Tolontan și echipa sa de ziariști neabătuți, în frunte cu Mirela Neag și Răzvan Luțac.

“Un ziar de sport are puterea, se pare, să remodeleze o societate”, scria revista britanică “Empire”, elogiind investigațiile jurnalistice ale Gazetei Sporturilor și pe Tolontan, acest “the loudest voice” din media autohtonă. “Unul dintre cele mai mari filme despre jurnalism realizate vreodată”, anunță “Indiewire”. “Colectiv rezonează în orice oraș sau țară, unde cei slabi și în nevoi suferă în timp ce bogații devin și mai bogați și unde nici cel mai îngrozitor scandal nu poate să-i facă pe oameni să iasă din apatie și să meargă la urne”, nota, inspirat, prestigiosul “Los Angeles Times” despre curajosul documentar filmat pe parcursul a 14 luni.

ADVERTISEMENT

Presa noastră decredibilizată poate să ardă ca la “Colectiv”, dar să și învie din propria-i cenușă!

Includerea “Colectiv” pe lista onorantă a Oscarurilor are și o altă semnificație. Este o primenită gură de aer, de care presa din România avea mare nevoie… O media decredibilizată – iar cititorii chiar au dreptate când ne înfierează pierderea deontologiei, a valorilor jurnalistice, goana după trafic cu orice preț! – ajunsă întreținută ca un fel de parazit grotesc. Adevărul e la vedere, nu roșește în obraji de rușine, îl știm cu toții… Siluirea ideii de presă a ajuns o obișnuință pentru majoritatea trusturilor puternice. Nu mai contează adevărul, ci doar interesele, banii, distrugerea cu orice preț a unor destine. Orice, numai presă nu!

“Libertatea adevărată este libertatea de opinie a altora; mai presus de toate, libertatea de propria-ți opinie în ce te privește”, spunea, inspirat, Brennan Manning. Dar jurnaliștii curajoși, precum colegii de la GSP, există în continuare… Ei rămân spiritul viu al națiunilor! Temerari sau… sinucigași, precum Sedat Ergin, fostul redactor-șef al cotidianului “Hürriyet”, un aprig critic al președintelui Erdogan. Sau bloggerul rus Alexander Pliușcev, ce pune la zid Kremlinul ori de câte ori mai poate… Ori incredibilul Raif Badawi, jurnalistul independent din Arabia Saudită biciuit public în 2015 pentru convingerile sale democratice! Badawi, de altfel și primul laureat al premiului “Freedom of Speech”, acordat de prestigioasa publicație germană “Deutsche Welle”. Vestea fantastică a Oscarurilor ne dă speranțe că presa adevărată, jurnalismul curat, de investigații, poate să ardă precum “Colectivul”, dar poate învia și din propria-i cenușă! Iar asta e reconfortant măcar ca idee, într-o Românie în care cuvântul “corupție” a devenit “brand de țară”.

“Colectiv”, un documentar-eveniment despre adevăratele dureri ale societății și eroii necunoscuți care încearcă să le vindece. Cred din toată inima că acest film profund poate să ia Oscarul! Dacă sunt naiv, fie… Un Oscar pentru România, pentru cele 64 de suflete inocente care rătăcesc undeva, acolo, Sus, și pentru a nu uita NICIODATĂ!

ADVERTISEMENT