În ce condiții ar putea deveni obligatorie vaccinarea anti-Covid. Argumentele pro și contra

Vaccinarea obligatorie împotriva Covid-19 a fost contestată virulent și nici un guvern din lume nu a avut curajul să impune cetățenilor săi inocularea. Pe de altă parte, există argumente solide, chiar de ordin moral, în favoarea unei măsuri de acest tip.

Bioeticianul de origine română Julian Săvulescu, profesor la Universitatea din Oxford, crede că vaccinarea obligatorie trebuie să întrunească patru condiții pentru a fi justificată.

În cazul Covid-19, trei asemenea condiții ar fi îndeplinite, singura asupra căreia există dubii fiind cea legată de siguranța și eficiența unui vaccin creat repede și netestat pe termen lung. În acest context, vaccinarea obligatorie ar fi contestabilă, dar ar putea fi înlocuită cu beneficii, în bani sau de altă natură, pentru cei vaccinați.

Condiția care blochează vaccinarea obligatorie

Într-un articol publicat în British Medical Journal, profesorul enumera cele patru condiții pentru ca vaccinarea să poată fi impusă: există o amenințare gravă la adresa sănătății publice, vaccinul este sigur și eficient, vaccinarea obligatorie are un raport cost/ beneficii mai bun decât celelalte alternative și nivelul coerciției să fie unul proporțional.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

În esență, susținătorii vaccinării obligatorii invocă un principiu al liberalismului clasic, anume că singurul motiv justificat pentru restricționarea libertăților este atunci când un individ riscă să-i afecteze în sens negativ pe cei din jurul său.

Analizând prima condiție, existența unei amenințări grave la adresa sănătății publice, bioeticianul constată că rata mortalității din statisticile oficiale nu este una foarte mare, iar în realitate s-ar putea să fie și mai mică întrucât cazurile asimptomatice nu sunt întotdeauna identificate. Pe de altă parte, există indicii serioase că infecția cu coronavirus poate lăsa sechele grave, iar înmulțirea acestor cazuri poate reprezenta pe termen lung o problemă serioasă pentru sistemele de sănătate.

Condiția eficienței și siguranței vaccinului ridică însă mult mai probleme. „În primul rând, deși tehnologia folosită în multe dintre aceste vaccinuri au fost folosite la alte vaccinuri, nicio țară nu a produs până acum un vaccin sigur și eficient împotriva unui coronavirus astfel că, într-un fel, suntem pe un teritoriu neexplorat”, scria Julian Săvulescu.

În al doilea rând, este probabil ca viteza cu care au fost realizate vaccinurile împotriva Covid-19 să scadă nivelul de siguranță al acestora prin comparație cu vaccinurile aflate în uz. În al treilea rând, unele efecte adverse se pot manifesta după o perioadă mai lungă. Toate aceste argumente au dus și la apariția reticenței mai mari în rândul populației, cu mulți oameni care-și fac griji pentru sănătatea proprie.

Digisport.ro

FOTO Au rămas mască! Ce a purtat la Disneyland, înconjurată de mii de copii, după ce a riscat închisoarea din cauza ținutei

La limită, obligativitatea vaccinării ar putea fi justificată de necesitatea obținerii imunității de turmă astfel încât să fie evitat colapsul sistemelor sanitare. „De asemenea, ar putea fi justificată pentru protejarea copiilor, a celor care nu pot decide pentru ei înșiși sau pentru adulții care nu pot fi vaccinați din rațiuni medicale”, crede bioeticianul de la Oxford.

Alternativele la vaccinarea obligatorie

Evaluarea alternativelor ar fi un argument în plus pentru obligativitate. Una dintre aceste alternative ar fi promovarea vaccinării voluntare prin informare și convingere, strategie adoptată de mai toate țările. În schimb, în studiul publicat înaintea începerii campaniei de imunizare, Săvulescu afirma că această strategie lasă imunitatea de turmă la latitudinea deciziilor individuale, iar întârzierile care pot apărea se vor concretiza în vieți pierdute, inclusiv ale celor care nu  se pot vaccina nici măcar de bunăvoie din cauza alergiiilor sau bolilor autoimune.

O altă strategie, adoptată de Coreea de Sud, a fost urmărirea populației de 60.000.000 de oameni prin intermediul telefoanelor mobile pentru a stabili exact modul în care circulă virusul și persoanele care trebuie carantinate. Deși rezultatele au fost foarte bune, strategia a fost contestată ca o intruziune gravă în viața privată, inclusiv prin expunerea aventurilor extraconjugale ale unor cetățeni sau altor tipuri de comportament condamnat de societate.

Prin contrast, vaccinarea obligatorie poate fi justificată prin alte analogii, precum mobilizarea bărbaților tineri în caz de război  sau, mai adecvată situației generate de pandemie, portul obligatoriu al centurii de siguranță în mașini. „Centurile de siguranță reduc probabilitatea decesului în caz de accident de mașină cu 50%. Sunt foarte sigure și eficiente. Ele pot provoca traumatisme („sindromul centurii de siguranță”) și uneori moartea, în cazuri foarte rare. Dar probabilitatea să beneficiezi pe urma lor depășește cu mult aceste riscuri, astfel că sunt obligatorii, iar purtarea lor este impusă prin amenzi”, argumenta Julian Săvulescu, care mai menționează și faptul că

În ce privește criteriul proporționalității coerciției, al patrulea și ultimul, profesorul de la Oxford arată că unele state impun sancțiuni părinților care nu acceptă vaccinarea copiilor, care merg de la retragerea unor beneficii sociale sau introducerea unor interdicții, precum limitarea accesului în școală, până la sancționarea părinților cu amendă sau chiar pedepse cu închisoarea, însă cu suspendare, cum este cazul Franței.

Soluția plății „în natură”

În finalul argumentației sale, Julian Săvulescu arată că cei care se vaccinează își asumă un risc, însă beneficiarii acțiunii sale sunt toți membrii colectivității în care trăiește. În acest context, în care există dubii privind siguranța vaccinului pentru cel căruia i se administrează, atitudinea cea mai potrivită ar fi ca cel ce-și asumă riscul să primească beneficii suplimentare față de cel care nu se vaccinează.

„Un model de plată pentru vaccinare ar putea fi superior ccelui obligatoriu din punct de vedere practic. Cel obligatoriu ar putea să întâmpine o rezistență considerabilă care l-ar face dificil și costisitor de implementat, cu o considerabilă invazie asupra libertății. Într-un model de plată, oamenii vor face ce vor să facă”, crede Săvulescu.

În continuare, el argumentează că plata în bani, deși mai simplă, ar ridica o altă problemă, deoarece ar putea amplifica suspiciunile față de vaccin. În schimb, Julian Săvulescu militează pentru „plata în natură”, care în acest context nu se referă la doar la bunuri materiale, ci și la diverse avantaje pe care le antrenează calitatea de vaccinat. „Beneficiile în natură (…) sunt direct legate de beneficiul furnizate de vaccinul în sine: persoana vaccinată nu mai este o amenințare pentru ceilalți”, se arată în studiul citat.

Ca exemplu, vaccinații să nu mai fie obligați să poarte mască și să respecte regulile de distanțare fizică, aceste gen de beneficii putând fi un stimul suficient pentru populație astfel încât să fie evitată folosirea coerciției împotriva cetățenilor.

„Vaccinarea obligatorie poate fi justificată din punct de vedere etic, dar când riscurile sunt incerte, plata pentru vaccinare (fie în bani, fie în natură) poate fi o opțiune superioară din punct de vedere etic”, a conchis filosoful.

Născut în Australia în 1963, profesorul Julian Săvulescu este titularul catedrei Uehiro de Etică Aplicată a Universității Oxford din anul 2002. Are diplome obținute în domeniile medicinii, neuroștiinței și bioeticii și conduce centrul Uehiro pentru Etică Aplicată din cadrul Facultății de Filosofie. În anul 2014 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București.