Premierul Ilie Bolojan a anunțat că bugetul pe 2026 va fi gata săptămâna viitoare, urmând să fie adoptat până la finalul anului. Rezultatul, indiferent că va fi vorba de un compromis sau de o decizie autoritară a premierului, așa cum acuză criticii, va reprezenta fișa de parcurs pentru un nou an în care Guvernul s-a angajat să reducă deficitul bugetar. Opoziția este însă vizibilă la toate nivelurile: de la populația nemulțumită de creșterea taxelor, la sindicatele nemulțumite de înghețarea salariilor, până la funcționarii publici care se opun reducerilor de cheltuieli. Economiștii spun asistăm la situația în care toate aceste categorii sociale au beneficiat de traiul pe datorie, dar vor acum ca tăierile să fie la ceilalți.
În anul 2017, datoria publică a României era de circa 280 de miliarde lei. La finalul anului trecut, suma a ajuns la peste 1.080 de miliarde, o creștere de peste trei ori în mai puțin de zece ani. Suma este uriașă, România plătind anual 3% din PIB doar dobânda la această datorie – un procent mai mare decât bugetul alocat Ministerului Apărării.
La nivelul percepției publice, în presă, ca oglindă a percepției populației, în declarațiile liderilor de opinie, se petrece însă un lucru ciudat: orice știre nouă privind creșterea datoriei este privită negativ. Ideea din substrat fiind aceea că acești bani ajung „la alții”. De exemplu, o parte a populației trăiește cu impresia că acești bani ar ajunge tot la stat, pentru a plăti salariile unor funcționari sau finanțarea unor instituții, de cele mai multe ori inutile. Această percepție se transformă ușor în revoltă în momentul în care oamenii își văd taxele și impozitele majorate sau când veniturile își pierd puterea de cumpărare.
Datele din ultimul deceniu arată însă o surpriză. Populația, la nivel statistic, a fost una dintre beneficiarele directe ale traiului pe datorie – politica de stat a ultimilor ani din România. Concret, în termeni reali, puterea de cumpărare a populației a crescut cu aproape 30% față de anii 2015 – 2016, atunci când guvernele au adoptat o serie de politici pro-ciclice, bazate pe finanțarea consumului. Acest lucru se vede în cifrele oficiale care arată o creștere constantă a deficitului comercial, estimat să ajungă la peste 30 miliarde euro în anul 2025.
În concluzie, în ultimii 9 ani România s-a împrumutat 160 miliarde de euro, bani care s-au orientat cu precădere către consum, consum ce nu a putut fi acoperit din producția internă (România nu produce Iphone-uri) și atunci am avut importuri masive pentru a acoperi cererea internă. Reducerea deficitului a însemnat de la bun început o reducere a nivelului de trai, o altă idee greu de acceptat la nivelul populației, iar acum, după 6 luni în care au fost puse în aplicare primele măsuri de reducere a cheltuielilor și creștere a veniturilor, populația este nemulțumită de scăderea nivelului de trai. Premierul este întrebat cum răspunde celor care-l numesc „Ilie sărăcie”.
În fața realității de zi cu zi, în care puterea de cumpărare a oamenilor scade de la lună la lună, rezultatele guvernului din primele șase luni, stabilizarea deficitului bugetar, apare ca o realizare abstractă, lipsită de consecințe reale. Economiștii atrag atenția că lucrurile stau exact invers, că fără rezultate macro-economice bune ale guvernului suferințele ar fi fost mult mai mari și generalizate. Iar populația, după cum arată datele privind consumul intern, a fost una dintre beneficiarele traiului pe datorie.
„Consumul intern a crescut cu aproape 30% în ultimul deceniu, cu toată căderea din 2020 și 2025. Este substanțial. Lumea se compară fie cu ceea ce vede la țările din vest, fie cu propriile așteptări despre creșterea bunăstării. Mult mai important, această creștere a bunăstării nu a fost uniform distribuită în România. Sunt categorii care au câștigat mult mai mult și unele care au câștigat mult mai puțin.
Cetățenii obișnuiți nu sunt interesați de subiectele acestea macro și nu cred că ei se uită că noi ca țară trăim pe deficit. Este datoria politicienilor să explice în mod onest când se trăiește pe deficit, să explice onest o situație, ce anume a generat-o și ce soluții sunt pentru a trece cu suferințe cât mai mici.
Termenul în sine de austeritate este nefericit. Denotă ceva negativ. E însă nevoie să conștientizăm că avem nevoie de disciplină bugetară. Noi am neglijat acest factor, cel puțin începând cu 2015. Deciziile au fost în 2014, când s-a modificat codul fiscal, și s-a produs un puternic stimulent pe partea de reduceri de impozite. Apoi, în 2017 – 2018, au urmat alte stimulente, mai mici pe partea de impozite, dar mai mari pe partea de cheltuieli, și toate astea s-au acumulat, plus pandemia, ne-au dat situația cu care ne confruntăm astăzi”, a declarat, pentru FANATIK, economistul Victor Giosan.
Este o idee care a fost împărtășită public în această săptămână și de către economistul șef al BNR, Valentin Lazea. Acesta a arătat într-un editorial, preluat de mai multe publicații economice, că politica traiului pe datorie, adoptată de guvernele de după 2014, a fost îmbrățișată nu doar de către administrația statului, care a beneficiat de o creștere a cheltuielilor guvernamentale (salarii mai mari), sau de către firmele private, care au beneficiat de o serie de beneficii (rate de impozitare mici, neplata impozitelor pe ramuri întregi, tolerarea evaziunii fiscale), dar și de către populație.
„Nu numai guvernele, ci şi mediul de afaceri şi publicul în general au îmbrăţişat ideea creşterii economice bazate pe relaxarea fiscală, pe creşterea consumului şi pe alimentarea acestuia din import. Aproape pe nimeni nu a interesat care sunt consecinţele acestui model de creştere în ceea ce priveşte inflaţia şi deficitele. Şi de ce i-ar fi interesat, dacă fiecare a primit cam tot ce a vrut”, a subliniat economistul șef al BNR.
După anii în care România s-a împrumutat masiv, în anul 2025 a venit anul scadent pentru traiul pe datorie. Cine a beneficiat de pe urma traiului pe datorie a avut acum de suportat costurile. Firmele private s-au trezit cu noi taxe și impozite, și la fel s-a întâmplat cu populația. Tăierile din administrație au întârziat, deși premierul a anunțat că-și va asuma răspunderea pe pachetul legislativ, după luni întregi de dezbateri în cadrul coaliției. Unele instituții puternice par să fi evitat complet orice fel de cost.
România trebuie însă că continue reducerea deficitului bugetar și în anii ce vin. Și asistăm în acest moment la lupta diverselor grupuri de putere pentru a limita costurile reformelor bugetare. CCR amână de săptămâni întregi o decizie privind reforma pensiilor speciale, iar sindicatele din administrația publică spun că nu vor reduceri de personal sau de salarii. „Fără scăderi ale salariilor de bază la stat și fără tăieri suplimentare de 10%”, au spus sindicatele la negocierile cu premierul Ilie Bolojan.
„Toată lumea a beneficiat de traiul pe datorie, dar vrea acum ca tăierile să fie la alții”, spune economistul Victor Giosan, care este de părere că lipsa de preocupare pentru situația macro-economică a țării este îngrijorătoare. Nu doar oamenii politici și presa nu subliniază necesitatea unor politici fiscale responsabile, dar România pare a trăi în continuare în epoca împrumuturilor fără consecințe, este de părere acesta.
„Situația actuală trebuie explicată. Bugetul unei gospodării nu diferă în mod fundamental de bugetul statului, cu mențiunea că statul are posibilitatea să se împrumute în alte condiții și poate împinge datoria de pe generația actuală pe generațiile viitoare. Dar, în mod fundamental, ele sunt similare.
O gospodărie poate trăi pe termen mediu și lung cheltuind mai mult decât veniturile pe care le are? Ăsta e deficitul. Faptul că am trăit pe deficit înseamnă că am cheltuit mai mult decât veniturile și cineva ne împrumută. Spuneți-mi ce familie își poate permite să tot ceară împrumuturi de la rude, de la părinți, de la prieteni și să tot crească aceste împrumuturi și să trăiască tot timpul la un nivel mai mare decât îi permit veniturile pe care le obține? Asta este esența”, a declarat, pentru FANATIK, economistul Victor Giosan.
Acesta subliniază că România, cu o datorie publică ce se apropie de pragul critic de 60%, se află încă într-un moment critic. Guvernul actual vrea să renunțe la politicile pro-ciclice ce au stimulat consumul, anunțând un program de relansare economică cu accent pe investiții. Rămâne de văzut dacă actualul guvern va reuși să-și atingă țintele macro-economice în actualul context social și politic.
În opinia economistului Victor Giosan situația este agravată de lipsa unui angajament al clasei politice pentru continuarea acestor politici. UDMR a cerut Guvernului să renunțe la majorarea taxelor locale după nemulțumirile de la Sfântu Gheorghe, iar președintele PSD, Sorin Grindeanu, a anunțat că pensiile românilor trebuie majorate pentru a recupera pierderea puterii de cumpărare (pensiile au fost înghețate la începutul anului 2025 de către premierul Marcel Ciolacu).
„Noi am terminat anul cu -8%, ne propunem anul acesta să ajungem la -6,2%, dar ținta este să ajungem la -3% până în 2030. Nu este o glumă, am ajuns să plătim aproape 3% din PIB, mai mult decât cheltuielile pentru apărare, serviciul datoriei. Cu cât deficitul rămâne mare cu atât dobânzile la care ne împrumutăm rămân mai mari.
Zilele trecute, premierul și directorul de România de la JP Morgan a subliniat faptul că România continuă să se împrumute la nivelul mai mari decât ratingul de țară, tocmai pentru că aceste discuții nesfârșite despre ajustarea bugetului, aceste opinii divergente lasă impresia că sustenabilitatea acestei politici nu este asigurată. Aceste discuții, și politice, îi fac pe investitori, cei care cumpără datoria României, să fie mai sceptici și să ne ceară dobânzi mai mari.
Din ce vedem în acest moment, nu cred că populația înțelege momentul prin care trecem. Nu este vina populației, este vina clasei politice, este vina mediei pentru că dacă un cetățean aude la TV că chestia asta cu bugetul este o prostie, sau că există posibilitate să echilibrezi bugetul numai din cheltuielile administrației, atunci el va crede lucrurile astea. Noi trebuie să explicăm onest situația în care ne aflăm. E o situație delicată, dar ea trebuie explicată onest. Ultimii zece ani am trăit puțin mai bine decât ne-am permis. Am fi trăit oricum mai bine, dar am trăit puțin mai bine”, a mai declarat Victor Giosan, pentru FANATIK.
Economistul subliniază că românii și-au văzut nivelul de trai crescut forțat, prin politicile pro-ciclice ale guvernelor anterioare – unde o mare parte din cheltuieli s-au dus pe creșteri de salarii și nu investiții. România a arătat tot mai bine în statisticile oficiale, ce arătau o creștere a nivelului de trai, o convergență cu veniturile europenilor din statele mai bogate. Am ignorat însă faptul că această creștere a fost susținută atât de dezvoltarea României cât și de împrumuturile făcute de țara noastră.
„Probabil că dacă nu se forța prin politicile foarte pro-ciclice de stimulare a consumului și reduceri de impozite și creșteri de cheltuieli publice, probabil că ritmul de creștere al bunăstării ar fi fost ceva mai mic. Noi am avut un an 2017 cu o creștere a consumului cu o creștere a consumului individual al populației cu 11%. Este exagerat. Ritmuri de 4 – 6% sunt mult mai normale. În plus, această creștere a fost peste creșterea productivității muncii. Este o dinamică care nu era sustenabilă”, a mai declarat economistul, pentru FANATIK.