Imagini șocante din orfelinatele din Ucraina. Cum sunt tratate cele mai vulnerabile persoane în instituțiile de stat

Peste 100.000 de copii și tineri trăiesc în aceste facilități, ascunși de societate. Anchetatorii pentru drepturile omului spun că Ucraina nu ar trebui să aibă voie să adere la UE până când nu va desființa un sistem care își instituționalizează persoanele cele mai vulnerabile.

Orfelinatele din Ucraina, o copie a orfelinatelor groazei din România

Într-o zi fierbinte Vasil Velichko era legat de o bancă de ore întregi, dar nimeni dintre cei care îi auzeau țipetele nu l-a dezlegat.

Tânărul de 18 ani este unul dintre miile de persoane cu dizabilități care trăiesc în orfelinatele din Ucraina. BBC News a obținut acces la cinci instituții și a constatat abuzuri și maltratări pe scară largă, inclusiv adolescenți legați și adulți lăsați să zacă în pătuțuri de ani de zile.

Anchetatorii pentru drepturile omului spun că Ucraina nu ar trebui să adere la Uniunea Europeană până când nu va închide aceste instituții.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Înainte de războiul cu Rusia, guvernul ucrainean a promis că va reforma sistemul.

Vasil, care are epilepsie și dificultăți de învățare, locuiește într-un orfelinat de la periferia orașului Cernăuți din sud-vestul Ucrainei. Adolescentul poartă scutec. Se legănă înainte și înapoi, scoțând intermitent un țipăt lung și ascuțit, dar personalul nu reacționează.

Sunt obosiți, suprasolicitați si este clar ca este mai ușor – si acceptat – sa-i supraveghezi pe copii si tineri legându-i.

Un aflux de refugiați din est a pus și mai multă presiune asupra sistemului, dar modurile în care oamenii precum Vasil sunt tratați în instituțiile ucrainene datează cu mult înainte de invazia rusă.

Lângă Vasil se află un alt tânăr. Mâinile îi sunt legate împreună cu mânecile bluzei. Ochii lui goi se uită în depărtare și o baltă de urină s-a adunat sub el.

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Majoritatea celor din orfelinate nu sunt orfani

Acești băieți cu dizabilități se numără printre cei 100.000 de copii și tineri care locuiesc în orfelinate din Ucraina – dar mulți dintre ei nici măcar nu sunt orfani. Majoritatea au familii, dar ajung să locuiască în aceste locuri din cauza lipsei de servicii și sprijin comunitar.

Familia lui Vasil a simțit că nu are de ales decât să renunțe la el. Au încercat să obțină un diagnostic când era foarte tânăr – chiar și consultând un neurochirurg din Marea Britanie – pentru a-l ajuta să obțină sprijinul de care avea nevoie.

Dar un sistem de sănătate și de asistență socială precar a făcut ca aceștia să se chinuie să-l îngrijească acasă, deoarece are convulsii regulate și poate deveni agresiv. Până la urmă, când avea cinci ani, autoritățile locale le-au spus că o instituție de stat este cel mai bun loc pentru el.

„Este foarte greu să fii părintele unui copil cu dizabilități”, spune Marina, mama lui Vasil, în timp ce își ține ușor de mână fiul, relatează BBC. Ea nu pune contestă și nu pare tulburată de faptul că Vasil este legat.

„Sunt mândră că sunt ucraineancă, dar trebuie să avem mai mult sprijin din partea statului. Dacă am trăi în Marea Britanie, probabil că fiul nostru ar locui cu noi.”

Ea spune că primii ani în care l-a vizitat pe Vasil au fost grei – „veneam acasă în lacrimi” – dar acum a învățat să trăiască cu situația.

Ucraina are cel mai mare număr de copii care trăiesc în instituții din Europa.

Ei sunt victime ale unui sistem din epoca sovietică care a făcut ca părinții să-și dea copilul în grija statului. În societatea ucraineană a existat și încă există credința că copiii cu dizabilități primesc îngrijire mai bună într-o instituție.

Guvernul ucrainean a promis reforme

România și-a închis multe dintre orfelinate de când s-au descoperit condițiile îngrozitoare în care trăiau copiii după revoluția din 1989.

Dar în Ucraina se estimează că, înainte de invazia rusă din februarie, 250 de copii erau înscriși în fiecare zi într-o instituție de stat pentru restul vieții. Rețeaua de aproape 700 de unități primește peste 100 de milioane de lire sterline pe an de la stat și are 68.000 de angajați.

Guvernul ucrainean a promis o serie de reforme în ultimii ani, recunoscând că sistemul său de instituționalizare trebuie să se schimbe.

Până când războiul a dus la oprirea planurilor, guvernul a început să mute mii de „orfani” în case de grup în stil familial. Dar persoanele cu dizabilități sunt excluse din aceste planuri. Guvernul ucrainean nu a răspuns la cererea BBC de comentarii suplimentare.

Eric Rosenthal, CEO al grupului pentru drepturile omului Disability Rights International (DRI), spune că a vizitat sute de astfel de facilități și că este întotdeauna șocat și devastat de ceea ce găsește.

Ne arată o altă instituție, la aproximativ o oră de mers cu mașina de orfelinatul lui Vasil, unde bărbați cu dizabilități de 20-30 de ani trăiesc în pătuțuri pentru copii. Rareori părăsesc aceste pătuțuri, chiar și pentru a mânca – personalul îi hrănește cu lingura printre bare.

Potrivit lui Rosenthal, războiul nu poate fi folosit ca o scuză pentru o îngrijire atât de îngrozitoare, deoarece persoanele cu dizabilități au fost neglijate de zeci de ani.

Paturile de lemn sunt aliniate unul lângă altul, rând după rând. Pereții vopsiți în culori strălucitoare contrastează cu viața sumbră a acestor tineri. Ei nu încearcă să se elibereze – sunt doar disperați după puțină atenție.

Persoanele cu dizabilități zac cu zecile de ani în pătuțuri

În camera alăturată, Oleh stă întins în pat de zeci de ani. Tânărul de 43 de ani a fost trimis în această instituție în copilărie. Are paralizie cerebrală, o afecțiune care afectează mișcarea și coordonarea. Cu îngrijirea potrivită, persoanele cu paralizie cerebrală pot trăi o viață plină și independentă.

Oleh înțelege totul despre lumea din jurul lui – iar fața i se luminează când o vede pe Halina Kurilo, una dintre anchetatorii de la DRI. O recunoaște de la ultima ei vizită, acum șapte ani.

Ținându-i brațul slăbit, Halina spune că din condiția sa fizică precară reiese că își petrece cea mai mare parte a timpului în pat.

Înainte de război, Ucraina era deja una dintre cele mai sărace țări din Europa. Sărăcia și lipsa de sprijin pentru familiile care se chinuie contribuie la mentalitatea că aceste facilități sunt necesare.

Așa crede și directorul instituției în care trăiește Oleh, Mikola Sukholitkii.

„Este mai bine ca acești copii cu dizabilități să locuiască aici, decât cu familiile lor”, spune el. „În loc să fie în familii disfuncționale unde pot fi neîngrijiți, fără hrană, aici pot beneficia de toate cele esențiale.”

Eric spune că miliardele de dolari de ajutor internațional pompați în Ucraina în timpul războiului ar trebui folosite și pentru a închide orfelinate, pentru a sprijini familiile să își îngrijească copiii și pentru a construi o comunitate care acceptă dizabilitățile.

El se teme că o parte din bani ar putea fi cheltuiți pentru întreținerea instituțiilor – și că, după încheierea războiului, „atenția internațională pentru Ucraina se va încheia, iar orfelinatele vor continua așa cum sunt.”

După o zi lungă și fierbinte în curtea orfelinatului, este timpul ca Vasil să își ia rămas bun de la părinți. Este încă legat, încă țipă.

Marina spune la plecare că este „foarte recunoscătoare instituției”. Dar adaugă ea: „Copiii noștri cu dizabilități nu ar trebui să fie ascunși departe de societate, în spatele acestor ziduri înalte”.