Incredibila şi trista poveste a unor băieţi din Liverpool

Dacă Shakespeare s-ar mai naşte o dată, acum, în secolul XXI, sigur l-am găsi într-o maternitate din Liverpool! Personajele sale tragice, plămădite în secolele XVI-XVII, nu sînt cu nimic mai nefericite decît două duzini de fotbalişti din oraşul Beatles-ilor.

Luni seara am aruncat o privire pe internet, să văd cu cît bate FC Liverpool, într-un cartier al Londrei, pe modesta Crystal Palace. Era minutul 75, iar scorul rîdea pentru „cormorani”: Crystal Palace – Liverpool 0-3. Marcaseră Allen (18), Sturridge (53) şi Suarez (55). O situaţie clasică de victorie fără emoţii şi fără istoric.

Am făcut socoteli: ca să cîştige titlul în Anglia după o pauză de 24 de ani, Liverpool ar trebui să cîştige meciul cu Newcastle, din ultima etapă (pe teren propriu), iar Manchester City să rateze victoria cel puţin într-una din cele două partide pe care le mai are de disputat, cu Aston Villa şi cu West Ham United (ambele, pe teren propriu).

Nici nu mi-a mai trecut prin cap să verific rezultatul final. N-aveam niciun motiv: cînd tragi la titlu şi ai 3-0 în minutul 75 al penultimei etape, în faţa unei echipe fără virtuţi, fără motivaţie şi fără obiectiv (se fixase deja pe locul 11, în afara oricăror emoţii), şansele de a rata victoria sînt de una la un milion. Dar cine mai crede în asemenea trăsnăi? Şi totuşi, s-a întîmplat! Am aflat pur întîmplător, la destule ore după încheierea meciului. Nu sînt fan Liverpool, nu jucasem meciul la pariuri, deci nimic nu mă motiva să caut confirmarea rezultatului final.

Istoria va reţine atît: Delaney (79), Gayle (81 şi 88). Sînt autorii şi minutele golurilor cu care Crystal Palace a egalat. Crystal Palace, echipa fără virtuţi, fără motivaţie şi fără obiectiv…

În capul meu s-a declanşat o furtună. Una a revelaţiilor. Mi-a părut rău, instantaneu, de Liverpool, dar şi de cîţiva prieteni care ţin de mulţi ani cu această echipă. Mi-a părut rău şi de bătrînul Steven Gerrard, care a reuşit să cîştige Liga Campionilor, Cupa UEFA şi Supercupa Europei (de două ori chiar), dar niciodată campionatul Angliei. Mi-a părut rău şi de tandemul ofensiv Luis Suarez – Daniel Sturridge, primii doi marcatori din actuala ediţie a Premier League.

Pe de altă parte, m-am bucurat pentru triumful ideii că meciul vieţii nu e niciodată pierdut. Crystal Palace, o echipă mică, a făcut o superbă demonstraţie de voinţă, tenacitate şi încredere. Exact aşa cum o echipă mare, nimeni alta decît FC Liverpool, a reuşit în finala din 2005 a Ligii Campionilor, cînd Gerrard (54), Smicer (56) şi Xabi Alonso (60) au întors, în şase minute magice, de la 0-3 la 3-3, pentru a cîştiga la penalty-uri în faţa lui AC Milan.

Probabil că Liverpool a pierdut titlul după care aleargă din 1990. Doar un miracol i-ar mai putea aduce triumful în competiţia cu Manchester City. Este, poate, răzbunarea acelui 3-3 cu AC Milan din urmă cu nouă ani.
V-am avertizat că Shakespeare ar fi avut mult de lucru dacă ne-ar fi fost contemporan. I-ar fi lăsat baltă pe Hamlet, Othello, Yorick, Romeo, Julieta, Macbeth, Regele Lear şi pe toţi Henricii şi Richarzii operei sale şi s-ar fi îndrăgostit de fotbal!

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei