Ibrahimovic şochează: „Fără fotbal aş fi fost un criminal!”

Sâmbătă seară „s-a întors regele de pe Old Trafford” posta un fan al lui Manchester United pe o reţea de socializare. „Zlatan s-a întors cu magia lui”, scria altul. Sâmbătă seară, după o absenţă de 7 luni, Zlatan Ibrahimovic a revenit în iarbă, în minutul 77 al victoriei „diavolilor roşii” din etapa 12 de Premier League, 4-1 cu Newcastle. În aprilie olandezul de 36 de ani suferea o ruptură de ligamente la genunchiul drept, în meciul retur cu Anderlecht din „sferturile” Ligii Europa, competiţie pe care echipa sa avea să o câştige după 2-0 cu Ajax Amsterdam în finala din 24 mai, jucată pe „Friends Arena” din Solna (Suedia). Operat cu succes în Statele Unite, Ibrahimovic şi-a continuat recuperarea la Manchester United, cu care, atenţie!, nu se mai afla sub contract de la finalul sezonului trecut, iar pe 24 august a semnat un nou acord, de un an, cu echipa antrenată de Jose Mourinho.

Revenirea sa aproape miraculoasă având în vedere că are 36 de ani este o ofrandă adusă pe altarul sportului-rege, pentru că „Ibra” nu uită – şi a declarat-o de nenumărate ori! – că „fără fotbal aş fi devenit un criminal, un nimeni”. Nu exagerează cu nimic. Viaţa n-a fost deloc blândă cu el. Ba dimpotrivă, l-a tăvălit zdravăn. S-a născut şi a crescut în „ghetoul” – el îl numeşte aşa! – Rosengard, „lângă Malmo, în sudul Suediei, şi zona era plină de somalezi, turci, iugoslavi, polonezi, tot felul de imigranţi şi ceva suedezi. Toţi ne jucam de-a cât de tari suntem noi. Orice ne punea pe jar, dar acasă lucrurile nu erau roz – nici pe departe”, povesteşte Zlatan în cartea sa biografică „Eu sunt Zlatan”, scrisă împreună cu jurnalistul suedez David Gunnar Fransiscus Lagercrantz.

Ibrahimovic şochează. Amintiri cutremurătoare

Cu „rădăcini” bosniace de la tată şi croate de la mamă, Zlatan a avut o copilărie brutală şi traumatizantă. Părinţii au divorţat când el avea doi ani şi a fost ca o minge pasată între mamă şi tată. „Nu ne strângeam în braţe sau chestii de genul ăsta. Nimeni nu mă întreba: «Cum ţi-a fost ziua, micuţule Zlatan?». Nici vorbă de asta. Nu era niciun adult prin preajmă care să te ajute la teme sau să te întrebe ce probleme ai. Trebuia să te descurci singur şi să nu te smiorcăi dacă cineva se purta nasol cu tine. Trebuia să strângi din dinţi chiar dacă aveai parte de haos, de certuri, de destule lovituri şi palme. Dar, sigur, uneori sperai la puţină milă. Într-o zi am căzut de pe un acoperş de la centrul de zi. M-am ales cu un ochi vânăt şi am alergat acasă zbierând şi sperând că o să am parte de o mângâiere sau măcar de câteva cuvinte frumoase. M-am trezit tras de urechi. «Ce căutai pe acoperiş?». Nici vorbă de «bietul Zlatan», ci «Idiot nenorocit, auzi, să te urci pe acoperiş, stai că-ţi dau eu ascunzătoare!». Am rămas complet şocat şi am şters-o. Mama nu avea timp să ne aline. Muncea de se spetea să ne pună ceva pe masă – era o adevărată luptătoare. Dar nu m ai făcea faţă şi la altceva. La noi acasă nu existau conversaţii civilizate, în stilul suedez, de genul «Dragul meu, vrei să-mi dai şi mie untul, te rog?», ci mai degrabă «Dă-ncoa laptele, boule!». Uşile se trânteau şi mama plângea. Plângea mult. O iubesc. A trebuit să muncească din greu toată viaţa. Făcea curăţenie cam 14 ore pe zi şi, din când în când, ne mai duceam cu ea şi goleam coşurile de gunoi şi alte chestii pentru nişte bani de buzunar. Dar, uneori, mama o lua razna. Ne bătea (n.a. – Zlatan a avut o singură soră de la ambii părinţi, Sanela, cu doi ani mai mare, şi mulţi alţi fraţi şi surori vitrege…) cu o lingură de lemn şi uneori lingura se rupea şi trebuia să mă duc să cumpăr una nouă, de parcă ar fi fost vina mea că mă lovise atât de tare!”.

„Eram hoţul de biciclete”

Pasat între o mamă dezumanizată de muncă, de greutăţi, de lipsuri şi un tată alcoolic devastat până la depresie severă de războaiele din fosta Iugoslavie, nu-i de mirare că Zlatan a ajuns un golănaş pus pe hoţii. E drept că totul a pornit de la faptul că i s-a furat o bicicletă la piscina din Rosengard, aşa că „am început să ciordesc şi eu biciclete. Le spărgeam încuietorile. Ajunsesem expert. Pac, pac ă şi bicicleta era a mea. Eram hoţul de biciclete… … …Dar, uneori, treaba scăpa de sub control. Odată m-am îmbrăcat tot în negru, stilul Rambo, am luat un tăietor de tije imens şi am ciordit o bicicletă militară. M-am distrat bine de tot. Mi-a plăcut la nebunie. Apoi, când eram deja la primul meu club, MBI, Asociaţia Fotbalistică şi Spotivă Malmo, mă săturasem să merg pe jos la antrenamente şi am furat o bicicletă. Prima a fost una galbenă, chiar a poştaşului. Într-o zi, ca să mă întorc, am luat una din faţa vestiarului. A doua zi a fost scandal mare la echipă, bicicleta era a antrenorului secund”.

„Mare tâmpenie! Am meritat-o, sincer să fiu”

Ciorditul bicicletelor a fost doar începutu „carierei” de infractor a lui Zlatan. Chiar el povesteşte în cartea auto-biografică amintită: „Odată afost destul de stânjenitor. La magazinul Wessels din centrul comercial din Jagersro. Am meritat-o, sincer să fiu. Am intrat cu un prieten într-un magazin îmbrăcaţi cu hainne groase de puf în mijlocul verii, mare tâmpenie, şi sub haine aveam la ieşire patru palete de ping-pong şi alte câteva prostii pe care le luasem, în valoare de vreo 1.400 de coroane. Mai mult decât obişnuitele dulciuri pe cre el ciordeam de distracţie. «Şi cum aveţi de gând să plătiţi toate astea?», ne-a întrebat paznicul când ne-a prins. Am scos vreo şase monezi mici, mai puţin de o coroană, din buzunar. «Păi cu astea, ce zici?!». Dar gagiul n-avea simţul umorului şi tatăl prietenului meu a trebuit să vină să muşamalizeze totul şi să ne recupereze… M-am hotărât atunci să fiu mai profesionist pe viitor şi am ajuns cu timpul o mică pacoste destul de pricepută. Mă prinsese chestia şi am continuat să fur, deci, da, putea să iasă nasol, dar nu eram conştient de asta. Am fost întrebat ce aş fi făcut dacă nu aş fi ajuns fotbalist. Poate că aş fi ajuns un infractor, un criminal, un nimeni!”. Dar a descoperit fotbalul. Şi fotbalul l-a descoperit pe el. Spre norocul tuturor.  

„Am venit dintr-un loc numit «ghetoul Rosengard», am cucerit Suedia şi am făcut-o ţara mea. În felul meu. Eu sunt Suedia”

„Poţi să scoţi băiatul din ghetou, nu poţi niciodată să scoţi ghetoul din băiat”!

„Eram un copil sălbatic, spaima celorlalţi, şi nu îmi stăpâneam deloc temperamentul. Mă răţoiam la jucători şi arbitri şi tot schimbam echipele. Era un mare haos, nimeni nu mă încuraja la antrenamente şi, uneori, mă uitam înspre părinţii de pe margine. Tata nu era niciodată acolo, nici printre iugoslavi, nici printre suedezi. Aveam grijă de mine însumi. Mă obişnuisem. Dar mă durea. Tata era cum era. Irecuperabil cu băutura. Cu suişuri şi coborâşuri. Nu mă bazam pe el. Dar, sigur, uneori speram. Adică, ce mama dracului, dacă ar fi văzut fenta aia şmecheră, braziliana aia incredibilă?!”

„Fără fotbal aş fi devenit un infractor, un criminal, un nimeni”

„Cum a reuşit un golan din Rosengard să ajungă până aici? Nimeni nu a crezut că voi reuşi! Toată lumea spunea mizerii despre mine. Credeau că voi renunţa pentru că aveam o gură foarte mare. Credeau că sunt nebun. Nu s-a întâmplat. Am visat de mic să ajung fotbalist şi am reuşit”

Digisport.ro

Întrebarea care l-a făcut pe Bergodi să-și iasă din minți. Imagini fără precedent cu antrenorul italian

7 ani avea Zlatan când s-a apucat de fotbal, la Malmo BI (MBI)

62 de goluri a marcat Zlatan (golgheter all time) în cele 116 meciuri jucate pentru echipa naţională a Suediei

13 titluri de campion a cîştigat Zlatan, în 4 ţări: Olanda (2 cu Ajax: 2002, 2004), Italia (3 cu Inter Milano: 2007, 2008, 2009 şi 1 cu AC Milan: 2011; titlurile luate cu Juventus în 2005 şi 2006 i-au fost retrase în urma scandalului Calciopoli), Spania (1 cu Barcelona: 2010), Franţa (4 cu PSG: 2013, 2014, 2015, 2016)

37 de recorduri ale clubului (56%!) a doborât Zlatan la PSG în 4 ani (2012-2016)