Marți, 30 iunie, Camera Deputaților a Parlamentului României (cameră decizională în această privință) a aprobat proiectul de modificare a Legii 4/2008 privind prevenirea și combaterea violenței la competițiile sportive. Rezultatul votului a fost categoric în favoarea proiectului: 242 coturi pentru, 9 voturi împotrivă, 34 abțineri, în timp ce un deputat 1 nu a exprimat nici una dintre aceste trei opțiuni.
FANATIK a studiat conținutul modificărilor aprobate în Parlament și vi le prezintă în cele ce urmează, împreună cu potențialul impact al acestor modificări asupra cluburilor și spectatorilor. Precizare importantă: modificările vor intra în vigoare numai după ce Președintele României le va promulga și numai după publicarea lor în Monitorul Oficial.
Documentul (publicat atât pe site-ul Camerei Deputaților – cdep.ro, cât și pe cel al Senatului – senat.ro) conține peste 20 de modificări la legea 4/2008, unele dintre ele de maxim interes pentru lumea sportului. Discutăm despre cele mai relevante dintre ele. Interesant, deși reacțiile publice au fost în mare parte pozitive și optimiste, e foarte posibil că după o lectură atentă a anumitor prevederi legale opiniile să se nuanțeze.
IMPACT: se formalizează astfel niste măsuri care, în mare parte, se aplicau deja pe majoritatea stadioanelor. Ele devin acum obligatorii, ceea ce înseamnă că toți organizatorii de meciuri/evenimente sportive vor fi obligați să le respecte.
IMPACT: o prevedere cu un impact trecut relativ ușor cu vederea în analiza publică ce a urmat aprobării modificărilor. Cluburile au obligația de a oferi autorităților informații cu privire la deplasarea echipei și oficialilor (“coordonate orare ale deplasării, mijloace de transport folosite, locuri de cazare şi a program”). Scopul este, desigur, acela de a asigura securitatea delegației oficiale a clubului oaspete pe perioada deplasării.
În plus însă, clubul oaspete va furniza informații și cu privire la suporteri: „numărul estimat de suporteri, numărul de bilete achiziționate și, dacă este cazul, agențiile de turism care organizează deplasarea în grup”. Desigur, va fi foarte importantă forma textului din versiunea ce urmează a fi publicată, pentru că, de exemplu, formularea „informațiile de care dispune efectiv” este vagă și nu presupune neapărat o obligație, dar lasă loc interpretărilor.
„Datele de identificare ale unor suporteri individuali se comunică numai la solicitarea scrisă și motivată a structurilor competente”. Asta ar presupune, nu-i așa, că aceste date se află în posesia clubului. Pot apărea aici două chestiuni cu siguranță sensibile – identitatea suporterilor care fac deplasarea și persoanele juridice (agenții de turism) care organizează deplasarea. Vor fi importante obligațiile și responsabilitățile acestor (generic numite) agenții de turism, dar și reacția suporterilor în cazul în care vor avea obligația de a se identifica la achiziția biletelor. Cel mai probabil, este vorba despre suporterii care achiziționează biletele de deplasare prin intermediul clubului și este de așteptat să vedem reglementari stricte cu privire la comercializarea biletelor pentru sectoarele oaspete.
Astfel, în această situație teoretic posibilă, achiziția tichetelor la stadion, fără o identificare prealabilă, nu va mai fi posibilă. Această prevedere este aplicabilă în multe campionate din Europa, iar una dintre consecințe este aceea că ticketing-ul cluburilor poate suferi modificări de substanță. Și asta pentru că cluburile oaspete vor fi (cel mai probabil) obligate să vândă biletele de deplasare, să identifice suporterii care le achiziționează și să colecteze datele acestora. Iar asta conduce la anumite obligații din domeniul GDPR. Astăzi, niciun club de primă ligă nu are propriile sisteme de ticketing, folosind în acest scop parteneri externi. De văzut cum se va rezolva, din această perspectivă, problema gestionarii datelor personale.
Cumva în aceeași categorie, avem și obligativitatea evidenței abonaților – „să asigure emiterea și distribuirea abonamentelor către suporteri, urmărind inserarea, pe fiecare abonament în parte, a numelui și prenumelui acestuia, precum și ținerea unei evidențe clare a abonaților, cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale referitoare la protecția datelor cu caracter personal”.
De văzut modalitatea de implementare a acestei obligații (“ținerea unei evidențe clare a abonaților”, câtă vreme cluburile emit abonamente prin intermediul partenerilor de ticketing.
În anumite condiții însă.
Cluburile vor putea comercializa băuturi alcoolice (bere în special) cu concentrație de alcool de maxim 5%. Adică bere normala. Singura condiție este vânzarea în pahare de plastic sau hârtie fără capac. În plus, în zonele VIP și la loje alcoolul va fi practic la discreție, indiferent de concentrația de alcool, sau de îmbuteliere.
IMPACT: încasările cluburilor vor crește simțitor. Prin ricoșeu, vor beneficia probabil și terasele/restaurantele din proximitatea stadioanelor, care nu puteau (în condițiile actuale) comercializa alcool cu 2 ore înainte de debutul evenimentului sportiv. Nu ar avea sens menținerea interdicției (în forma actuală), câtă vreme berea e la liber în stadion. O altă disfuncționalitate corectată este interdicția de a comercializa băuturi alcoolice în zona VIP/loje, acolo unde asistența are un profil special, iar riscul unui comportament violent cauzat de alcool era practic inexistent. Mai mult, cluburile vor deveni interesante pentru producători/importatori de bere, care vor viza probabil încheierea unor parteneriate cu cluburile cu audiențe mari de stadion la meciurile de acasă.
Practic toate stadioanele noi beneficiază de astfel de facilitați. Acum apare și reglementarea legală care vine în sprijinul acestei categorii de spectatori.
O modificare binevenită: o aliniere firească la realitatea fotbalului European. Vezi, spre exemplu, Bundesliga. „În cazul stadioanelor destinate desfășurării competițiilor sportive de nivel național și internațional, minimum 10% din capacitatea peluzei gazdă poate fi amenajată și omologată ca zonă destinată vizionării evenimentelor sportive din poziția în picioare „safe standing”, cu respectarea normelor de siguranță stabilite de autoritățile competente și de regulamentele federațiilor sportive naționale și internaționale. Aceste zone vor fi prevăzute cu sisteme de protecție specifice, având că scop creșterea siguranței spectatorilor, îmbunătățirea atmosferei sportive, facilitarea accesului suporterilor și dezvoltarea culturii participative a suporterilor”.
Ar fi interesant de știut dacă autoritățile competente (oricare ar fi ele) au în acest moment norme de siguranță pentru tribune cu locuri în picioare… Se rezolvă astfel două probleme: în peluzele galeriilor se stă oricum în picioare pe tot parcursul meciului. Reglementarea permite cluburilor să transforme aceste peluze, înlocuind scaunele cu locuri în picioare. În acest mod se mărește capacitatea respectivelor peluze, iar din perspectiva suporterilor se creează astfel un filtru prin care vor trece doar suporterii cu profil de galerie, care își doresc să urmărească meciurile în picioare.
Atrage atenția prima parte a paragrafului – „să nu permită accesul persoanelor cărora le-a fost interzisă intrarea la asemenea genuri de manifestări”. Pentru că asta presupune faptul că clubul este în posesia datelor personale ale celor interziși, Intrăm așadar nu doar în zona GDPR, ci și în cea a schimbului de informații între autorități și cluburi. Pe de altă parte, când ar trebui să opereze interdicția? Dacă e vorba de momentul achiziției biletului/abonamentului, asta ar presupune că în club există o bază de date cu datele suporterilor, astfel încât să fie creat un „black list”. Dacă e însă e vorba de momentul intrării în stadion, aici intrăm deja în zona recunoașterii faciale, care ridică atât probleme de GDPR, cât și de cost (dezvoltare/achiziție de astfel de soluții). Textul final al legii va trebui să lămurească și această chestiune.
Citind varianta finală a textului de lege aprobat, nu împărtășesc optimismul celor care consideră că asistăm la dispariția zonelor tampon.
Nord vs Sud e o realitate a multor stadioane. Pe teren propriu, aceste grupuri ocupă deja sectoare diferite din stadion. Legea însă obligă organizatorul să separe grupurile rivale și atunci când e vorba de oaspeți; acesta este elementul de noutate – „să asigure separarea suporterilor rivali, atunci când există mai multe structuri asociative care susțin aceiași echipă; separarea se va face față de grupul cel mai numeros dintre acestea”.
IMPACT POSIBIL: imaginați-vă PCH și Sud Dinamo în deplasare. Sau Nord și Sud Rapid. Clubul gazdă va trebui să despartă aceste grupuri, conform legii. Cum se va întâmplă asta? Sectoare diferite? Greu de crezut, imposibil chiar de realizat pe anumite stadioane. Cordon de stewarzi? Vor crește costurile pentru clubul gazdă și iată un motiv pentru a nu renunța la locurile “tampon”. Și în acest caz vom vedea dacă textul final va aduce sau nu lămuriri.
Nu, nu s-a legalizat pirotehnia. O spune clar legea – „(…) să nu permită accesul persoanelor care au asupra lor obiecte interzise precum făclii, torțe, artificii, petarde, materiale explozive sau incendiare, indiferent de gradul de clasificare (…)”. Sunt permise însă show-uri pyro organizate cu ajutorul unor firme specializate.
Este greu de presupus că suporterii pot fi „persoane autorizate”, sau că „zona rezervată” va fi peluza. Mai ales că în peluze se regăsesc minori. Chiar mulți minori. Este un „îndulcitor” pentru interdicția materialelor pirotehnice.
Un text de neînțeles, mai ales în partea să finală, acolo unde apar „fumigene, stroboscoape și torțe de mână”. Desigur, chiar și în aceste condiții, un spectacol pyrotehnic reglementat e un plus față de niciun fel de spectacol pyrotehnic. Va fi însă nevoie de coordonare intre club, firma autorizată și peluze pentru ca finalizatatea să fie cea dorită de toată lumea.
Poate cea mai importantă modificare a legii – „Punerea ı̂n executare a sancțiunii contravenționale complementare se face ı̂ncepând cu ziua imediat urmă̆toare expirării termenului de contestare stipulat ı̂n alin. (3) ori, ı̂n situația exercitării dreptului de formula plângere, la ora 00.00 a zilei următoare celei ı̂n care hotă̆râ̂rea instanței judecă̆torești, prin care instanța a respins plângerea și a menținut sancțiunea contravențională complementară̆, a ră̆mas definitivă̆. Împotriva procesului-verbal prevăzut la alin. (2) contravenientul poate face plângere ı̂n termen de 15 zile de la momentul ı̂nmână̆rii sau comunică̆rii procesului-verbal de constatare a contravenției”.
Se intră în sfera firescului juridic. Suporterului i se aplică prezumția de nevinovăție, instanța urmând să decidă asupra vinovăției sale. Astfel, interdicția operează numai dacă procesul verbal nu este contestat; în caz contrar intră în vigoare doar după decizia instanței. Ceea ce probabil va conduce la stabilirea unei astfel de măsuri de către forțele de ordine numai în cazurile care (prin probe) se vor putea susține fără dubii în fața judecătorului.
O măsură de salutat, pentru că stadionul era practic singurul loc în care forțele de ordine puteau lua decizia de a interzice un drept (dreptul de a participa la activități sportive), decizie aplicabilă imediat, urmând ca acuzatul să își demonstreze ulterior nevinovăția.