Steven Gerrard părea că-i găsise poziția ideală lui Ianis Hagi în garnitura lui Rangers FC. Iar prestațiile internaționalului român au fost pe un trend pozitiv în această toamnă. Dovadă și golurile și pasele decisive, precum cel cu Brondby, ori assistul la prima reușită cu Sparta Praga, care au dus-o mai departe în Europa League.
Fanii l-au propulsat chiar în topul jucătorilor cu numărul 7 din competiția europeană. Însă înlocuitorul lui Stevie G, Giovanni van Bronckhorst, a decis să schimbe partitura. Iar rolul lui Ianis Hagi s-a schimbat.
Practic, sub conducerea fostului internațional olandez, echipa a oscilat între formulele 4-3-3 și 4-2-3-1. Și în fiecare dintre acestea, au existat situații în care echipa a avut practic doi jucători de creație. Așa numitul număr 10.
Pentru a evita acest lucru, cu Lyon, în absența lui Morelos, van Bronckhorst l-a folosit pe internaționalul român ca 9 fals. El fiind încadrat de Roofe și Kent.
Iar Derek McInnes, fost internațional și manager, crede că nu a fost soluția potrivită. Mai mult, el susține că în pofida startului bun pe banca lui Rangers FC, van Bronckhorst va avea bătăi de cap.
El ar trebui să găsească varianta ideală în linia de mijloc dacă nu-l folosește acolo pe Hagi. Însă cu doi oameni care par să acopere aceeași zonă, doar defensiva este mai protejată. În atac însă, apar probleme.
McInnes a remarcat faptul că Rangers FC a devenit mai prgamatică. Și că a primit sub conducerea noului manager doar două goluri în cinci meciuri. După ce avusese o serie de șase jocuri cu gol primit.
Dar și că, pe de altă parte, stilul lui Ianis Hagi și valențele golgeterului Morelos nu sunt puse în valoare în formulele încercate de van Bronckhorst. Și chiar au avut uneori drept rezultat o lipsă de legătură între compartimente.
”Modul în care a jucat echipa lui Gerrard a fost o copie a lui Liverpool. Amplitudinea echipei era dată de fundașii laterali, care urcau. Pentru a oferi superioritate numerică.
Acum, jucătorii care nu acoperă zona centrală sunt împinși mult mai spre tușă. Și este responsabilitatea lor să găsească momentul în care intră în interior.
Per total, cu doi jucători în zona centrală, echipa este mai compactă în zona centrală și mai consistentă când vine vorba despre posesie. Dar are probleme mai mari să creeze.
Iar pentru a o face, practic trebuie să asistăm la schimbări de poziții. Ceea ce poate însemna că echipa se rupe și se generează spații de care adversarii pot profita”, este concluzia lui McInnes.