Ion Oblemenco a fost un fotbalist uriaș pentru zona Olteniei și nu nu numai. Este considerat una dintre cele mai mari legende ale clubului Universitatea Craiova. În peste un deceniu petrecut aici ca jucător, a realizat performanțe incredibile, unice. Apoi, ca antrenor, a avut, de asemenea, niște realizări mărețe. Numele lui se confundă cu cel al ”Științei”, de altfel el fiind considerat, pe bună dreptate, ”Dumnezeul oltenilor”
Episodul cu numărul 45 al emisiunii ”Oldies But Goldies” a fost din nou unul de colecție. Subiectul abordat de Horia Ivanovici și de invitatul său permanent, reputatul jurnalist și angajat al FRF, Andrei Vochin, a fost legenda Științei din Bănie: Ion Oblemenco. În luna mai, ”Tunarul” (n. 13 mai 1945 – d. 1 septembrie 1996) ar fi împlinit 81 de ani.
”Ion Oblemenco a fost considerat și va rămâne mereu ‘Dumnezeul oltenilor’. Titulatura asta au mai luat Ilie Balaci și Gică Popescu câteodată. Se mai striga din tribune. Dar, pentru ce a lăsat în istorie Ion Oblemenco el este cu adevărat Dumnezeul oltenilor. A fost golgheterul acestei echipe. În 11 ani cât a jucat la Universitatea Craiova, în 9 sezoane a fost golgheterul echipei, iar în 4 sezoane a fost golgheterul României.
Ca număr de goluri înscrie în Divizia A / Liga 1 / SuperLiga, Oblemenco este în top 5. În fața lui sunt Dudu Georgescu, Ionel Dănciulescu, Marian Radu II și cel care avea să-i ia locul în marea echipă a Craiovei, Rodion Cămătaru”, explică Andrei Vochin. Cum arată top 10 golgheteri din istoria campionatului României:
În mod paradoxal, Ion Oblemenco, fostul ”tunar” al Craiovei, nu a prins nici măcar un meci în echipa națională, asta deși a fost de patru ori golgheterul României. ”Una dintre nedreptățile, poate paradoxurile fotbalului, Oblemenco nu a jucat niciun meci la echipa națională a României în situația asta. Aceasta este realitatea”, povestește Vochin.
Care este însă explicația faptului că un astfel de jucător, nu mare, uriaș, nu a prins nici măcar o convocare la lot. Ghinionul lui Ion Oblemenco a fost acela că a trăit într-o epocă cu foarte mulți atacanți de mare valoare în fotbalul autohton. ”Asta, să nu joci niciun meci la națională, e o durere. În acea perioadă erau foarte mulți atacanți, în comparație cu ce se întâmplă acum în fotbalul românesc”.
Interesant este faptul că Ion Oblemenco, deși un Dumnezeu pentru U Craiova, a debutat în fotbalul intern la Rapid. S-a întâmplat într-un meci cu Știința Cluj. În Giulești, ”Tunarul” nu a prins nici 10 meciuri în două sezoane. Era greu, dat fiind faptul că atacul Rapidului era formai din celebri Niki Dumitriu și Puiu Ionescu. Pe banca alb-vișiniilor era Valentin Stănescu. După aventura din Capitală, Oblemenco este văzut de Puiu Cosmoc, antrenorul Universității Craiova: ”Am găsit un pur-sânge în herghelia Rapidului”, a spus tehnicianul din Bănie în momentul în care l-a adus la echipă pe Oblemenco.
Oblemenco a jucat la toate loturile de tineret. Andrei Vochin spune că Rapidul de la juniori l-a văzut pe atacant. Oblemenco a fost coleg și prieten bun cu o altă legendă a fotbalului românesc, Nicolae Dobrin. Oblemenco a fost luat de selecționerul de la acea vreme, Angelo Niculescu, însă doar în lotul lărgit al naționalei și a prins unele meciuri care nu figurează în statistică, ele fiind contra unor echipe de club.
De altfel, olteanul a și marcat într-un meci cu nemții de la Karlsruhe (2-1). Într-un turneu din America de Sud cu naționala, Oblemenco înscrie 5 goluri contra unor echipe de club. Ulterior, nu este luat de Angelo Niculescu la Mondialul din 70. Motivul: ”Nu se încadrează în stilul de joc al acestei echipe naționale”.
În ceea ce privește stilul de joc al lui Ion Oblemenco, același Andrei Vochin spune că vârful din Bănie nu avea viteză, dar era foarte puternic: ”Avea un stâng ucigător. Dădea în minge de o făcea pătrată. Avea o inteligență de joc uluitoare. Vedea găuri, spații, unde să se demarce. Era și un pasator foarte bun. Putea să joace și pentru alții”.