HORIA IVANOVICI: „Gata cu ura! Să-i mai lăudăm şi pe cei buni”

Gata, sezonul s-a încheiat şi putem developa câteva concluzii la rece, fără presiune emoţională, fără bâzâitul balcanic al declaraţiilor oricum şi despre orice şi al show-urilor televizate mai mult sau mai puţin interesate. Fiindcă, efectiv, m-am săturat de atâta răutate, de atâta negativism, incompetenţă şi prostie crasă laolaltă, am hotărât să scriu despre câţiva eroi pozitivi ai unui sezon controversat şi torpilat de regulamente strâmbe. În toată marea asta sufocată de alge şi de mizerie, există şi oameni buni, care merită realmente lăudaţi. Care au făcut ceva pentru fotbalul românesc, nu doar i-au dat în cap! Tripleta mea este formată din Gică Hagi, arhitectul visului imposibil de la FC Viitorul; Cosmin Contra, vinovatul principal pentru renaşterea miraculoasă a câinilor; primarul Florentin Pandele, omul din umbră al uneia dintre cele mai surprinzătoare şi merituoase câştigătoare ale Cupei României, FC Voluntari.

Hagi, Truditorul şi Gânditorul în acelaşi trup!

Destinul face ca, după ce ne-a salvat ca jucător timp de peste un deceniu, după ce ne-a reînvăţat să dansăm euforici pe mese în nopţile marilor victorii, Gică Hagi să descalece din nou şi să ne salveze şi ca viziune, şi ca proiect… Hagi a realizat un lucru absolut unic cu Academia şi cu noua campioană a României. Nu ştiu dacă ar merita statuie, dar sigur ar merita pentru construcţie să i se dedice un film sau câteva cărţi adevărate. Ce nu ştie lumea este că pentru a-şi desăvârşi visul imposibil, Gică şi-a riscat banii lui şi ai familiei. Vreo 10-12 milioane… o sumă imensă pentru orice particular. A avut momente de cumpănă, când la orizont erau doar furtună şi eşec, dar machidonul nu a renunţat niciodată. Acum, după 8 ani de aventură alături de puştii săi minunaţi, Hagi a ajuns să se autofinanţeze. Remarcabil! Extraordinar! Să nu ne ferim de cuvinte… Cum putea să facă asta? Doar dacă în acelaşi trup locuiau două personaje magice : Gânditorul şi Truditorul! Hagi şi echipa lui muncesc! Hagi şi echipa lui gândesc! Încet-încet, eroul nostru a ajuns şi un bun orator. Perlele de care uneori râdeam toţi ca tăntălăii au început să capete substanţă, şi, mai ales, sunt acoperite de fapte. Discursurile lui Hagi sunt tot mai profunde pentru cine are urechi să audă. Nu e perfect, dar este clar un exemplu superb nu doar pentru sportul românesc, ci şi pentru întreaga societate. Acuzat de blaturi, de servilism faţă de bogătaşul Gigi Becali, Hagi a demonstrat detractorilor, dar şi admiratorilor, că Regele nu e gol! Să ne trăieşti, Maria Ta! Şi să ai grijă mai departe de copiii noştri!

Contra, Fulger Mc Queen de pe banca lui Dinamo!

Gemenii mei au o jucărie preferată, celebrul Fulger McQueen din producţia animată Cars. O maşinuţă rapidă, plină de personalitate, curajoasă, care prinde viteze incredibile şi este mereu în mişcare spre locul 1. Pe scurt, cam ăsta e şi portretul lui Cosmin Contra. Ca şi cum ar fi avut o bacheta magică, „Guriţă” a resuscitat o echipă şi mai ales o stare de spirit ce păreau moarte. În play-off, Dinamo a jucat cel mai spectaculos fotbal şi poate doar golul primit de la Craiova în prelungiri a stat în calea unui titlu cât o surpriză uriaşă. Cu metode moderne, cu un fler la jucători fantastic, cu un vestiar pe care îl iubeşte, dar pe care îl şi struneşte dacă este cazul, Contra pare cel mai promiţător antrenor din fotbalul autohton. În mod sigur, încet, o soluţie tot mai puternică şi pentru Naţionala României! Să nu uităm că de la Timişoara a plecat INVINCIBIL, un adevărat record! Dacă până la urmă rămâne pe banca lui Dinamo, pentru mine câinii sunt principalii favoriţi la titlu în noul sezon. Cu un tehnician ce arde pe bancă şi luminează efectiv jocul lui Dinamo, sunt toate şansele ca previziunile mele să nu fie exagerate. Construit pe calapodul spaniol, Contra este un tip serios, printre puţinii tineri care nu-şi fac treaba cu superficialitate. Nu e sclavul banilor, ci al meseriei. Pare genul de tehnician care, cu puţin noroc, poate să ajungă mare de tot. Şi când spun mare, nu mă refer la România!

Florentin Pandele, primarul gospodar şi microbist

Florentin Pandele este un tip care a crescut enorm în ultimul timp, şi ca politician, şi ca gospodar. Printre puţinii care a învăţat din greşelile tinereţii şi care s-a autoperfecţionat. Dar mai ales este printre cei foarte puţini care, din dragoste pentru fotbal, pentru sport, a făcut ceva concret în folosul urbei şi al locuitorilor acesteia. Le-a oferit victorii. Le-a oferit orgoliu… Credeţi-mă, e mult! Pentru cine cunoaşte, ascensiunea Voluntariului nu este o întâmplare. Undeva, din umbră, primarul Pandele a avut grijă de tot. Chiar nu mă interesează că echipa ar putea fi şi un vehicul electoral. E absolut irelevant… Deşi alţi edili, de frica controalelor, a DNA-ului, nu mai ajută sportul cu nimic, ferindu-se să semneze până şi finanţările legale, Pandele a riscat, oferindu-le oamenilor din Voluntari o poveste cu care să se poată mândri. A construit o baza ca în poveşti, de până şi Mircea Lucescu ar fi admirativ, un stadion elegant şi cochet, a ridicat brandul, s-a înconjurat de oameni în mare măsură de calitate, care muncesc cu pasiune pentru micuţa lor grupare. Pandele este tipul perfect de gospodar microbist, de care toţi avem nevoie pentru ca sportul să nu moară de tot pe meleagurile astea. Şi încă ceva de mare bun-simţ: nu l-am văzut niciodată să iasă la declaraţii, să se făloşească cu reuşitele sau să pupe dezmăţat şi să ia acasă Cupa României, luînd faţa adevăraţilor truditori, fotbaliştii. Omul pare să aibă caracter, munceşte că un nebun şi face lucruri: de aceea Voluntariul îl iubeşte!

Ei sunt cei trei eroi frumoşi ai unui sezon urât. Aştept cu nerăbdare să-i înjuraţi şi să-i bălăcăriţi conform obiceiului neaoş românesc, doar pe motiv că EXISTĂ!