Slabi, suntem tot mai slabi! Și nepăsători, ca să nu zic nesimțiți precum Gică Popescu! Cel mai deprimant meci al Naționalei din ultimii 10 ani… Deja mi-e dor de Rădoi. Măcar cu Mirel luam gol abia în prelungiri, iar conferințele de presă erau de-a dreptul spectaculoase😊
Debut dezamăgitor al lui Edi Iordănescu pe banca României, chiar nu mă așteptam… Îl apreciez, nu-mi schimb părerea după primul meci oficial și înțeleg că nu poți fi MasterChef dacă nu ai de niciunele pe masă… Nici ingredente, nici ajutoare pe măsură. Dar parcă prea amară tocana de la Podgorica!
La cald, vă spun următoarele… Să n-o aruncăm toată pe Chiricheș! A greșit impardonabil, chiar de două ori, dar dacă „il capitano” a ieșit dramatic în evidență, la ceilalți am văzut ceva? Orice?! Cât de mic?! MM Stoica ne spunea înainte de meci că, „fără Chiricheș, la Națională va fi debandadă!” Cu Muntenegru, s-a încurcat puțin semantica și a ieșit: „Cu Chiricheș, la Națională ar fi debandadă!”
MM, sentimental din fire mai ales cu jucătorii de valoare cu care a lucrat, a rămas învăluit în parfumul marilor meciuri contra lui Ajax sau Chelsea. Dar anii nu iartă pe nimeni, nici măcar pe unul dintre „ultimii mohicani” talentați din fotbalul nostru netalentat… Ca suporter îmi vine să arunc cu televizorul după el, dar ca profesionist empatizez cu tristețea fostului stelist și cred sincer că mai merită o șansă… Seri negre avem cu toții! De ne mai vine să ne facem câte un… HARACHIRI.
Avem două probleme indiscutabile: lipsă de valoare și lipsă de atitudine! Sincer, cuplul de comentatori de la Prima TV, Costi Mocanu și Emil Grădinescu, s-au dovedit mai inspirați, mai în vână, decât toată naționala României!
Ce ne facem cu acești băieți, fraților? Cum le facem un transplant de ambiție și de răutate de la muntenegreni? Cum să te pună la colț, pe coji de nucă, o echipă de pe locul 63 în clasamentul FIFA? Care a jucat și fără vedetele Savic de la Atletico Madrid și mai ales Jovetic de la Hertha Berlin, golgeterul all-time cu 31 de reușite pentru prima reprezentativă?
Naționala României nu mai are nimic! Nici măcar speranță… Am ajuns să jucăm titular cu faimosul Iulică Cristea să construim chiar o strategie în jurul lui, și să considerăm o mică dramă ieșirea din minutul 3 a acestui băiat onest, dar cu calități maximum de liga 3 spaniolă… Cu toată simpatia pentru inimosul ardelean, dar prea jos am ajuns! Ce o fi în sufletul marelui Gică Popescu, obligat să-i comenteze pe ăștia micii de azi, prieteni cu fotbaliștii?
„Legiunea Craiovei” a fost de o modestie dezarmantă. La cum joacă vedetele trupei din Oltenia, nu e de mirare că Universitatea a ratat tot sezoul trecut. Se vede cu ochiul liber: acești băieți nu au ADN de campioni, oricât îi vopsește cu talent mașina de PR a lui Rotaru! Pe cei trei, Bancu – Crețu – Ivan, n-aș plăti la un loc decât maximum 1 milion de euro, iar asta dacă mă întorc pe patru cărări de la „Șarpele Roșu”, spre dimineață…
Bancu (suspendat 6 etape după gestul de o mojicie extremă din semifinala Cupei, dar recompensat cu titularizarea în echipa României de către Edi Iordănescu! Ce mai e moral în țara asta?), deci domnul Bancu, depășit permanent de obositul Marusic, Crețu – campionul paselor la adversar și Ivan – plictisit și neinspirat, recordman la salturi mortale decât la goluri în ultima vreme. Înoată, Ivane, înoată!
Dacă mai adăugăm prestațiile „milionarilor” Cicâldău sau Mihăilă, avem radiografia exactă a felului în care, de ani de zile, îi păcălim pe străini cu „talentații jucători din țara lui Dracula!”
E miezul nopții și mă întreb zăpăcit de cap ce mai caută Alibec la Națională? Sau cum e să nu ai o jumătate de ocazie tot meciul? Și apoi îmi dau două palme în locul tricolorilor și mă duc la culcare…
Vorba lui Mocanu și Grădinescu, mai bem o bere și mai spunem un banc. Că asta a ajuns Naționala României: un banc!