Ilie Poenaru, interviu special pentru Fanatik: “Eu nu cred că Gigi Becali se mai bagă la echipă la FCSB!”. Dezvăluiri incredibile despre problemele cu banii în Liga 1. Exclusiv

Ilie Poenaru este unul dintre antrenorii români în vogă. Tehnicianul s-a făcut remarcat la Academica Clinceni, echipă pe care a preluat-o în Liga 2, fără pretenții de promovare și a transformat-o într-o echipă de play-off din Casa Pariurilor Liga 1.

Ilie Poenaru, interviu special pentru FANATIK

Însă, în acest sezon antrenorul în vârstă de 45 de ani a pregătit echipele cu cele mai mari probleme din Casa Pariurilor Liga 1. A început pe banca Academicii Clinceni, de unde a plecat din cauza problemelor care se tot acumulau.

Din păcate pentru el, a căzut “din lac, în puț”. A ales să preia Gaz Metan, echipă care, pe hârtie, avea un sponsor puternic în Romgaz. Situația s-a deteriorat și la Mediaș din cauza problemelor financiare, iar echipa s-a dezintegrat la începutul anului, după ce jucătorii au ajuns la peste șase luni de restanțe.

Dezvăluiri incredibile despre problemele financiare de la Academica şi Gaz Metan

Ilie Poenaru a acordat un mega interviu pentru FANATIK în care a explicat pe larg cum au ajuns Academica Clinceni și Gaz Metan Mediaș pe buza falimentului, dezvăluind episoade incredibile cu jucătorii mințiți de cei care trebuiau să îi plătească.

Digi24.ro

Clasa de mijloc a dispărut complet: O țară care avea cândva economia cu cea mai rapidă creștere din lume este acum în colaps

Antrenorul este și unul dintre preferații lui Gigi Becali și a vorbit de relația pe care o are cu patronul FCSB. În plus, Poenaru a comentat din punctul de vedere al antrenorului implicările patronilor în viaţa echipei, practică făcută celebră la noi de Gigi Becali și preluată și de alți finanțatori. Tehnicianul în vârstă de 45 de ani a dezvăluit că nu crede că patronul FCSB se mai implică la echipă şi crede că Toni Petrea are mână liberă în play-off. Despre toate acestea, în interviul pe larg de mai jos:

“Am ajuns să cunosc atât de bine fotbalul nostru şi Liga 1 şi trebuie să fiu foarte atent ceea ce aleg pentru că ştiu ce îmi doresc”

Cu ce vă ocupaţi timpul după despărţirea de Gaz Metan Mediaş?

– Să zicem că bine. Încerc să umplu timpul, în primul rând cu familia, să dau mai multă atenţie copilului. Încerc să studiez cât mai mult, să urmăresc pe cât posibil toate meciurile din campionatul nostru, din Europa. Vreau să fiu la zi. Este timp foarte scurt, trece repede şi am rămas surprins că nu am timp deloc.

Practic, vă pregătiţi revenirea pe banca tehnică…

– Da, îmi doresc asta. Statul acesta acasă nu face bine. Îmi doresc să revin, dar trebuie să fiu foarte atent şi să pun în balanţă. Ştiu ce vreau, este foarte important. Am ajuns să cunosc atât de bine fotbalul nostru şi Liga 1 şi trebuie să fiu foarte atent ceea ce aleg pentru că ştiu ce îmi doresc. Trebuie să ajungem la un numitor comun eu şi clubul.

“Cred că dacă eram şi rămâneam la Mediaş şi lucrurile erau cât de cât normale, nu aveam probleme cu retrogradarea”

Trebuie să fiţi atent pentru că aţi condus două dintre echipele aflate pe cale de dispariţie: Academica Clinceni şi Gaz Metan…

Digisport.ro

Alex Pițurcă, filmat în parc cu o tânără! Cristina Ich a reacționat imediat și a făcut anunțul

– Da, cu bune şi rele. Am reuşit să fac performanţă la Academica Clinceni alături de staff, jucători şi oficiali. După plecarea mea, n-a ţinut de mine pentru că sunt chestii administrative, pe care nu puteam să le gestionez. Pe Mediaş am preluat-o în plin campionat, am schimbat-o în totalitate, i-am dat o identitate şi lucrurile începuseră să meargă spre foarte bine. Fără falsă modestie, cred că dacă eram şi rămâneam la Mediaş şi lucrurile erau cât de cât normale, nu rezolvate, nu aveam probleme cu retrogradarea.

Aş vrea să le luăm pe rând şi să vă întreb de experienţa Academica Clinceni, pe care aţi preluat-o în 2018. La momentul respectiv nu se gândea nimeni la o promovare în Liga 1…

– Am venit în returul din Liga a II-a în sezonul 2017-2018. Am schimbat o mare parte a lotului atunci. Erau mulţi jucători necunoscuţi atunci, care acum au ajuns la un nivel foarte bun în Liga 1. În şase luni am creionat un lot foarte bun şi în sezonul viitor, cu alţi copii de la FCSB, am reuşit să facem o echipă capabilă să se bată la promovare. Nu am fost luaţi în seamă de nimeni, dar au apărut rezultatele şi au şi continuat. Ne-am dat şansa că avem şansa să mergem în Liga 1. Am tăcut din gură, ne-am văzut de treabă. I-am lăsat pe alţii să se lupte: U Cluj, Petrolul… Noi am ajuns pe primele locuri şi am reuşit să promovăm.

“Anumiţi jucători care au avut performanţe cu FCSB sau alte cluburi au vrut să rămână aproape de Bucureşti şi au văzut că sunt lucrurile foarte serioase la Clinceni”

După promovare, aţi ţinut echipa în Liga 1 şi în sezonul trecut aţi ajuns în play-off. Cum a apărut căderea asta abruptă, de la o echipă de play-off, cu un lot solid de jucători, dar care un an mai târziu este aproape de faliment? 

– Pornim de la momentul în care am evitat retrogradarea. Nimeni nu ne dădea nicio şansă atunci. Ne doream mai mult, să fim o echipă care să nu se gândească la evitarea retrogradării. Clar că pretenţiile au crescut. Pentru tot ceea ce am făcut şi pentru infrastructura propice performanţei, anumiţi jucători care au avut performanţe cu FCSB sau alte cluburi au vrut să rămână aproape de Bucureşti şi au văzut că sunt lucrurile foarte serioase la Clinceni. Şi-au exprimat dorinţa de a veni. Trebuia să se mărească plafonul salarial pentru că erau jucători cu nume, jucători cu CV-uri, pe care nu puteai să îi aduci pe 2-3000 de euro şi a trebuit să mărim salariile, implicit şi celor care au reuşit să evite retrogradarea.

“Din cauza pandemiei, sponsorii s-au retras, contractele au fost făcute, noi am început munca şi au apărut problemele”

Corect…

– Eu sunt genul care nu vreau să dezbin vestiarul, nu vreau să fac diferenţe în vestiar. La mine trebuie să fie un echilibru foarte mare. Trebuie să ai 2-3-4 jucători pe care îi plăteşti mai mult decât pe ceilalţi pentru că trebuie să facă diferenţa, dar nici în privinţa lor nu sunt diferenţe foarte mari. Ceea ce s-a şi întâmplat. Odată cu mărirea plafonului salarial, cei din conducere s-au bazat pe anumiţi oameni, pe anumiţi sponsori. Totul a culminat cu pandemia. Promisiunile erau foarte mari, iar cei din conducere au atras doi sponsori foarte buni, susţineau aceste măriri. Dar, din cauza pandemiei, sponsorii s-au retras, contractele au fost făcute, noi am început munca şi au apărut problemele. Am rămas doar cu drepturile tv plus că mai erau nişte datorii neacoperite din primul an de Liga 1. De aici a fost o rostogolire şi un cumul de datorii care creşteau de la o lună la alta.

“Din luna februarie nu au mai fost bani, a apărut un blocaj financiar”

De când au început salariile să întârzie?

Până anul trecut în ianuarie lucrurile au fost în regulă. Salariile s-au plătit, echipa a mers bine. Dacă îmi aduc aminte, am avut 15 meciuri fără înfrângere. Era o serie excelentă. Din luna februarie nu au mai fost bani, a apărut un blocaj financiar. De aici am rămas eu cu jucătorii, Sorin Paraschiv, Sorin Parancea şi domnul primar. Ăştia am mai fost lângă echipă. Noi am încercat prin discuţii interminabile cu jucătorii ca să vedem cum continuăm.

Am avut o înţelegere cu ei. Domnul primar a venit ideea de a cesiona datoriile către noi din drepturile tv. Noi trebuia doar să evităm retrogradarea. Ceea ce s-a şi întâmplat. Jucătorii au acceptat şi timp de 5 luni de zile nu am primit niciun ban, nicio primă, absolut nimic. Am reuşit să facem performanţă pentru că am avut un grup bun, echilibrat, cu experienţă. Ei au conştientizat că avem două variante: punem stop şi stăm acasă sau continuăm şi prin performanţele pe care doream să o facem, să încercăm să ne “vindem”. După ce am făcut această performanţă şi am hotărât să continui şi în acest sezon la Clinceni, promisiunile domnului primar către mine au fost că 80% din lotul pe care l-am avut în play-off va rămâne.

“Dumnezeu cu mila! Scoatem ce putem. Pe jucători am început să îi pregătim în primele etape”

Şi nu a fost aşa…

– Din păcate nu. El spunea că dacă îi pun pe hârtie, am 60-70% din ei. Nu era adevărat. 60-70% reprezentau şi jucătorii care au evoluat mai puţin. Eu mă refeream la 80% din titulari. Din cei 14-15 pe care eu m-am bazat foarte mult. De aici s-au rupt lucrurile. Am rămas în continuare. Au venit Omoh, De Amorim, Vellios, dar aceşti jucători aveau nevoie de pregătire. Îmi trebuiau 4-5 etape să îi aduc în formă, nu mai vorbim de rezultate. Aşa s-a şi întâmplat la început. Dumnezeu cu mila! Scoatem ce putem. Pe jucători am început să îi pregătim în primele etape, totuşi.

Lucrurile nu au luat o turnură pozitivă, totuşi…

– Nu s-a creat acea omogenitate pentru că la fiecare săptămână pierdeam câte unul-doi jucători. A trebuit să insistăm cu pregătirea, pierdeam jucători şi nu se putea crea acea omogenitate. Au venit jucători pe parcursul lunii iulie şi campionatul deja începuse. Nu am avut ceva organizat, ceva stabil. Şi campionatul a început repede. N-am avut timp să ne organizăm. Rezultatele nu au fost cele aşteptate şi în etapa a V-a, înainte de meciul cu Chindia am avut o discuţie cu domnul preşedinte, cu domnul primar.

Le-am spus că ar fi mai bine să renunţ. Aveam un punct în cinci meciuri şi le-am spus că ar fi bine să creăm un şoc la echipă. Nu au fost de acord, mi-au spus să îmi văd de treabă. Mi-au spus că va ieşi bine cu Chindia. Jucătorii s-au motivat foarte bine, am făcut 2-2 cu gol în minutul 92. Echipa a arătat foarte bine, dar mi-am dat seama că nu este ceea ce trebuie. Era o refulare a jucătorilor. Ei au aflat că vreau să plec. Am avut probleme şi cu portarii. S-au pierdut multe puncte pe greşelile lor.

“După a noua etapă le-am spus că eu nu mai rămân: “Puteţi să îmi faceţi ce vreţi, eu nu mai stau!”

Chiar dacă aţi avut sprijinul conducerii, aţi luat hotărârea să plecaţi…

– După a noua etapă le-am spus că eu nu mai rămân: “Puteţi să îmi faceţi ce vreţi, eu nu mai stau!”. Le-am spus că este timp destul în care să vină cineva, să pună lucrurile la punct pentru că eu nu mai pot continua. Cam asta a fost în mare, experienţa Academica.

Şi apoi aţi mers la Gaz Metan Mediaş, echipă susţinută, pe hârtie, de Romgaz, un adevărat colos cu profituri uriaşe. Cu toate acestea, nu s-a putut menţine un club la nivelul primei ligi…

– Da, Romgaz a fost sponsorul principal al echipei. În sprijinul echipei a intervenit şi primăria, care până în acel moment nu se implicase.

“A trebuit să pun în balanţă pentru că aveam ofertă şi de la Dinamo. A fost diferenţă de o zi între ele”

Ce v-a determinat să semnaţi cu ei?

– Era un proiect serios, pe care Vali Iordănescu mi l-a prezentat foarte frumos. A fost foarte corect cu mine şi mi-a spus problemele cu care se confruntă la acel moment. Nu erau probleme grave, erau rezolvabile. Mi-a arătat prin acte dialogul pe care îl avea cu sponsorii şi că, până în iarnă, se vor rezolva aceste probleme. Poate nu să venim la zi, dar vom avea continuitate, vom avea linişte şi uşor, spre luna februarie-martie se vor rezolva complet.

A trebuit să pun în balanţă pentru că aveam ofertă şi de la Dinamo. A fost diferenţă de o zi între oferte. A trebuit să pun în balanţă loturile de jucători, condiţiile, liniştea de la Mediaş pentru că sunt nişte condiţii foarte bune de a face performanţă. Erau multe plusuri în privinţa Mediaşului. Plus preşedintele Vali Iordănescu, cel care mi-a garantat că voi fi numărul 1 acolo, că voi tăia, voi spânzura şi mă va sprijini în orice demers.

“Orice altă ofertă venea, nu ştiu dacă refuzam Dinamo. Dar, Valentin Iordănescu ştia ceva probabil şi s-a mişcat mai repede”

Cu Dinamo cum s-au derulat discuţiile?

– Nu am avut discuţii cu Dinamo. Eu m-am înţeles deja cu Vali Iordănescu. La o zi, m-a sunat domnul Mureşan. Şi-a exprimat dorinţa să merg la o discuţie. Mi-a spus că este interesat de o colaborare după despărţirea de Dario Bonetti. I-am spus în ce stadiu sunt cu Gaz Metan şi i-am spus că în momentul în care îmi dau cuvântul, îmi este greu să dau un pas înapoi. El a înţeles, i-am mulţumit. Dinamo, în orice situaţie ar fi este un club greu de refuzat.

Un club pe care îl respect, un club la care am lucrat. Poate oricând aş merge la Dinamo. Indiferent de situaţia lor, Dinamo rămâne Dinamo. Cu nişte suporteri minunaţi. Tocmai de aceea… poate nu că mi-a părut rău, dar cu siguranţă dacă nu era Mediaşul, 100% eram la Dinamo. Orice altă ofertă venea, nu ştiu dacă refuzam Dinamo. Dar, Valentin Iordănescu ştia ceva probabil şi s-a mişcat mai repede.

Aţi ajuns la Mediaş. Un grup bun, jucători cu experienţă…

– Asta a fost. Chiar dacă la Dinamo au fost 60-70% jucători cu care eu lucrasem, pe care i-am avut la elită în Youth League… Poate îmi era mai uşor. Diferenţa era făcută de lipsa de experienţă. Ambele echipe aveau probleme de clasament, implicate în evitarea retrogradării. La Mediaş m-am uitat foarte atent şi mereu am avut meciuri grele cu ei când eram la Clinceni. O mare parte din lot se regăsea acolo. Mi-am dat seama că îmi este mult mai uşor.

Plusul la Mediaş era de omogenitate, erau nişte jucători cu experienţă care se cunoşteau foarte bine. De asta am mers acolo. S-a şi demonstrat. Am schimbat sistemul şi anumiţi jucători, care în perioada lui Mihai (n.r. Teja, fostul antrenor) stăteau prin tribună. Un Alceus, un Junior, care nu prindeau lotul. Am început să construiesc şi au apărut şi rezultatele. Pe un fond de linişte creat de Vali Iordănescu.

“Erau restanţe de două luni, de trei luni, dar erau multe prime de joc. 300 de euro de punct nu este chiar rău”

Dar salariile nu se plăteau atunci, nu?

– Erau restanţe de două luni, de trei luni, dar erau multe prime de joc. Se ocupa el de aceste prime şi nu erau nişte sume mici. Adică, 300 de euro de punct nu este chiar rău, ştii? Jucătorii şi-au văzut de treabă în continuare, implicarea mea şi a staff-ului i-am făcut să aibă multă încredere, să îşi dorească. S-a creat un grup foarte puternic, un vestiar unit. De aici au apărut şi rezultatele. Nu mai eram priviţi ca o echipă care se zbate să scape. Eram o echipă respectată, multor formaţii le era frică să joace cu noi, o echipă greu de învins. A fost un imbold pentru jucători.

Când au început cu adevărat problemele?

– În luna decembrie. Ceea ce trebuia să se întâmple, nu s-a întâmplat. Şi Vali Iordănescu a fost minţit la rândul său, că ăsta este adevărul. A fost minţit. N-a mai putut nici el să facă faţă la tot ceea ce se întâmpla. Dar, spre norocul meu şi al tuturor, faptul că a rămas zi de zi lângă jucători şi a răspuns doleanţelor lor, a contat mult. Nu ştiu câţi preşedinţi din România stau la dispoziţia jucătorilor când vor ei şi să fie şi foarte sinceri cu ei.

Situaţia a fost atât de dezastruoasă încât unii jucători străini nu aveau bani să plece acasă? Am citit despre situaţia lui Alceus…

– Acea situaţie era undeva în luna decembrie când trebuia să se întâmple nişte lucruri. Să se primească nişte salarii. Ceea ce nu s-a întâmplat. S-a primit după Crăciun un salariu.

“Situaţia lui Alceus nu este chiar aşa că nu putea să plece acasă de sărbători. El trebuia să vină la Bucureşti şi pleca gratis”

După Crăciun?

– Da, după. Situaţia lui Alceus nu este chiar aşa, că nu putea să plece acasă de sărbători. Într-adevăr, nu avea bani, dar clubul avea un parteneriat cu TAROM. Chiar Vali mi-a spus că ei mai au o sumă de bani în conturile TAROM, iar orice jucător are posibilitatea să acceseze suma respectivă. Aveau în contract bilete de avion. Alceus trebuia să vină la Bucureşti. Cursele de Franţa erau de acolo. El nu a vrut de la Bucureşti, voia de la Cluj. A fost o chestie de asta care n-a fost chiar ok. Mai erau 5000 de euro pentru biletele jucătorilor, dar ei trebuie să se deplaseze la Bucureşti şi pleacă gratis. A făcut asta pentru a pune presiune pe autorităţi şi aşa mai departe. A fost bine venită pentru că primăria a intervenit. A alocat o sumă de bani, dar asta prin ianuarie-februarie, când situaţia devenea şi mai grea, când jucătorii nu mai acceptau totul.

Cum i-a minţit directorul Romgaz: “În mintea noastră eram ferm convinşi că Romgaz va băga o sumă de 600-700.000 de euro”

Când s-a rupt totul?

– Odată cu plecarea lui Vali Iordănescu. Am reuşit eu să îi mai ţin câteva săptămâni prin discuţii. Au înţeles şi ei. Au fost de bună credinţă. Şi-au dat seama că nu este o soluţie să plece acasă. Deşi puteau să îşi depună mai devreme memorii pentru a deveni liberi de contract. Le-am spus că trebuie să aşteptăm. La începutul lunii ianuarie am adus la aceeaşi masă Romgaz şi Primăria în faţa jucătorilor. Domnul primar a spus cu ce poate ajuta şi asta s-a întâmplat.

În schimb, Romgaz-ul, prin vocea domnului director Jude (n.r. Aristotel Marius Jude, director general Romgaz) a spus exact aşa: “După discuţia avută cu domnul Poenaru sunt datorii foarte mari la club, dar cred că primele pe care trebuie să le stopăm sunt cele către voi pentru că voi trebuie să duceţi competiţia, voi aveţi probleme şi în situaţia dată o să încerc să restrâng cât mai mult aceste discuţii către voi.

După discuţia avută cu Mister am înţeles că aţi fi de acord, dacă nu reuşim să aducem la zi salariile, să rămâneţi la o lună, maximum două întârziere, ca să putem, pe lângă aceste salarii, să achităm şi din datorii”. Când spui lucrurile astea şi din ceea ce ne spunea dânsul însemna că ne va achita trei salarii. Acele trei salarii erau la 300.000 de euro. Ca să mai achiţi alte litigii şi datorii erau alte 3-400.000. În mintea noastră eram ferm convinşi că Romgaz va băga o sumă de 600-700.000 de euro. Plus cei 200.000 de euro de la Primărie. Era exact ce ne trebuia să terminăm foarte bine această competiţie şi să o ducem la bun sfârşit.

Mesajul jucătorilor: “Mister, aşteptăm! Haideţi să vedem ce se întâmplă. Este important ca până pe 15 martie să continuăm, să avem rezultate”

Şi de aici?

– Am continuat. Am insistat să îmi dea cei 80.000 de euro ca să pot debloca transferurile, ca să îi pot legitima pe Achim, Chunchukov. Au fost alte priorităţi în care s-au achitat alte litigii. Am trecut şi peste asta. Îţi dai seama, am luat aceşti doi jucători cu mine în Antalya, a trebuit să le spun că nu se mai poate, să îi fac să înţeleagă nişte lucruri.

N-a fost chiar uşor. Primăria a virat acei bani, în schimb Romgaz a spus că tot ceea ce se discută la masă se va întâmpla până în 15 martie… Eu, acum, îţi dai seama, am vorbit cu jucătorii, ca să îi întreb cum facem. Şi le-am spus că facem cum vor ei.

Aşa era normal. “Mister, aşteptăm! Haideţi să vedem ce se întâmplă. Este important ca până pe 15 martie să continuăm, să avem rezultate”. Ei citeau cu litigii, depunctări şi aşa mai departe şi au spus că se sacrifică dacă e nevoie chiar să le mai oprească un salariu ca să achite din litigii. Dar jucătorii mi-au spus că dacă li se iau din puncte echipei, ei se vor opri, pentru că ar fi o muncă în zadar şi Dumnezeu cu mila! Ceea ce s-a şi întâmplat.

“Era litigiul cu Ronaldo Deaconu. De 50.000 de euro. Am rămas stupefiaţi. Măi, frate, vrei să continui, îţi doreşti, este tot ceea ce ai tu în acest oraş şi nu poţi să faci rost de 50.000 de euro?”

Au venit depunctările…

– Era litigiul cu Ronaldo Deaconu. De 50.000 de euro. Am rămas stupefiaţi. Măi, frate, vrei să continui, îţi doreşti, este tot ceea ce ai tu în acest oraş şi nu poţi să faci rost de 50.000 de euro? Şi nu era vorba de 50.000 de euro. Eu cred că dacă îi dădeai 20.000-25.000 de euro lui Ronaldo eram cu toţii acolo. Dacă o făceai cu el, o făceai şi cu ceilalţi. Pentru că toţi ceilalţi erau dispuşi să negocieze. Inclusiv Mihai Teja, inclusiv cei care aveau litigii voiau să negocieze. Chiar şi domnul Mărginean. Lucrurile puteau să continue şi noi nu eram la această masă şi eram la Mediaş. Dar de aici au degenerat lucrurile şi ne-am dat seama că nu se vrea.

“Cred că se putea şi mai mult, dar totul este să vrei, înţelegi? Sunt şi nişte chestii politice între cei de acolo”

S-a întâmplat totul foarte repede. În ultimele zile din perioada de mercato a venit acea implozie…

– Da, pentru că mai este o situaţie. Imediat după discuţia avută cu Romgaz, aici a participat şi directorul economic al companiei. El a prezentat situaţia financiară şi a venit cu câteva argumente, că nu pot să facă aceste plăţi înainte de 15 martie, că orice instituţie a statului are o sumă alocată pentru sponsorizări ş.a. Dar cred că se putea şi mai mult, dar totul este să vrei, înţelegi? Sunt şi nişte chestii politice între cei de acolo. Vorbesc despre directorul de la Romgaz, despre primar, nişte orgolii, nişte mândrii. A degenerat totul. Nişte neînţelegeri între ei.

“«Un milion de euro e perfect!». Dar el spune: «Nu, nu. Un milion de lei!». Ce să facem cu un milion de lei?”

Apăruse zvonul că cineva ar fi vrut să îngroape echipa ca să se salveze Dinamo. Cum le comentaţi?

– Sunt zvonuri şi rămân la stadiul de zvonuri. Nu ştiu dacă poate cineva să demonstreze acest lucru. Crede-mă că nu m-am gândit la ce a făcut Dinamo pentru că frustrarea mea era… Nu te interesa ce face Dinamo dacă tu îţi făceai datoria, ca sponsor şi factori locali. Dinamo chiar nu mai putea face nimic dacă tu îţi făceai treburile tale. Nu te putea bloca nimeni în aceste demersuri.

Vorbind cu directorul economic la câteva zile după discuţia avută cu jucătorii, l-am întrebat. Spune-mi despre ce sumă este vorba ca să ştiu ce le spun jucătorilor. Mi-a spus o sumă, ca şi o formulă de calcul, undeva la un milion. Şi eu spun: “Un milion de euro e perfect!”. Dar el spune: “Nu, nu. Un milion de lei!”. Ce să facem cu un milion de lei? I-am reamintit discuţia cu directorul. Din ce a spus el, 300.000 de euro sunt doar datoriile către jucători, nu mai vorbim şi celelalte. L-am întrebat: “Cum vreţi să acoperiţi voi cu 200.000 de euro şi trei salarii şi litigii? La masă aţi spus ceva. Domnul director a vorbit în faţa a 30 de persoane. Asta o poate confirma oricine”. Am fost pus între ciocan şi nicovală.

Mesajul lui Vali Iordănescu: “Poe, atâta timp cât am fost acolo, v-am minţit cu ceva? Nu minţi băieţii. Nu trebuie să ascunzi nimic”

Din nou…

– Din nou. Nu puteam să mint jucătorii pentru că ei aflau. Am tăcut din gură câteva zile, am stat, le-am procesat. Am discutat cu Vali. Chiar dacă nu mai era la club, era persoana cu care am colaborat şi m-am înţeles excelent. I-am spus în ce situaţie suntem şi mi-a zis: “Poe, atâta timp cât am fost acolo, v-am minţit cu ceva? Nu minţi băieţii. Nu trebuie să ascunzi nimic”. Am spus că: “Da, dar există riscul de a se termina totul”. Iar el mi-a răspuns: “Acolo se va ajunge mai devreme sau mai târziu. Dar tu ţi-ai făcut datoria faţă de jucători. Şi nu eşti tu răul. De ce să acoperi greşelile altora?”. Am vorbit cu staff-ul, le-am spus jucătorilor adevărul.

Cum au reacţionat?

– Nu au reacţionat ok. Au fost minţiţi din nou şi nu le-a căzut bine. A mai durat o săptămână sau două. A venit şi depunctarea şi când ni s-au luat punctele, s-a pus capac. Ăla a fost capacul care s-a pus: “Mister, nu! De acum nu se mai poate”.

Am discutat cu mai mulţi jucători care au plecat la Mediaş. Foarte mulţi au plecat de acolo renunţând la toţi banii pe care îi au de primit…

– Ca să îşi câştige libertatea. Inclusiv eu şi staff-ul meu.

“Eu toată perioada septembrie – februarie am luat două salarii şi jumătate. În rest, nimic!”

Inclusiv dumneavoastră?

– Da. Eu toată perioada septembrie – februarie am luat două salarii şi jumătate. Jumătatea lunii septembrie, octombrie şi noiembrie. Am mai luat câteva prime şi cam atât. Chiriile le plăteam singur, le-am recuperat de la club. În rest, nimic. Din februarie până în iunie, nimic, adio! Dacă nu făceam asta, trebuia să rămân, să fac notificare, care dura 15 zile, după care memoriu şi eu trebuia să stau legat, să antrenez. Ce să antrenez? Copii? Îţi dai seama că nu voiam să bifez o retrogradare care nu era a mea. Nu era corect. În plus, nu mai puteam. În ultima perioadă plăteam tot din buzunar şi plăteam ca să antrenez. În situaţia asta am ajuns. Plăteam să antrenez. În situaţia asta, mai bine merg acasă şi îmi văd de ale mele.

Jucătorii, la plecare: “Mister, este momentul să plecaţi şi dumneavoastră. Trebuie să vă spunem adevărul. Am rezistat până în februarie”

Aşa au făcut şi jucătorii…

– Da, aşa au făcut. Au vrut să rămână liberi pentru că au înţeles ce le-am transmis. Le-am dat exemplul Clinceni în care am reuşit să fac performanţă şi le-am spus că tot ceea ce fac ei prin evoluţii este să se “vândă”. Îşi pot găsi contracte. Da, pierd bani. Dar s-ar putea să nu îi piardă până la vară pe toţi. În viaţa asta mai pierzi, mai câştigi, n-ai ce să faci. Ceea ce au înţeles şi au continuat până în momentul în care s-au luat punctele. Au venit la mine şi mi-au zis: “Mister, este momentul să plecaţi şi dumneavoastră. Trebuie să vă spunem adevărul. Am rezistat până în februarie datorită dumneavoastră şi pentru dumneavoastră. Pentru toţi ce aţi creat aici, am vorbit că nu vă putem părăsi până la momentul în care nu se mai poate. Dacă nu se întâmpla cu aceste puncte, voiam să continuăm şi să evităm retrogradarea. Voiam să ni se dea un salariu şi să vorbim la club ca să ni se facă cesiuni”.

Adică să îşi recupereze banii ulterior din drepturile tv…

– Exact ce făcusem şi la Clinceni. Le-am prezentat această variantă, le-a spus şi Flavius Boroncoi acest lucru. Ar fi fost de acord să continue fără bani până la vară şi să salveze echipa, ca apoi să îşi recupereze din drepturile tv. Dar, în momentul în care se iau puncte acum, vor urma depunctări săptămânal. Nu mai este relevant.

” Nu m-a surprins că Dinamo a luat patru jucători şi nici nu mă gândesc la alte lucruri”

V-a surprins că Dinamo s-a mişcat atât de rapid şi a luat patru jucători de la Gaz Metan?

– Nu m-a surprins că Dinamo a luat patru jucători şi nici nu mă gândesc la alte lucruri. Sunt jucători buni. Moura a mai fost la Dinamo. Au demonstrat la Mediaş. Şi au luat jucători care erau în activitate, care au început să joace bine. Cum şi alţii au mers la alte echipe: Mioveni, U Cluj, Petrolul. Sunt jucători care meritau să joace la echipe bune. Uite, că le-am demonstrat că dacă sunt serioşi vor găsi echipe bune. Eu cred că Petrolul şi U Cluj sunt promovate.

Plecarea lui Ronaldo Deaconu în China vi se pare ok? Părea un jucător care poate face faţă la FCSB sau CFR Cluj…

– A fost decizia lui. Era clar că putea să joace la aceste echipe. E un jucător bun, inteligent, care are nevoie de încredere. Este un jucător cheie, care te poate ajuta. Nu ştim problemele fiecăruia de acasă. Din ce discuţii am avut cu el, pe plan personal a avut nişte investiţii pe care trebuia să le susţină din salariul lui. Problemele de la Mediaş l-au adus în imposibilitatea de a-şi susţine investiţia şi probabil că asta a contat foarte mult. Era o investiţie mare pe care a făcut-o, dar el ştie mai bine.

Aţi avut oferte după Gaz Metan? 

– Da, am avut. Sunt discuţii, tatonări, momentan nimic concret.

“În momentul în care se scria de mine, Prepe era angrenat în lupta pentru play-off şi nu era ok”

Eraţi dat la FC Argeş la un moment dat…

– De asta vă spun că nu este ok ce se întâmplă. Înţeleg că vor fiecare să atragă cititori, nu e o problemă. Dar nu este fair play pentru antrenorii care sunt la acele echipe. În momentul în care se scria de mine, Prepe era angrenat în lupta pentru play-off şi nu era ok să vii cu titluri şi să spui că am semnat eu precontract cu Argeşul. Nu semnasem absolut nimic. Din contră. Mă bucur pentru Prepe, îl felicit pentru ce a făcut acolo. A avut încredere şi a demonstrat. A creat o echipă foarte bună. El este la echipă în continuare. Declaraţiile domnului Gentea arată clar că Prepeliţă va continua. Că sunt sunat, că anumiţi conducători, patroni din fotbalul românesc, da, recunosc. Sunt sunat. Dar lucrurile se pot schimba de la o săptămână la alta.

Cu Gigi Becali ce relaţie aveţi?

– O relaţie ok. O relaţie normală şi atât. Să nu creadă lumea că stau zi de zi cu domnul Becali la telefon. Sau că ne auzim săptămânal.

“Pe lângă mine mai este şi Croitoru şi alţi antrenori pe care sunt sigur că îi apreciază şi îi doreşte la FCSB”

Întreb pentru că de fiecare dată când FCSB îşi caută antrenor apare numele dumneavoastră…

– Da, pentru că dânsul probabil că apreciază ce am reuşit până acum, în condiţii grele. Pe unde am fost, am luat-o de la zero şi am construit echipe. Este un factor că mi-au trecut prin mână nişte jucători tineri pe care i-am dus la un nivel foarte bun şi o parte dintre ei au ajuns la FCSB. Dânsul, având mulţi tineri la echipă se poate gândi că aş putea să propulsez aceşti tineri. Nu ştiu. Asta trebuie să îl întrebaţi pe dânsul. Eu nu am discutat cu el despre treaba asta. Pe lângă mine mai este şi Croitoru şi alţi antrenori pe care sunt sigur că îi apreciază şi îi doreşte la FCSB. Că sunt şi eu unul dintre ei nu poate decât să mă bucure.

Despre implicarea patronului la echipă: “Dacă omul aşa vrea, asta e. Mergi acolo şi ştii ce ai de făcut”

Din punctul dumneavoastră de vedere, ca antrenor, vi se pare deranjant că se vorbeşte atât de mult despre schimbările dictate din lojă de patroni? Vorbim în primul rând de Gigi Becali, dar apar şi alte exemple…

–  Este foarte greu să ai o explicaţie. În primul rând, tu ca antrenor îţi doreşti ceva. Vrei să decizi pentru că de asta eşti pus antrenor, responsabil de rezultate. Dar e o chestie de management şi o reţetă financiară a fiecărui patron. Fiecare vrea să îşi apere investiţia, fiecare vrea să facă în aşa fel încât să nu ajungă să nu mai poată să plătească sau la faliment şi să piardă milioane de euro. Vorbim de cluburi mari, sume mari şi bugete importante.

Nu vorbim de 100.000 de euro lunar la buget, vorbim de cluburi care au sute de mii, poate chiar 1 milion de euro lunar. Este şi o teamă a patronilor care vor să apere investiţia, iar prin managementul creat de ei şi văzând că n-au mai adus bani de acasă şi s-au autofinanţat prin vânzare de jucători şi că lucrurile merg, probabil că au ales această reţetă financiară. Ca să continue şi să aibă stabilitatea asta financiară aleg să facă aceste lucruri.

Pentru tine, ca antrenor nu este ok. Eşti pus în faţa unor situaţii… mai ales la interviuri, la diverse declaraţii. În loc să vorbeşti ce a jucat echipa ta trebuie să infirmi şi să confirmi anumite lucruri care nu îşi mai au rostul. Nu înţeleg de ce se mai continuă aceste lucruri când se ştie că lumea aşa vrea. Dacă omul aşa vrea, asta e. Mergi acolo şi ştii ce ai de făcut.

“Mă uit la meciurile FCSB şi cred că domnul Becali nu se mai bagă la echipă. Eu aşa simt, că nu se mai bagă nici la schimbări, nici la nimic şi îl lasă pe Toni să îşi facă treaba”

Eu cred că lucrurile acestea se pot regla. De câteva săptămâni mă uit la meciurile FCSB şi cred că domnul Becali nu se mai bagă la echipă. Eu aşa simt, că nu se mai bagă nici la schimbări, nici la nimic şi îl lasă pe Toni să îşi facă treaba. El a demonstrat, arată că echipa a ajuns la un nivel bun, în care a ajuns să creadă că au şanse la campionat. Din punctul meu de vedere au şanse mari la campionat. La Piteşti a fost un nivel foarte bun din punct de vedere tehnic-tactic. Cred că dânsul a ajuns la concluzia şi a luat decizia să îl lase pe Toni Petrea să termine acest campionat.

Din vară înapoi pe banca tehnică în Liga 1?

– Eu îmi doresc acest lucru. Vreau să revin pe bancă, să vedem şi unde. Este foarte important. Am trecut prin atâtea situaţii, atâtea probleme. Trebuie să pun bine în balanţă şi să ajung la un numitor comun cu clubul, să accepte şi doleanţele mele, din toate punctele de vedere, care este politica clubului, obiectivele… De aici vom vedea. Dacă mă pliez pe un club în care ştiu ce vreau şi ştiu ce am de făcut, probabil că acolo voi semna.

• 45 de ani are Ilie Poenaru
• 146 de meciuri a adunat Ilie Poenaru pe banca Academicii Clinceni

• (P) Cota BETANO pentru FCSB – Universitatea Craiova: 3,85 este cota pentru „peste 3,5 goluri”. Vezi aici toate cotele!