Sport

Ingeniozitate „made in Oltenia”: La U’ Craiova va fi „democrație – socios”. Președinte Nea Mărin sau Calul Troian?

Universitatea Craiova instituie „democrația populară” cu iz de „socios”, iar suporterii vor putea vota președintele clubului: „Eu pentru cine votez?”
07.06.2021 | 23:30
Ingeniozitate made in Oltenia La U Craiova va fi democratie  socios Presedinte Nea Marin sau Calul Troian
ADVERTISEMENT

Așa cum a informat FANATIK.RO, clubul Universitatea Craiova revoluționează (din nou) fotbalul românesc. Fanii vor putea vota președintele după modelul „socios”, împământenit la CF Barcelona. „Democrația – socios made in Oltenia” este salutară, dar poate avea două tăișuri. Sigur, întrebarea caragealiană „eu pentru cine votez?”, care probabil că va deveni deliciul rețelelor de socializare, nu-și va afla răspunsurile prea curând, dar perspectiva se anunță interesantă.

Fascinant este și faptul că personajul lui I.L Caragiale, care adresează – mai mult retoric – întrebarea de mai sus (n.r. reiterată eronat „eu CU cine votez?”), și anume „Cetățeanul Turmentat”, este, paradoxal, singurul ins moral din „Scrisoarea pierdută”. Spre deosebire de restul caracterelor vădit îngroșate de autor, „Cetățeanul” este unicul tip îngrijorat de soarta comunității și, mai ales, nu este sclavul intereselor meschine.

ADVERTISEMENT

Ei bine, dacă respectiva „turmentare” îi va cuprinde și pe „socioșii olteni”  (iată, am inventat un neologism!), vom avea de-a face cu o situație fericită. Dacă, însă, vor ieși la iveală, din spuma Jiului, Cai Troieni, vom asista la un nou periplu de chiuieli și de strigături.

Din această dilemă nu putem ieși: „Nea Mărin”, sufletul poporului, va deveni președinte sau Calul Troian al cercurilor de interese?

Încă o dată, ceea ce le-a trecut oltenilor prin gând este salutar. Însă, din păcate, prin ograda mioritică am întâlnit, deseori, conceptul „oameni mici, birocrație mare”. De asemenea, un tip „dăștept” și cu multe „școale” a spus că „nu este important cine votează, ci acela care numără voturile”. Probabil că nu este momentul să comentăm cu scepticismul (care, de altfel, nu prea ne aduce nimic bun…) acest nou început din fotbalul craiovean, dar, când e vorba despre olteni, niciodată nu știi la ce să te aștepți.

ADVERTISEMENT

Tradițional, în Bănie primează sentimentele, în dauna rațiunii. În acești oameni există un cifru greu de ghicit sau de „spart” de către alți conaționali. Poate și din acest motiv „a fi oltean înseamnă a avea geniu”, vorba cuiva. Important este, însă, ce manevre faci mătăluță, „geniule”, ca om de bune moravuri, cu atuurile care ți-au fost oferite. Și mai ales când e vorba despre bani (adică de cotizații) și despre interese.

Este important modul în care suporterii Craiovei vor gestiona situația, dar mai ales felul în care vor acționa grupurile de interese din oraș. Și mai e ceva. În Bănie, nu președintele este marea problemă, ci echipa, care nu satisface rugile tribunei. Dacă jucătorii ar aduce titlul, pe nimeni n-ar interesa cine s-a cocoțat în fotoliul de prezident.

ADVERTISEMENT

Cu toții l-am dori președinte pe eternul „Nea Mărin”, simbolul creativității și al șarmului oltenesc. Ar fi în interesul fotbalului românesc. Dar, oare, votul popular este în măsură să aleagă un asemenea personaj?

În sufletul olteanului există, într-o proporție explozivă, un amestec între profan și sacru. Din nefericire, însă, de foarte multe ori, sacrul nu se împacă deloc cu raționalul, iar „profanul” presupune, în primul rând, existența acelor cercuri de interese. Acestea sunt prezente nu doar la nivelul „organigramelor”, ci mai ales la cel al tribunelor.

ADVERTISEMENT

Mereu, în Bănie, Revoluția vine mai devreme. Dar cum procedăm cu „emanații”?

În orașe precum Craiova și Timișoara, Revoluția a venit, mereu, mai devreme decât în restul țării. Și aici ne referim strict la fenomenul fotbalistic. Chinuită cum a fost (deși, astăzi, unii se chircesc încercând să facă aluzii sterpe la diverse alinieri la protipendada comunistă), Craiova a reprezentat mereu „disidența” împotriva „ceaușeilor”, cum li se spunea, înainte de 1989, unor cunoscute cluburi bucureștene. Chiar dacă n-a ajuns la nivelul de „Maxima”, Timișoara s-a străduit să țină și ea „fruncea” sus. Dar istoria a demonstrat că fiecare revoluție are… „emanații” ei.

Nimeni nu poate ști ce se va naște din această mișcare, intersantă și pionieră în contextul românesc. Nimeni nu și-a imaginat, în plan istoric, ce s-a petrecut în România după Revoluția din Decembrie 1989, așa cum nimeni n-a prevăzut că, după Revoluția Franceză, va urma un sistem dictatorial condus de ghilotina mânuită de Robespierre și de Danton.

E mai bine să prevezi, decât să combați sau să vindeci. Nu de puține ori, luminile puternice ne poartă spre locul unde altădată erau aruncați să moară, departe de lume, ciumații. E bine să ne amintim, indiferent dacă vorbim despre fotbal, despre politică sau despre vânzolelile sociale. E bine să ne amintim, pentru că democrația suferă de un singur viciu: cel al democrației.

Cât va conta votul suporterilor?

Vorbeam despre faptul că la Craiova a venit, mai mereu, Revoluția mai devreme. Ca și la Rapid (pe undeva) sau la Timișoara, a existat mereu o concepție anti-sistem. Este și acesta un pas înainte, dar, pentru că vorbim despre un anumit tip de „deschidere”, trebuie să ne întrebăm… ce facem cu ea.

Cât va conta votul suporterilor? Orice s-ar întâmpla, este importantă responsabilizarea cetățenilor, mai ales ales când vorbim despre români. Ne place sau nu să recunoaștem, stă în firea noastră ca, în majoritatea situațiilor în care ne hotărâm să creăm ceva pozitiv, în prima pauză să bem o bere și să uităm. Acest sistem tip „socios” trebuie gândit, nu aruncat cu bravură proletară într-un ocean de patimi. Ce drepturi, dar mai ales CE RESPONSABILITĂȚI are suporterul cotizant? Acestea sunt întrebări care ne dorim să nu rămână retorice…

Oare această inițiativă, lăudabilă în forma ei inițială, va aplana posibilele scandaluri? Deja orașul este împărțit în atâtea tabere că aproape nimeni nu mai știe cu cine să se salute pe stradă. Însă, de această dată, alb-albaștrii vor culege ce au semănat. Răspunsul la un viitor eșec va fi clar: „Noi l-am pus pe cutare, noi plătim. Adio țapi ispășitori!”. Asta, însă, în condițiile în care acești „noi”, au, într-adevăr, un cuvânt important de spus.

Vocea peluzei și furia de după entuziasm

Și pentru ca afirmațiile de mai sus să fie justificate chiar de la „sursă”, amintesc reacțiile imediate, apărute după citirea comunicatului clubului. „O mare abureală. Oricum îmi luam abonament… Scopul este vânzarea abonamentelor, în niciun caz altceva! În concluzie, aceeași Mărie, dar cu altă pălărie! Faceți dracului o echipă de Liga Campionilor, decât două de play – out. Hai Craiova!”, a scris cineva, pe o rețea de socializare.

Un alt suporter a întrebat, legitim de altfel: „Putem vota și cine să plece?”. Altcineva a notat: „Excelent planul! Pare ceva spre normalitate, dar din ce citesc pe la ceilalți suporteri, sunt aparent doar privitori ai fotbalului și nu cunosc exact cum suncționează cluburile de pe afară”. Evident, am păstrat în integralitate semantica textelor respective.

Grație lui Mihai Rotaru, la Craiova, abonamentele pe arena „Ion Oblemenco” nu costă mult, dar viscolul e gratis. Mă gândeam să mi le cumpăr și eu, pe amândouă, pentru că totul (re)devine interesant.

Vocea peluzei nu cântă în cor. Ea este un bun comun, devenind uneori însuși contrariul „comunului”. Ca orice român entuziast, iar oltenii sunt, prin definiție, entuziaști și frapanți, salut această inițiativă. Dar, dacă-l cauți bine, orice om ascunde în sine un Cal Troian. Iar despre sisteme sociale, cum este și cazul unui club de fotbal, ce să mai vorbim…


  • (P) Cota BETANO ca U Craiova să ia campionatul în sezonul 2021-2022 este 4,50. Vezi aici toate cotele

ADVERTISEMENT