Ilie Năstase a fost subiectul ediției „Oldies But Goldies”. Primul număr unu din istoria tenisului a trecut printr-un coșmar când încă era doar un puști, eveniment care avea să îi influențeze întreaga carieră.
Andrei Vochin a explicat de ce acest eveniment avea să îl schimbe definitiv pe puștiul Ilie Năstase: „Jaful de la BNR din 1959 i-a marcat viața pentru că tatăl său a fost arestat. El a căzut la mijloc într-un jaf foarte bine organizat. El era omul care căra banii de la o fabrică și lucra la Banca Națională și ducea valori.
Și tocmai transportul ăla pe care tatăl lui a adus bani de la o fabrică de pâine către mașina de valori a fost atacat. Totul a fost plănuit din timp și vinovații au fost condamnați la moarte. Până la urmă au fost prinși vreo 6-7 inși. Culmea, unii dintre ei făceau parte din structurile de Securitate ale statului”.
În lipsa unor suspecți, autoritățile l-au închis Gheorghe Năstase: „Timp de câteva luni bune, tatăl lui Ilie Năstase a fost încarcerat, torturat, schinghuit, ca să declare care sunt autorii faptei. Îl bănuiau pe el și pe încă alți câțiva, inclusiv șoferul mașinii și așa mai departe, ca să iasă bine. Ei însă nu aveau nicio treabă cu planul de jaf.
Schingiuindu-l, torturându-l acolo să spună ce vrea, omul a fost marcat pe viață și niciodată după ce a ieșit din închisoare nu a mai fost cel care a fost înainte. L-au forțat prin metodele groaznice ale anilor aceia să declare ceva ce nu făcuse”.
Toate aceste întâmplări au fost o adevărată traumă pentru „Nasty”: „Ilie Năstase era mic, avea vreo 12-13 ani atunci. A fost marcat vâzându-l pe tatăl lui mergând la arest și a prins o ură față de autoritate. Și asta l-a transformat ca om. Caracterul fiecăruia trebuie căutat cumva în anii tinereții, în anii copilăriei.
Acolo se formează foarte multe părți din caracterul nostru. Această frondă față de autoritate pe care o vedem la Ilie Năstase oriunde: la arbitri din scaun, la polițistul care îl caută dacă a băut sau nu, modul în care el o spune”.
Andrei Vochin mai are un argument în acest sens: „Poate și faptul că el a jucat pentru Steaua avea o problemă cu Miliția. El cred că nu a iubit pe nimeni de la Dinamo în afară de Țiriac, care era legitimat acolo la vremea respectivă. Deci el a fost toată viața un rebel împotriva sistemului. Ura tot ceea ce însemna autoritate. Totul a plecat de la tatăl lui”.
Andrei Vochin a explicat și de ce Ilie Năstase nu a emigrat niciodată: „El este extrem de legat de România și aici se simte cel mai bine. Din declarațiile lui, nu există loc pe lumea asta în care să spună că se simte mai bine. El a spus de mai multe ori: Nu am plecat din România, atâta timp cât România mi-a respectat toate drepturile, așa cum ne-am înțeles.
Faptul că mă lăsau să plec la turnee. Pentru că ei știau că mă întorc acasă. Mă verificaseră, știau cum sunt ca om. Eu abia așteptam, de Crăciun în special să vin acasă. Jucam 11 luni și eram plecat peste tot”.
Nu toți însă aveau parte de același tratament: „I-au respectat convenția cu banii. Nu s-au atins de banii lui. Și atunci nu avea niciun rost pentru că nu i-au încălcat nicio libertate. Și Țiriac la fel. Nadia de exemplu, n-a mai avut voie să plece din țară, a avut interdicție, exact invers. I s-au încălcat libertățile din punctul ăsta de vedere”.
Americanii i-au făcut celui mai mare tenismen român din istorie o ofertă de nerefuzat: „Ilie Năstase a mai avut încă o chestie pe care câteodată o mai regretă, gândindu-se așa poate la bani.
În 1969, când România a jucat finală de Cupa Davis împotriva Americii, președintele federației din Statele Unite i-a făcut propunerea fermă în schimbul a un milion de dolari să joace pentru America, să rămână acolo și el a spus că nu acceptă sub nicio formă. Și putea să o facă”.