Sport

Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit pasionat de artă: „Așa a fost destinul!”

Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit un veritabil pasionat de artă, investind sume imense pentru mai multe opere, deținând galeria „Hanul cu Tei” din centrul Bucureștiului.
08.10.2022 | 12:37
Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit pasionat de arta Asa a fost destinul
Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit pasionat de artă. Sursă foto: profit.ro
ADVERTISEMENT

„Mister” și-a amintit că prima tangență pe care a avut-o cu arta a fost în Mexic, în perioada în care evolua la Club America, moment în care și-a cumpărat un șevalet și s-a apucat de pictat.

Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit pasionat de artă

Ilie Dumitrescu a povestit cum a devenit pasionat de artă și când a decis că vrea să investească o adevărată avere în mai multe tablouri ale unor artiști de renume:

ADVERTISEMENT

„Mai spuneam că am mâncat ceai cu zahăr ars? Nu! Eu am intrat accidental și am spus-o de fiecare dată, de câte ori am avut șansa să vorbim despre artă, că destinul m-a pus în fața faptului împlinit.

Prin Mexic, eram departe de casă, am luat niște lecții de pictură, că n-avem ce face și în lipsă de activitate mi-am cumpărat șevalet, tot ce trebuie. Dar m-am lăsat repede”.

ADVERTISEMENT

„N-aveam nicio treabă cu arta, nu mă gândeam că voi ajunge vreodată să cumpăr o clădire și să fac comerț cu artă.

Nicio legătură n-aveam în Mexic cu arta sau să cochetez eu cu obiectele de artă… Întors în România, m-am dus să cumpăr o clădire, să fac o investiție. De fapt, și asta a fost destin”, a mai spus Ilie Dumitrescu pentru gsp.ro.

ADVERTISEMENT

„Așa am intrat eu în artă!”

„Pleacă avocatul, rămâne notarul, că eram prieteni, și văd „Hanul cu Tei”. Mă uit și zic: ’Hanul cu Tei e de vânzare?’. ’Da, dom’le, proprietarul e sus’. Având avansul la mine pentru clădirea cealaltă, zic: ’Ai actele regulă, totul e OK?’. Ăla-mi spune: ’Bă, vrei să cumperi?’. Zic da. Deci, totul s-a legat, nicio legătură cu arta, eu trebuia să cumpăr altă clădire…

Tot hanul era o consignație, acolo era tot ce se confisca înainte de Revoluție! Toți deponenții care veneau cu obiecte de artă, tablouri, mobilă, covoare, bijuterii, diamante, briliante, lustre.

ADVERTISEMENT

Acolo veneau, dacă cineva voia să vândă ceva. Era o consignație care avea un nume deja clădit în zona asta. Îmi zice: ’Dom’le, dă-mi un euro avans’. Îi zic: ’Nu-ți dau un euro avans, îți dau 25.000 de euro avans, dacă vrei’.

Am făcut actele în două săptămâni și ăsta-mi spune: ’Bă, vrei să cumperi privat sau nu mai plătești TVA-ul și preiei tu societatea, cu toată activitatea?’. Și eu preiau activitatea, cu societatea, cu clădire”, a continuat Ilie Dumitrescu.

„Așa am intrat eu în artă. N-am spus că mi-am dorit! Mi-a luat un an, doi, să înțeleg, să cunosc oameni. Ce să epatez, ce-mi trebuia? Cu ce să ies eu în evidență? Ce să fac eu? Aaa … că am fost sensibil la artă și că mi-a plăcut pe urmă?

Și n-am scos toate obiectele și am continuat cât am putut activitatea asta frumoasă? Aia da. Că acolo fiecare obiect avea o poveste.

Fiecare deponent care venea cu vreun obiect avea o poveste în spate. Pot să scriu o carte cu fiecare poveste din ce am făcut eu la Hanul cu Tei”, a mai spus Ilie Dumitrescu.

ADVERTISEMENT