În fugă spre Jocurile Olimpice! Marius Ionescu: „Am alergat 6.000 de kilometri în an pandemic!”. Exclusiv

Maratonul este cea mai dură probă din atletism. Sportivii aleargă 42.195 metri în căutarea gloriei. Iar ce poate fi mai provocator decât să alergi maratonul la Jocurile Olimpice. Marius Ionescu a făcut-o de două ori, în 2012 și 2016, și se pregătește pentru Tokyo.

Însă, înainte de al treilea maraton la Jocurile Olimpice, românul în vârstă de 36 de ani are de trecut un barem „inuman”, să alerge cei 42 de kilometri și 195 de metri în 2 ore, 11 minute și 30 de secunde.

În episodul 9 din „Olimpicii României”, Marius Ionescu vorbește pentru FANATIK spre „proba probelor” din atletism. Cum este să alergi un maraton, ce a însemnat izolarea pentru sportivii care aleargă zilnic 30-40 de kilometri și de ce domină africanii autoritar această probă, în interviul de mai jos.

Marius Ionescu, în fugă spre maratonul de la Jocurile Olimpice: „Dacă obții și o medalie, ești un om realizat din toate punctele de vedere”

Ce înseamnă pentru tine participările la Jocurile Olimpice? 

– Este visul fiecăruia să concurăm la Jocurile Olimpice. Mai sus de acolo nu te mai poți duce. Toți copiii care vor să facă performanță acolo vor să ajungă. Ești în grupul celor mai buni sportivi din lume și asta este o încoronare a muncii pe care ai făcut-o. Este o muncă de ani și ani, ca și cum construiești o casă cărămidă cu cărămidă. Casa este participarea la Jocurile Olimpice. Dacă ai un dram de noroc și totul merge conform planului și obții și o medalie, ești un om realizat din toate punctele de vedere. În România, ai renta viageră pe care o încasezi după ce te lași de sport, deci și financiar.

Digi24.ro

Românca al cărei nume este gravat pe mașinile Tesla se luptă acum cu Elon Musk. Bolnavă de cancer, își dorește doar scuze

Cursa spre Tokyo cum este? 

– Este una dificilă. Acum am un copil și este cu totul altceva. Iar timpul de antrenament nu mai este același. Îmi dedic foarte mult timp copilului și, de când a apărut, el este numărul 1. Sportul a picat pe locul 3, după copil și familie. Dar, asta nu înseamnă că nu voi încerca să ajung acolo. Am încercat anul trecut, însă a venit acea perioadă tâmpită care ne-a dat planurile peste cap. Anul trecut, în primăvară, eram pregătit să realizez baremul, dar când trebuia să concurez a început pandemia și totul s-a anulat.

„Pandemia m-a afectat mult. Păi ce să fac eu în 500 de metri, când alerg 30-40 de kilometri?”

Pandemia te-a dat mult în spate…

– Da, foarte mult. A început izolarea și mi-am mai pierdut din motivație. Anul trecut, pe vară, nu m-am mai antrenat așa cum ar fi trebuit. Oricât ai zice, stând în casă n-ai cum să te pregătești.

Tu fiind maratonist profesionist, alergător pe distanțe mari, n-ai avut nicio concesie din partea autorităților? 

– În România, nu știu să fi existat vreo derogare. A fost o hotărâre luată pentru toată lumea, fără nicio excepție. Și atunci n-am putut să fac nimic. În alte țări s-au făcut excepții pentru unii sportivi. Din punctul meu de vedere, nu aș fi fost tâmpit să ies în mall. Mergeam doar la antrenament și acasă. Să stai toată ziua să completezi declarații și din timpul antrenamentului să te oprească Poliția, să îți ceară declarația și să te întrebe de ce alergi mai departe de casă. Ce înseamnă apropierea locuinței? Păi ce să fac eu în 500 de metri, când alerg 30-40 de kilometri? Și asta ne-a dat mult înapoi pe foarte mulți dintre noi. Eu stau oarecum la țară și tot am mai avut scăpări. În două minute sunt pe câmp și nu mă întâlnesc cu nimeni. Dar tot mă gândeam că dacă mă întâlnesc cu mașina Poliției în acele două minute în care traversez strada.

Digisport.ro

Notele primite de Istvan Kovacs în marile publicații sportive, după Barcelona - PSG 1-4

„Am fost la pregătire în Kenya și copiii în anul 2018 se uită ciudat la o persoană albă, se bucură la un pachet de biscuiți”

Ai concurat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, dominate mereu de africani. Ce au în plus sportivii din Kenya, Ethiopia, față de ceilalți?

– Poate unii ar spune că nu au nimic în plus. Eu, personal, cred că sunt genetic diferit construiți. Dacă este să luăm sporturile fizice…. cei, nici nu mai știu cum am voie să le zic… africanii, persoanele de culoare sunt peste toți ceilalți. Și statistic dacă o luăm, tot așa e. La sprint este aceeași poveste. Tot așa este. Chiar dacă unii reprezintă Statele Unite. Dar ai văzut și tu. În plus, avantajul kenienilor, etiopienilor, ugandezilor este că sportivii se nasc la altitudine mare. Noi căutăm acele antrenamente. Ei trăiesc o viață întreagă acolo. Ăsta e un alt avantaj.

Îți îmbunătățește capacitatea pulmonară, înțeleg…

– Exact. Dar mai vreau să zic ceva. Noi, în Europa ne-am ușurat viața prin diferite tehnologii. Pe când ei, încă sunt în urmă și doar fizic pot să răzbească. Probabil ai auzit povești că merg 10 kilometri la școală. Asta fac de mici. Și spun asta din proprie experiență. Am fost la pregătire în Kenya și copiii în anul 2018 se uită ciudat la o persoană albă, se bucură la un pachet de biscuiți. Și atunci pentru ei este singura șansă de a se realiza în viață.

„Proba de maraton este o probă fizică dură, care te roade”

Practic pe ei și viața îi obligă să meargă în direcția asta…

– Proba de maraton este o probă fizică dură, care te roade. După câțiva ani de muncă o să fii afectat. Noile generații nu mai sunt dispuse să pună așa osul la treabă, să alerge când poți să dai două click-uri și faci și mai mult. Nimeni nu îți garantează că după ani de pregătire o să ai rezultate.

Pe scurt, ce trebuie să faci ca să alergi maraton?

– Foarte mulți kilometri alergați. Este o uzură foarte mare.

„«Zidul»apare atunci când nu ești bine pregătit. Când ești la 70, 80% atunci vei întâmpina probleme pe parcursul cursei”

Câți kilometri alergi într-un an?

– De exemplu, într-un an pandemic, adică 2020, cam 6.000 de kilometri am făcut. Asta într-un an mai domol: 7.000, 8.000, 9.000. În funcție de cum e anul. Nu am făcut niciodată calculul prea complex. Nici în cursă nu fac asta. Nu mă gândesc că mai am încă 40 de kilometri. Mă gândesc că am făcut 1, 3, 10, 20, 30. Și când ajung spre final spui, ohoo, mai am un kilometru. Te ajută psihic foarte mult.

Cum abordezi tactic o cursă atât de lungă? Cum treci de „zid”, de toate provocările?

– După kilometrul 32 apare acel prag psiohologic, noi îl numim „zid”. Din experiența pe care o am în ultimii ani, un sportiv bine pregătit nu se va lovi de zid. El apare atunci când nu ești bine pregătit. Când ești la 70, 80%, atunci vei întâmpina probleme pe parcursul cursei. Abordarea este să iei cursa cu răbdare. Mulți se avântă, prima parte li se pare ușoară. Dar cursa de maraton începe după kilometrul 30. Iar în acea parte a cursei, chiar dacă te simți bine, trebuie să rămâi acolo, în ritm, să nu forțezi, să îți dozezi energia, cu un consum cât mai redus pentru a avea rezerve pentru ultimii 10-12 kilometri. Dacă ne uităm, sunt foarte multe exemple de sportivi care au cedat în ultimii kilometri. De exemplu, anul trecut la Valencia, un sportiv a leșinat la kilometrul 40 și 700 de metri.

„Maratonul îl înveți cu anii. Prin antrenamente și curse”

Ce s-a întâmplat? 

– Pentru că a mers pe un consum foarte mare, el a povestit că a început să se resimtă de la kilometrul 31 și a tot tras, a tras până când a cedat complet. A intrat în acele rezerve de resurse până când „s-a stins lumina”. Trebuie să ai răbdare. Maratonul îl înveți cu anii. Prin antrenamente și curse.

Care a fost cel mai dificil maraton alergat?

– Cele mai dificile au fost cele din care m-am retras. Când am început proba de maraton, am spus că nu voi ceda orice se întâmplă. Dar asta nu este o gândire pentru un profesionist. Dacă nu te simți bine și forțezi, poți să stai pe bară o perioadă foarte lungă: accidentări, oboseli cronice care te scot din circuit. Atunci când simți că nu merge, mai bine tragi pe dreapta, te odihnești, verifici ce s-a întâmplat și după 3 săptămâni reiei o altă cursă. Dar e riscant să forțezi. Pentru că eu, ca sportiv profesionist, din asta trăiesc. Dacă stau pe bară o perioadă lungă de timp sufăr pierderi financiare.

„Poți să trăiești din asta, dar este în funcție de nivelul la care ai ajuns”

Poți să trăiești din maraton la noi în țară?

– Of… Poți să trăiești, dar este în funcție de nivelul de maratonist pe care îl ai. Dacă ajungi la un nivel internațional, să fii invitat de organizatori, să ți se pună la dispoziție mașină, cazare, primă de start, atunci e ok. Nu ne comparăm cu fotbaliștii, dar dacă ajungi la un nivel competitiv internațional, atunci poți câștiga cât să trăiești decent.

Câte curse mai alergi până la Tokyo?

– Maximum două curse. Dar eu o iau ca pe o singură cursă. Eu am început pregătirea pentru o cursă din aprilie, dar nu avem nicio cursă stabilită 100%. Toată concentrarea mea este pe pregătire și sper ca în aprilie, când va apărea o cursă, să fiu cât mai bine pregătit pentru realizarea baremului.

Mulțumim, Marius. Și mult succes!

– Și eu vă mulțumesc! Să fie!

• 36 de ani are Marius Ionescu
• 26 este locul ocupat de Ionescu la JO de la Londra