Ilie Balaci, „prinţul fotbalului românesc”! Regizorul „Craiovei Maxima”, la un pas să ajungă la AC Milan

Ilie Balaci a fost considerat de mulţi ca fiind “prinţul fotbalului românesc”. Orice anchetă pe tema “celui mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor” îi are pe primele locuri pe Gică Hagi, Nicolae Dobrin şi Ilie Balaci. „”Craiova Maxima”, echipa care făcea furori la începutul anilor ’80, a avut mulţi actori speciali, însă numărul 8 al formaţiei antrenate de Tică Oţet a fost regizorul din teren. Duminică, 21 octombrie, Ilie Balaci, la 62 de ani, a plecat dintre noi pentru a se întâlni cu Ion Oblemenco, Zoli Crişan sau Nicolae Tilihoi.

Născut pe 8 septembrie 1956, la Bistreţ, părinţii lui Ilie Balaci l-au declarat la Sfatul Popular abia cinci zile mai târziu. La nouă ani intra pe porţile Universităţii Craiova, când formaţia din Bănie urca pe prima scenă a fotbalului românesc. Arde repede etapele junioratului, motivul fiind acela că Gică Scăeşteanu şi Nae Opriş, primii lui antrenori, îşi doreau ca puştii talentaţi să fie trecuţi rapid la o grupă superioară.

Ilie, Balaci, “prinţul fotbalului românesc”, debut la U Craiva la 16 ani

La 14 ani, Ilie Balaci juca deja la juniorii republicani, iar Ion Gârleşeteanu visa ca unul dintre jucătorii săi să sară direct în Divizia A. După zece meciuri jucate la tineretul echipei din Bănie, pe 12 august 1973, Constantin Cernăianu îi oferea debutul în prima ligă. Cu o lună înainte să împlinească 17 ani, Ilie Balaci juca în Jiul Petroşani – U Craiova 1-1.

Prestaţiile în tricoul Universităţii Craiova l-au adus în vizorul lui Valentin Stănescu, selecţionerul echipei naţionale a României. Într-un singur sezon, Ilie Balaci bifa debutul în Divizia A şi pentru tricolori, după ce juca 75 de minute în meciul Franţa – România 1-0. Partida de pe “Parc des Princes” s-a disputat pe 23 martie 1974, iar selecţionerul echipei mari a trebuit să se lupte cu Constantin Ardeleanu, antrenorul de la tineret, care îl dorea pe Ilie Balaci pentru meciul cu Germania de Vest.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Regizorul “Craiovei Maxima”

Sezonul 1982-83 nu va fi uitat niciodată de suporterii Universităţii Craiova. Echipa din Bănie venea după cele două titluri de campioană a României, din 1980 şi 1981, plus clasarea pe locul secund din 1982. În doar câteva luni, Ilie Balaci şi colegii lui au reuşit cele mai frumoase victorii ale fotbalului românesc din startul deceniului opt. Cu numărul 8 pe tricou, “Minunea blondă” din Bănie a luat la bani mărunţi apărările unor forţe din Europa. Fiorentina, Shamrock Rovers, Bordeaux sau Kaiserslautern s-au înclinat în faţa fentelor oltenilor.

Urma Benfica, în semifinalele Cupei UEFA. În Portugalia, cele două echipe au remizat, scor 0-0, iar soarta calificării în finală urma să se decidă pe „Centralul” din Bănie. 50.000 de oameni au venit din toate părţile Olteniei să-i susţină pe jucătorii antrenaţi de Tică Oţet. Minutul 15, Ilie Balaci a executat magistral o lovitură liberă de la 20 de metri. Stadionul Craiovei a luat foc, echipa fiind la 75 de minute de o finală de vis, însă golul lui Zoran Filipovic a decis soarta calificării. Între cele două manşe, România obţinea o victorie de prestigiu în faţa Italiei, scor 1-0, în preliminariile pentru Campionatul European din 1984. Pentru microbişti, meciul jucat pe stadionul “23 August” a rămas în memorie ca partida în care Ilie Balaci a devenit îmblânzitorul lui Claudio Gentile. Italianul câştigase Campionatul Mondial în 1982 şi reuşise să-l blocheze perfect pe Diego Maradona la turneul final din Spania. “Înaintea meciului de la Bucureşti m-am dus la Gentile, l-a salutat şi l-am întrebat: ‘Parcă te ştiu de undeva. Cum zici că te cheamă?’. Era un joc psihologic. Italianul s-a uitat la mine şi s-a făcut la faţă mai brunet decât era”, a povestit Ilie Balaci.

Cum era să ajungă la AC Milan

Decembrie 1982. Universitatea Craiova uimea fotbalul european în Cupa UEFA, iar oficialii de la AC Milan puneau ochii pe Ilie Balaci. “Am fost aproape de Milan. Italienii au venit la Craiova, am luat masa cu ei. Eram ferm convins că voi ajunge să joc la Milan. Am început pregătirile, m-am accidentat, iar în acel moment totul s-a cam terminat. Italienii îmi ofereau 200.000 de dolari pe an”, a rememorat Ilie Balaci momentul în care ar fi putut să ajungă la AC Milan. Italienii erau gata să ofere 2,5 milioane de dolari pentru a-l aduce pe „San Siro”, iar „Minunea Blondă” semnase deja un precontract.

Accidentările care i-au terminat cariera

Ilie Balaci a coborât din galeria jucătorilor care ştiau cum să dribleze cu eleganţa. De multe ori, adversarii direcţi erau fascinaţi de cum mângâia balonul şi priveau imbasibili cum “Minunea Blondă” trecea năvalnic printre ei. Prima accidentare gravă a venit pe 12 iulie 1983, în finala “Tournoi International de Paris”. În minutul 44 al meciului România – PSG 1-0, Ilie Balaci a încercat să-l dribleze pe Janvion, dar genunchiul îi fuge. Verdictul medicilor era unul sumbru, ruptură de menisc.

Digisport.ro

"Bijuteria" de 44 de milioane € de la Cluj-Napoca, transformată în mall. FOTO Noul proiect spectaculos

După operaţie, Ilie Balaci revine pe teren, dar simţea că ceva este în neregulă. În primăvară lui 1984, când toată suflarea fotbalistică din România se gândea la Europeanul din Franţa, “Minunea Blondă” suferea a doua accidentare gravă. Într-un meci cu Baia Mare, Grigore Arezanov a avut o intrare criminală la Ilie Balaci. Ruptură de ligamente. Medicii i-au recomandat o operaţie în străinătate, dar conducerea de partid a spus pas, considerând că operaţia se poate face şi în ţară. Ratează Campionatul European din Franţa, unde dusese greul în preliminarii, iar cariera curge pe o pantă descendentă. Nouă meciuri a mai jucat pentru Universitatea Craiova în sezonul 1983-84 şi în turul din 1984-85. A mai jucat pentru FC Olt, Dinamo, Pandurii Târgu Jiu şi FC Drobeta Turnu-Severin, la ultimele două având calitatea de jucător-antrenor.

• 65 de meciuri a jucat Ilie Balaci pentru echipa naţională a României
• De 2 ori a fost desemnat cel mai bun fotbalist al anului în România, în 1981 şi 1982