„Îl așteptăm pe numărul 11!”. Sorin Cârțu, poveste fabuloasă cu marele Passarella la 44 de ani de la Craiova – Fiorentina 3-1

Sunt seri pe care timpul nu le poate șterge. Pe 15 septembrie 1982, aproape 50.000 de oameni au umplut „Centralul” din Craiova pentru o confruntare care, pe hârtie, părea imposibilă: Fiorentina venise în Bănie cu doi campioni mondiali și nume uriașe precum Daniel Passarella, Daniel Bertoni, dar și cu alte nume grele ca Francesco Graziani sau Giancarlo Antognoni. La pauză, italienii conduceau cu 1-0, dar Craiova Maxima avea să transforme repriza secundă într-o zi de legendă. Nicolae Ungureanu a egalat, Sorin Cârțu a întors scorul, iar Ilie Balaci a pus punct unei seri de neuitat. Au trecut 44 de ani de atunci, iar Sorin Cârțu își amintește fiecare detaliu, de la șmecheria tactică făcută împreună cu Balaci și duelurile cu Passarella, până la ziarele italiene care îl așteptau la retur și momentul în care a aflat că nu va mai juca la Firenze.

Fiorentina avea nume uriașe, iar Craiova trebuia să creadă în imposibil

Pentru Sorin Cârțu, una dintre primele amintiri legate de acea seară este forța echipei pe care Craiova o avea în față. Fiorentina nu venise în Bănie doar cu reputația unui club important din Italia, ci cu fotbaliști care aveau deja în palmares titlul mondial și cu o echipă pe care Craiova trebuia să o înfrunte fără să se lase copleșită de numele adversarilor. Era și revanșa italienilor după întâlnirea cu generația lui Ion Oblemenco, iar atmosfera din jurul meciului făcea ca misiunea oltenilor să fie și mai complicată. Cu toate acestea, Craiova Maxima avea să transforme acea seară într-una dintre cele mai importante pagini ale istoriei sale europene.

„A fost un meci pe care nu-l poți uita indiferent câți ani trec. Era o diferență între echipa noastră de atunci și echipa lor, care avea campioni mondiali, avea numai nume uriașe acolo. În urmă cu vreo doi ani, pe atunci, pierduseră în fața generației lui Oblemenco, iar apoi a venit la Craiova și cu gândul de ravanșă, așa. Erau mulți campioni acolo, când mi-aduc aminte…Francesco Graziani, Giancarlo Antognoni, Daniel Passarella, Daniel Bertoni, nume unul și unul. Trupă tare de tot, antrenor cu ștaif, De Sisti, deci ei erau mari favoriți.

Faptul că am bătut atunci cu 3-1 a fost o mare bucurie și normal că nu ai cum să uiți o asemenea reușită. N-au uitat-o nici pentru că eu am marcat atunci pentru 2-1, am trecut în față pe tabelă după golul meu. Și începutul acelei campanii din 83, care s-a încheiat cu semifinala cu Benfica, plus maturizarea noastră ca și echipă. Sunt mulți factori care contribuie la aceste amintiri speciale“, a povestit Sorin Cârțu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Digi24.ro

Româncă ucisă în Marea Britanie de un student la criminalistică pasionat de „Dexter”. Cum a aranjat Benjamin Day locul crimei

La pauză, Craiova era cu spatele la zid. Nimeni nu putea bănui ce urma

Povestea acelei seri nu a început, însă, cu euforia din tribune. A început cu o Craiovă care trebuia să găsească o soluție după o primă repriză în care Fiorentina își făcuse jocul și intrase la cabine în avantaj. Oltenii avuseseră și ei șansa lor, prin bara lui Aurel Țicleanu, însă golul italienilor a schimbat atmosfera. La 0-1, în fața unei echipe pline de campioni, era nevoie de ceva mai mult decât curaj. Iar Sorin Cârțu își amintește și acum cât de greu ar fi fost de crezut, în acel moment, că seara se va termina cu un rezultat mare.

Digisport.ro

Ținuta care a făcut înconjurul lumii a fost interzisă! ”Trebuie să ai mare curaj să porți așa ceva”

„Am avut o bară atunci în prima repriză a lui Țicleanu, dar ei au avut 1-0 la pauză, cu golul acela al lui Graziani, din corner. Îți dai seama că la 1-0 pentru ei la pauză era mare dezamăgire și dacă venea cineva atunci și ne zicea – Stați, băi, liniștiți, că o să reveniți și că veți juca și semifinala -, îl luai la șuturi, îl făceam nebun cu toții, cine ar fi crezut așa ceva. Am avut o a doua repriză incredibilă“, a continuat președintele de azi al Universității Craiova.

Pe culoarul vestiarului, Cârțu și Balaci au avut propria idee: una genială!

Și poate că una dintre cele mai frumoase povești ale acelei seri nu s-a petrecut în fața celor aproape 50.000 de oameni, ci undeva în interiorul stadionului, înainte ca repriza a doua să înceapă. Sorin Cârțu și regretatul Ilie Balaci au observat problema. Italienii jucau om la om, iar mobilitatea celor doi putea fi folosită pentru a le rupe marcajele. Nu au așteptat o indicație de pe bancă, ci au decis să încerce ceva, să schimbe pozițiile. O mică abatere de la planul lui Constantin Oțet avea să devină una dintre cheile revenirii Craiovei.

„Mi-aduc aminte că eram plecat pe culoar și atunci toate echipele italiene jucau om la om, iar omul meu era un fundaș dreapta, nu mai știu exact numele. Și eram pe culoar cu Ilie (n.r. Balaci) și de atunci aveam veleități de antrenor. Discutam problemele ăstea amândoi, problemele tactice și am zis să schimbăm între noi. Era și posibilitatea asta, pentru că era și mobilitate deosebită la noi, adică puteam juca și eu mijlocaș, el atacant. Și i-am zis că în momentul în care te duci tu în atac, eu stau mijlocaș și ăia o să vină după tine și vor fi într-o postură care clar nu o să le convină. Am făcut asta fără să-i spunem lui Oțet (n.r. Contantin Oțet, antrenorul de atunci al Universității Craiova), fără să știe“, a continuat Sorin Cârțu.

Primele minute ale reprizei secunde au confirmat că instinctul celor doi nu fusese întâmplător. Craiova începuse să găsească spații, iar Fiorentina nu mai era la fel de confortabilă: „Am început repriza a doua și stăteam cam 10 minute în poziția respectivă. Am reușit, uite așa, să-i destabilizăm în poziția respectivă. Primul gol a venit tot de acolo, cu urcarea lui Nae Ungureanu, deci inspirația a fost a noastră. Am încălcat puțin tactica antrenorului, dar a fost spre binele echipei. Ne-am demonstrat veleitățile de antrenor, că și Ilie ce antrenor a fost după, apoi și eu, cu atâția ani de antrenorat“.

Cârțu și-a câștigat un adversar pe măsura lui: marele Passarella

Într-un meci cu atâtea nume uriașe, Sorin Cârțu, omul-event al Universității Craiova, a devenit unul dintre oamenii care i-au scos din minți pe italieni. Faptul că vorbea italiana l-a ajutat. Putea comunica direct cu adversarii, putea să-i tachineze și, mai ales, putea să intre în jocul psihologic al unei partide în care fiecare detaliu conta.

Cel mai intens duel l-a avut cu Daniel Passarella, campion mondial cu Argentina în 1978 și unul dintre cei mai importanți fundași ai generației sale. Cârțu își amintește că l-a provocat constant pe argentinian, iar reacția italienilor nu avea să întârzie.

La Firenze, ziarele îl așteptau pe „numărul 11”

Când Craiova a ajuns la Florența pentru retur, Sorin Cârțu avea să descopere că toate acele șicane din prima manșă nu rămăseseră doar pe teren. În presa italiană se vorbea despre el. „Numărul 11” devenise un personaj al confruntării, iar mesajul pe care Cârțu l-a găsit în ziare era cât se poate de clar.

Au fost elogii multe. A fost o mare surpriză, dar marea surpriză s-a concretizat când ne-am calificat. Așa, după meciul ăsta, poate s-a gândit că uite o victorie, poate întâmplător, vedem. Dar a venit calificarea de la Firenze. Dar acolo nu m-a mai băgat Țică, pentru că aici, în tur, eu fiind așa vorbitor de limba italiană, i-am șicanat foarte mult, în toate felurile și am avut multe discuții. În special pe Passarella l-am șicanat, fiind acolo cu el adversar direct.

S-au dat multe declarații acolo că numărul 11 a făcut mare tam-tam pe teren, șicane, una-alta. Când am ajuns acolo, am văzut în ziarele lor, fugitiv așa, ce se spunea și că toți ziceau de mine, că i-am impresionat, că i-am dat pe spate. Când am luat, apoi și am citit mai bine, spuneau că – Abia îl așteptăm aici pe numărul 11, pentru ce ne-a făcut acolo, că ne-a distras atenția -“, a rememorat „Sorinaccio“

Era golgheterul Craiovei, dar a privit returul de pe margine

Numai că, la Florența, „numărul 11” nu avea să intre pe teren. Constantin Oțet citise și el presa italiană, iar Cârțu avea să afle că decizia antrenorului era deja luată. Pentru un fotbalist aflat în formă, care marcase în tur și care tocmai fusese protagonistul unei victorii istorice, să nu joace returul putea fi greu de acceptat. Pentru Cârțu, a fost și mai greu. Era golgheterul echipei și știa că putea avea un rol important într-o partidă în care Craiova trebuia să-și apere avantajul.

Dar Oțet a ales să nu riște un nou conflict între atacant și italienii care îl așteptau la Firenze: „Când a citit Oțet, a zis să nu mă bage, că după iese scandal sau cine știe ce altceva și n-am mai jucat. Eram golgheterul echipei, marcasem și în tur și eram în formă bună, dar n-am jucat“.

Cârțu spune că nu a avut niciodată o discuție directă cu antrenorul despre acea decizie, însă, după atâția ani, crede că a înțeles de ce a fost luată: „M-am atacat atunci. Așa mai fac eu legături și știu să citesc oamenii. N-am avut niciodată o discuție cu Oțet, dar sunt convins că, după cum l-am învățat după comportamentul lui, că a fost o decizie luată doar ca să se evite scandalul. În plus de atât, eu și cu faza dublă eram puțin mai așa, mai superficial și poate se gândea la o partidă în care ei vor domina“.

„Clar vine să mă ardă”. Duelul în care Cârțu l-a citit pe Passarella

Dacă poveștile din presa italiană pot părea astăzi desprinse dintr-un film, duelurile dintre Cârțu și Passarella au fost cât se poate de reale. Atacantul Craiovei își amintește o fază în care a simțit că fundașul argentinian nu mai avea chef de glume. Cârțu l-a văzut venind și a înțeles imediat ce urma. A anticipat contactul, a ciupit mingea și a sărit.

„Mi-aduc aminte și de o fază când l-am tachinat pe Passarella de așa natură încât a urmat o fază pe lângă tribuna oficialp, mai spre tunel și a venit o minge spre el, iar el a venit dublat și eu m-am dus. L-am văzut că vine cu coada ochiului, se întâmpla imediat după ce avusesem niște clinciuri și l-am citit, am zis – Clar vine să mă ardă -. M-am dus, am ciupit mingea și am sărit.

În săritură și el m-a luat pe pulpă și pe genunchi, dar îți dai seama unde venea inițial, dacă nu săream. Mă atacase cu picioarele la rinichi, poate-mi făcea un transplant de rinichi (n.r. râde)“, a încheiat Cârțu.