Mircea Lucescu s-a stins la vârsta de 80 de ani la Spitalul Universitar. Fostul selecţioner s-a stins fulgerător, la doar 10 zile când i s-a făcut rău la şedinţa tehnică premergătoare meciului cu Slovacia. Starea de sănătate s-a înrăutăţit şi s-a stins pe 7 aprilie.
Marius Şumudică a fost unul dintre copiii de suflet ai lui Mircea Lucescu. În direct la FANATIK SUPERLIGA, Şumi a dezvăluit că a dormit foarte puţin după ce a aflat vestea şi a vorbit despre calitatea, în primul rând umană, a fostului selecţioner:
„Cred că am dormit vreo 2-3 ore, am fumat trei pachete de ţigări toată noaptea. De când am aflat vestea, timpul s-a oprit în loc. Aş vrea să derulez şi să îmi aduc aminte de clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună. E şi Dănuţ Lupu aici. Am trăit evenimente frumoase toţi trei, am luat campionate, Cupe şi îmi aduc aminte de „n” episoade în care acest om a format caractere.
A ştiut cum să se comporte, a ştiut cum să formeze caractere, a ştiut când să închidă ochii, a ştiut să aplaneze conflicte. Un om perfect, un mentor, o legendă. Încerca să te crească într-un anumit mod, cultural. Îmi aduc aminte că ne ducea la teatru, că ne ducea la muzee. Noi eram jucători şi nu îţi convenea la momentul respectiv: „Ia uite, mă duce la muzeu în loc să joc un rummy”.
Un om care încerca să te ridice. Când s-a inaugurat Pro Rapidul, că el a făcut baza, ne învăţa cum să mâncăm spaghetele. Vorbesc de acum 25 de ani. Cum să ţinem tacâmurile, cum să facem. Erau jucători care veneau din provincie, nu ştiam mulţi. Unii îşi puneau salată şi mâncau cu spaghete. Alţii mâncau cu pâine. El tocmai s-a întors de la Inter.
Ne spunea după antrenamentul de prânz că el avea mereu o sticlă de vin roşu şi după masă e mereu să bei un pahar de vin roşu, dar nu mai mult. Adică, era genul de antrenor care… Pentru prima dată când am văzut la el analiza unui joc. Şi mă enervam că analizam şi ultima clasată. Noi ne băteam la titlu şi el venea cu un dosar stufos şi analiza ultima clasată.
Tot timpul, până la cele mai mici detalii. A respectat meseria, ne-a respectat ca jucători, sunt foarte multe momente. Tot timpul avea portbagajul plin de cadouri. Mai jucam câte o miuţă, cine câştiga turneul avea un premiu. Un om magnific, sunt prea mic să vorbesc de Mircea Lucescu, dar îmi permit să vorbesc pentru că eram unul dintre favoriţii lui”, a povestit Marius Şumudică.
Şumi a dezvăluit şi un episod neştiut cu Mircea Lucescu, din perioada în care evolua la Rapid, sub comanda lui „Il Luce”. După ce a marcat un hattrick, fostul antrenor a fost schimbat, moment în care Şumudică l-a jignit:
„Vorbeam mereu. Îl sunam pentru diferite situaţii, niciodată nu s-a dat la o parte. L-am jignit ca jucător. M-a scos la un meci şi l-am jignit, l-am înjurat în faţă. Spre ruşinea mea. Dădusem trei goluri cu Oneştiul: „Bine, mă, bagă-ţi copiii tăi!”. M-a auzit, ditamai Mircea Lucescu, eu cine eram? Unul de la Sportul Studenţesc. Toată săptămâna evitam să dau ochii cu dânsul, îmi era ruşine.
A fost o răbufnire de-a mea, pe fondul entuziasmului că am marcat trei goluri şi nu mă aşteptam. Şi la mijlocul săptămânii a făcut o masă domnul Copos şi m-a invitat. Mi-a fost ruşine să mă ridic de la masă, era bufet suedez. Ştiam noi acum 30 de ani ce înseamnă bufet suedez… Am stat, am stat, am văzut că se duceau toţi. Nu se ridica el de la masă, nu mă ridicam.
Când m-am ridicat, s-a ridicat şi el şi a venit în spatele meu: „Crezi că n-am auzit felul cum m-ai insultat?”. Să îmi cadă crenvurştiul din farfurie. Aşa ruşine mi-a dat… Nici nu îmi venea să mănânc. Mi-a spus: „Vrei să îţi spun ceva, duminică tu câştigi meciul”. Jucam cu Dinamo acasă. Am câştigat 2-1, am dat gol şi pasă de gol. Prunea, apropo, era în poartă.
M-a făcut ca în trei zile să mă gândesc doar la el, să nu mă gândesc că joc la Rapid şi iubesc Rapidul. Să nu mă gândesc pe cine am lângă mine. Dar m-a responsabilizt de aşa natură, încât dacă îmi spunea să mă duc să îl muşc de beregată pe unul de la Dinamo, îl muşcam. Pe cuvântul meu de onoare. Era felul de antrenor care te făcea să ieşi cu pieptul în faţă”, a povestit Şumudică.
În momentul în care a aflat vestea dispariţiei lui Mircea Lucescu, Marius Şumudică a declarat că nu a putut să plângă, iar regretul cel mai mare pe care îl are e că nu l-a mai putut vedea încă o dată pe „Il Luce”, pe patul de spital:
Eram şocat, n-am putut să plâng. Eu sunt un tip sentimental. Şi când mă uit la filme îmi dau lacrimile. Acum, cred că astăzi o să… plâng. A fost o noapte incredibilă, o noapte care, pentru mine, n-aş mai vrea să o mai trăiesc. Aş şterge ziua de marţi din calendar. Tatăl meu adoptiv.
Regretul vieţii e că nu l-am mai văzut o dată. Am fost după o zi sau două la spital, nu m-au lăsat să îl văd. M-au băgat într-o rezervă şi mi-a spus doctorul că urmează să îi mai monteze un stent, al cincilea. Atunci mi s-a spus că şansele sunt foarte scăzute„, a povestit, în lacrimi, Marius Şumudică.