Iasmin Latovlevici, fostul jucător al celor de la FCSB, a acordat un interviu în exclusivitate pentru FANATIK în care a vorbit despre situația sa, liber de contract după despărțirea de Kisvarda, despre ultimele noutăți din fotbalul românesc, despre planurile de viitor.
În prima parte a dialogului cu fostul fundaș stânga al roș-albaștrilor, „Lato” a discutat foarte mult despre FCSB, echipa la care a jucat, dar căreia el îi spune doar „Steaua”.
Urmează mai jos o discuție cu cărțile pe față despre tradiționalele adversare ale sale, Dinamo și Rapid, dar și detalii despre modul cum s-a încheiat, momentan, legătura dintre Iasmin Latovlevici și echipa națională.
Ai vreo legătură cu cei de la CSA Steaua?
– Pot spune că am una singură, în sensul în care finul meu Băjenaru joacă acolo. Mai este și Enceanu, dar cu el nu am mai discutat în ultima vreme. Amândoi au fost la Steaua în acea perioadă cu noi. Cu Liviu am vorbit recent și-mi spunea că așteaptă să vadă ce se întâmplă, ce urmează, dacă promovează. Fiecare cu problemele lui.
Te-ai gândit cum va fi când te vei întoarce pe Ghencea, pe noul stadion?
– Îți dai seama că nu mai e nimic la fel, totul va fi schimbat față de ce știm noi de când jucam acolo. De fapt, realitatea e alta și trebuie să ne racordăm la zilele noastre. Nu la ce am trăit noi și ce a fost acolo. Sunt tare curios să văd ce voi simți când merg pe noua arenă din Ghencea! Îți povestesc atunci!
Se califică echipa națională la Euro de anul viitor?
– Eu spun că da, pentru că orice schimbare aduce un lucru bun. Sunt convins că Mirel Rădoi, care e obsedat de foarte multe detalii, poate să facă un grup bun și să ducă echipa la turneul final.
Tu nu te-ai intersectat cu Mirel Rădoi la Steaua…
– Da, nu am jucat împreună, dar am auzit foarte multe lucruri bune despre el ca jucător și acum ca tehnician. Iar unele s-au și văzut deja în noua lui carieră. Și se știe la ce mă refer.
Te mai gândești într-un colț al minții la națională?
– Toată lumea se gândește. Cât timp nu te-ai lăsat de fotbal, cât timp mai ești jucător activ, e normal să te gândești la echipa națională. Chiar dacă lumea o să spună acum „uite-l și pe ăsta, la vârsta lui, nici nu are echipă și are pretenții”. Orice jucător trebuie să spere că va mai prinde naționala cât e încă activ.
Corect. Dar tu trebuie acum să-ți găsești echipă, apoi să „cauți” naționala…
– Bineînțeles, primul pas este să-mi găsesc echipă unde să-mi continui cariera. Al doilea pas este să fiu titular și să joc bine la noua echipă de club, abia al treilea pas ar fi, eventual, să mă gândesc iar la echipa națională! De fapt să sper că aș putea fi convocat, pentru că este o concurență foarte mare la națională.
Nu e așa mare totuși concurența la fundașul stânga, unde nu mai avem un om bătut în cuie de la retragerea lui Răzvan Raț în 2016…
– E greu să pornesc o discuție pe această temă, mai ales că eu jucam la echipa de club și nu eram convocat la echipa națională. Nu vreau să mai dezgropăm morții acum…
A fost o discuție a ta, din câte știu, cu fostul selecționer Cosmin Contra în februarie 2019, în Antalya…
– Nu prea are rost să detaliem pe tema asta. A fost pur și simplu o discuție… A fost, cum să zic, nu neapărat răutăcism… Sau.. A fost mai mare ambiția la unii și cu asta basta. Nu mai contează! Sau ca să fiu mai elegant cu acest subiect: n-a fost să fie!
Cum ți se pare ceea ce se întâmplă la Dinamo?
– E urâtă treaba la Dinamo! Știi cum e vorba aia a noastră: până la urmă adevărul iese la iveală. Așa e și cu Dinamo… Cât să o mai ducă atâta timp doar într-un picior? Până la urmă cedează și piciorul ăla, se rupe! Mai devreme sau mai târziu face poc!
Și la Rapid au fost probleme…
– Păi, mie, Rapid mi-a produs cel mai mare șoc! Când a dispărut Rapidul, am zis că nu se poate așa ceva! În acel moment am realizat că orice este posibil! Să nu mai spunem că ceva e imposibil… Se poate întâmpla chiar orice… Cam asta e realitatea tristă din fotbalul nostru în ultimii ani.
De aia nici nu mai avem rezultatele europene cu care ne mândream…
– În Europa, oriunde mergeai, erau recunoscute cele trei echipe din România: Steaua, Dinamo și Rapid. Oriunde, ține minte! Când le spui ălora de afară că Rapid nu mai există, toți întreabă ce s-a întâmplat… Uite, s-a întâmplat…
Iar problemele la Dinamo par să nu se mai termine.
– Dacă va dispărea și Dinamo, e nasol tare! Nu doar pentru Dinamo, pentru suporterii lui Dinamo, ci pentru tot fotbalul românesc! E groaznic să se ajungă acolo! Eu țin minte când eram la Timișoara, că fanii lui Poli erau supărați că se scrie jumătate de articol despre ei într-un colț de ziar și în rest erau doar Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova! Păi dacă astea sunt formațiile care interesează fanii?
Rapid, totuși, se pune încet-încet pe picioare. Nu crezi?
– Nu va mai fi același Rapid, părerea mea, chiar dacă suporterii Rapidului cred altceva și spun că tot echipa lor este. Nu mai e același lucru.
Care sunt cele mai tari amintiri ale tale la Steaua?
– Crede-mă că am avut prea multe amintiri frumoase. Și meciuri, și întâmplări din vestiar, și din afara fotbalului. Nici nu pot să le pun într-un clasament. Noi, jucătorii, le vedeam ca lucruri normale, nu ca ceva deosebit. Treceam repede de la o stare la alta, de la un meci la altul, nu aveam timp să ne gândim ce ni se întâmplă. Nu-mi vine acum una anume…
Ar fi meciul cu Ajax vârful?
– Eu nu am simțit treaba asta atunci. Și nici acum. La un moment dat eram așa de robotizat că nici nu mai simțeam ceva anume la un meci. În perioada cu Reghe jucam peste 40 de partide pe an și era foarte mult. Făceam un meci bun, iar peste trei zile aveam altul și trebuia să jucăm tot bine, pentru că lumea te judecă doar după ultimul rezultat. Pe cuvânt că nici nu pot răspunde la întrebările astea cu momente frumoase și meciuri frumoase.
Măcar ții minte golurile pe care le-ai dat?
– Uite, mă gândesc acum, că și cu Ajax, și cu Zurich, am bătut penalty-urile decisive, dar parcă nu-mi vine să le pun primele într-un clasament, cum mă pui tu să fac. Totul a fost scurt, a durat o zi și ceva, apoi urma alt meci important, altă țintă. Totul la foc automat!
Și pentru că tot suntem iar la perioada ta roș-albastră, spune-mi când ai avut ultima discuție cu Gigi Becali?
– Atunci, în vara lui 2018, când plecasem de la Galatasaray și m-am antrenat puțin cu Steaua în baza de la Berceni. Dar, ți-am zis, ei au decis să-l ia pe Stan și eu am semnat apoi cu Bursaspor.
Ție îți place Gigi Becali?
– Da, îmi place, este un om bun. Unii spun că e vulcanic, dar așa e când se enervează. Și eu, dacă mă enervez, devin vulcanic! Gigi Becali este într-un anume fel când vorbești direct cu el, și un alt om când vorbește la televizor. Chiar ai ce discuta serios cu el când ești față în față. Este un om trecut prin atâtea, un om matur, care și-a construit totul pas cu pas.
Crezi că va renunța vreodată la FCSB?
– Nu știu… Orice e posibil… Până la urmă și Gigi Becali este om, are gândirea lui, filozofia lui, viața lui, familia lui. El știe care-i sunt prioritățile și ceea ce contează cel mai mult pentru el. Și mai ales pentru familie, deoarece el este un tip care ține foarte mult la apropiați.