Sport
notix pixel id

Superlativele anului, în viziunea lui Horia Ivanovici: „Aplauze 2021 pentru Ancuța, Simo, Edi și Ianis”

Horia Ivanovici, directorul FANATIK, și-a alcătuit propriul top al anului 2021, din care nu puteau lipsi campioanele olimpice Simona Radiș și Ancuța Bodnar, dar nici Edi Iordănescu sau Ianis Hagi
29.12.2021 | 15:19
Superlativele anului in viziunea lui Horia Ivanovici Aplauze 2021 pentru Ancuta Simo Edi si Ianis
Simona Radiș, Ancuța Bodnar, Edi Iordănescu și Ianis Hagi sunt premianții anului 2021 în viziunea lui Horia Ivanovici. foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

2021 ni se prelinge abia simțit printre degete, precum fulgii de zăpadă cărora le cam ducem dorul… E sfârșit de an și, tradițional, a venit vremea topurilor. Mai obiective sau mai puțin… Că doar și specialiștii, tot oameni rămânem! Pentru mine, cei mai buni dintre cei buni sunt ei: Ancuța, Simo, Edi și Ianis.

Superlativele anului 2021, în viziunea lui Horia Ivanovici: O stelistă și o dinamovistă, TezAURUL din Moldova!

Pe 28 iulie 2021, la Tokyo, se cânta, emoționant, imnul României. De altfel, primul și ultimul de care ne-am bucurat, vara asta, în Țara Soarelui-Răsare. Stelista Simona Radiș și, culmea, dinamovista Anca Bodnar (cine mai spune că nu se poate și de la două cluburi istoric rivale?) deveneau campioane olimpice în proba de dublu canotaj. La doar 22 de ani!

ADVERTISEMENT

Lăsând deoparte triumful în sine – să vâslești până sus, pe acoperișul Lumii! – cele două fete sunt niște campioane și ca oameni. Născute la Avrămeni – Botoșani, respectiv Vatra Moldoviței – Suceava, Simo și Ancuța au mai demonstrat o dată că… veșnicia s-a născut la sat.

Ce capriciu al destinului, ce noroc, avem – iacătă – o altă S1mo cu care să ne lăudăm! De o modestie revoltătoare, de un sacrificiu desprins parcă din filme și de o hărnicie ca-n poveștile lui Petre Ispirescu, aceste românce pot fi oricând un exemplu pentru nația noastră tot mai dezbinată și superficială.

ADVERTISEMENT

Precum doi mieji într-o nucă, la fel au fost și ele: imposibil de spart de către orice rival! Colegul meu, Cristi Coste, a realizat un reportaj de suflet cu campioanele noastre. Iar cu ce s-a putut întoarce de la ele, m-a cutremurat! „De mică mi-era frică de apă, când o vedeam, începeam să plâng”, i s-a confesat uluitor Ancuța Bodnar, cea mai bună din lume la un sport… pe apă! Tot suceveanca ne-a surprins: „Chiar nu știu ce o să fac cu atâția bani primiți după aurul de la Tokyo! Mașină am, așa că aceea primită o s-o dăruiesc fratelui meu”.

Dar să vedeți ce povestește, atât de firesc, Maricica, mama Simonei Radiș: „După cursă au început să curgă telefoanele, felicitările… Eram așa de fericiți! Până am răspuns la toate, se făcuse ora cinci dimineață. Trebuia să ne apucăm de treabă, așa că am plecat direct la fermă, să curățăm la vaci! Așa suntem noi, așa a fost crescută și Simona!”. Ce aș mai putea adăuga eu, editorialistul? Vorba reclamei, prea bun, prea ca la țară! Doamneee, ce fete!!

ADVERTISEMENT

Antrenorul Anului a câștigat „meciul demnității” cu Gigi Becali

Numele lui Edi Iordănescu tinde deja să se transforme într-un blazon. Pe antrenor îl știm. A câștigat în vară titlul cu CFR Cluj, Supercupa României și a avut un parcurs scurt, dar promițător cu FCSB: 11 meciuri, doar unul pierdut! Însă, cea mai importantă victorie a lui Edi este cea împotriva patronului Gigi Becali, în „meciul demnității”.

Fiul „Generalului” a demonstrat că poartă cu mândrie, în raniță, bastonul de mareșal. Edi nu a acceptat, indiferent de presiunile mizerabile, să pună genunchiul jos, să se umilească, să împieteze asupra întregii lui munci de o viață, dar mai ales asupra unei moșteniri glorioase de familie. Juniorul a plecat cu capul sus din turma lui Gigi Becali, care rămâne, pe viață, doar un cioban… Un cioban cu milioane (nu de milioane) și-atât! Căci ăsta e Gigi, un amestec de generozitate, trufie, cinism și apucături de mic tiran de operetă, al cărui unic Dumnezeu este banul!

ADVERTISEMENT

Edi a demonstrat, o dată pentru totdeauna, că principiile și caracterul nu sunt de vânzare. Ori le ai, ori nu! Pentru asta, merită cea mai respectuoasă plecăciune și sunt convins că destinul i-a pus deja de-o parte ce e al lui… Restul? Credeți-mă, nici nu mai contează… Balcanismul nostru de zi cu zi.

ADVERTISEMENT

Fotbalistul Anului este Ianis. Simplu, fără Hagi!

Într-un an fotbalistic pricăjit în performanțe, ca să nu spun de-a dreptul penibil, un tânăr ambițios mi-a atras, în sfârșit, atenția. Ianis Hagi a crescut precum faimosul Croitoraș, cât alții în șapte! Nu doar că a devenit un jucător mai bun, ci și un om mai bun. Mai echilibrat, mai matur, liderul pe care simt că o să ne bazăm cu adevărat în anii ce vor veni.

După golul de predat în Academii, marcat Germaniei (dribling cu dreptul, șpiț inteligent cu stângul), eu, personal, am rămas în 2021 doar cu Ianis. Este de ajuns. Fără Hagi! Nume legendar, dar pentru puști atât de împovărător la un moment dat… Simplu, Ianis e bijuteria lui! Doar a lui…

Campion cu Rangers, curtat de Roma sau Lyon, plus un ghinion de-un centimetru cât bucata aia de bară, pentru un baraj unde se putea întâmpla orice. Ianis a fost atât de aproape de Olimpul lui…

În plus, prâslea a crescut! Chiar dacă emotiv, promițătorul machidon vorbește și gândește tot mai frumos. „Mereu pozitiv”, cum ne îndeamnă obsesiv tatăl său, un exemplu pentru orice român gospodar. Cu astfel de caractere trebuie să începem să reconstruim. Și nu de azi, de mâine, ci de ieri!! Bravo, Ianis! Respect, Gică! Poate, totuși, mai există o speranță…

Vă urez tuturor „fanaticilor” La Mulți Ani, cu sănătate și de toate!

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria SPORT