Marea artistă Ileana Sărăroiu ar fi împlinit vârsta de 86 de ani pe 25 septembrie. Una din persoanele care a cunoscut-o cel mai bine pe regretata cântăreață de muzică tradițională a fost buna ei prietenă, Irina Loghin.
Interpreta care a făcut renumită Valea Prahovei prin muzica sa a vorbit, în exclusivitate, pentru FANATIK despre prietenia care o lega de Ileana Sărăroiu, cu care se avea ca o soră.
În interviul pe care ni l-a acordat, doamna muzicii populare românești ne-a spus care erau cele mai frumoase momente pe care le-au petrecut împreună, rememorând și dureroasa despărțire din 12 mai 1979.
-Mai bine de 40 de ani fără Ileana Sărăroiu. Pe 25 i-ar fi fost ziua de naștere. Cum v-o amintiți pe prietena dumneavoastră?
În primul rând mi-a fost o colegă foarte bună și pe urmă prietenă. Am ajuns atât de apropiate încât ne povesteam absolut orice. Era foarte simpatică. Avea o școală a vieții, dar nu în sensul negativ, ci în sensul bun. Toate le spunea pe un fond simpatic, lăsând la o parte talentul ei și repertoriul bogat pe care îl avea.
-Cum ați trecut de la relația de colege la prietenie?
S-a întâmplat în timp… De exemplu, dacă eu mă trezeam cu un disconfort, o sunam pe ea și îmi trecea. Avea harul de a te face să te simți bine în orice moment. Mie îmi trecea orice neplăcere în câteva minute după ce o ascultam pe ea.
-Să înțelegem că vă făcea des să râdeți…
O, da! Să vă povestesc o întâmplare. Noi mergeam foarte des la teatru. Cum era o premieră, noi eram prezente acolo. Țin minte că odată am fost, dar nu mai știu la ce spectacol, și ea avea un râs așa de puternic… În pauzele dintre replici se auzea în toată sala. Era parcă un spectacol unde juca Florin Piersic. A râs așa de tare încât ne-au dat afară din sală. În pauza dintre acte ne-au zis: ‘Dați-le afară pe nebunele astea’. Am plecat, ce era să facem? Ne-am continuat distracția în altă parte, prin oraș.
-Când ieșeați împreună, vi se mai alăturau și alți artiști cunoscuți?
Nouă ne plăcea foarte mult să mergem la Capșa. După spectacolele de teatru o luam de la capăt cu râsetele acolo. Erau mai mulți, îl țin minte pe Gheorghe Dinică, pe Jean Constantin, Piersic… Erau vremuri frumoase. Acum nu mai e așa. Lumea e mai posomorâtă. Eu și în zilele de azi mai țin să ne întâlnim, să ieșim, să le povestesc altora cum era odată…
-Ce altă amintire frumoasă mai aveți legată de Ileana?
Sunt multe… Una dintre ele e legată de hainele pe care le purtam. Noi umblam una în garderoba celeilalte fără să ne supărăm. Țin minte că mi-am comandat o haină de mieluț, gri, de la Bistrița Năsăud. Era ceva unicat, m-au simpatizat foarte mult cei de acolo, mi-am făcut și un fel de tocă. Când a ajuns acasă, a venit Ileana și când a văzut-o a îmbrăcat-o și a zis: ‘Asta e a mea!’ I-am zis, vai, Ileana, abia am adus-o! Dar cu drag i-am dat-o, să știți, că și eu mai luam haine de la ea.
-Toate trăirile cu ea aveau să se sfârșească, în timp. Mai țineți minte când a început să dea semne că starea ei de sănătate nu era bună?
La Ansamblul Ciocârlia când cântam, ea era măritată cu un medic, Ganță parcă îl chema. O iubea foarte mult, mergeam des la ei acasă. Ea începuse să aibă o migrenă puternică, dar nu era permanentă. Revenea la câteva zile. Soțul ei, care era doctor generalist, nu știa nici el de la ce avea migrena. Știu că mi-a tot spus: ‘Nu suport nici lumina, nici să vorbesc cu cineva’. Apoi am aflat nenorocirea.
-12 mai 1979. Ziua fatidică. Cum ați trăit-o? Cum ați aflat?
Eu până la nenorocirea care s-a întâmplat nu am crezut în telepatie. De atunci am început să cred, mi-am dat seama ce legătură puternică era între noi. În ziua în care s-a întâmplat, m-a sunat. Ea avea o verișoară la un abator pe lângă Slobozia, și s-a oprit la ea… Îmi spunea că ea simțea că avea un ac în ochi, că o înțepa ceva. A mers la verișoara ei, am trimis-o la farmacie să își ia ceva să îi treacă. Eu eram dinspre Călărași în drum spre Brăila, iar seara am cântat amândouă. Era o zi de sâmbătă, o vijelie mare, pe drum erau mulți copaci smulși de la vâjul acela…
Eu aveam de făcut câteva programe la o nuntă. La al doilea program, mi s-a făcut rău. Am simțit o transpirație rece și atunci soțul meu m-a prins din spate. Acolo, în sală, era și o doctoriță. Mi-am revenit, dar mi-a zis doamna să merg acasă ca să nu mai fac vreun efort. Știu că era ora 3 dimineața. Este exact ora la care a murit Ileana, în timp ce cânta și ea tot în al doilea ei program. Exact ca mine, i s-a făcut rău brusc și soțul ei a prins-o din spate. A murit în drum spre spital, în mașină… N-au mai putut face nimic medicii.
-Știm că la înmormântare au fost foarte mulți oameni. Îmi imaginez cât de greu v-a fost să o conduceți pe ultimul drum…
Credeți-mă că nu m-am putut obișnui niciodată. Si acum mai am momente când plâng. Într-adevăr era o apă de oameni. Doar la Maria Tănase mai erau atât de mulți…
Era atât de frumoasă chiar și moartă. Au zis și doctorii după ce i-au făcut autopsia. Rămăsese frumoasă, parcă nici nu era moartă. Am zis atunci: ‘am senzația că nu e moartă’.
Ileana Sărăroiu s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 mai 1979, în urma unui accident vascular cerebral. Folclorista avusese un anevrism cerebral. Artista putea fi salvată dacă se opera, însă refuzase intervenția chirurgicală în mod categoric.
Cântăreața a rămas în memoria colectivă prin șlagărele sale. „Unde e Târgoviștea?”, „Cine-a pus cârciuma-n drum”, „Inimă, de dor nu știi”, „Dar-ar naiba-n tine dragoste” și „De ce oare, eu te-am cunoscut?”, sunt doar câteva dintre melodiile celebre ale interpretei.
Ileana Sărăroiu nu este singura interpretă a lumii folclorului care a sfârșit tragic. Trecerea în neființă a Ilenei Ciuculete ori a Mariei Tănase au produs, de asemenea, o durere imensă românilor.