“Îngerul copiilor”, răpus de o rachetă rusească. Povestea tragică a Halinei, mama a doi băieţi, care a murit ajutând copiii refugiaţilor

Halina Zadorojna, în vârstă de 36 de ani, voluntară a Centrului de Ajutor Reciproc din Zaporojie, a murit în timpul bombardării cu rachete, de către ruşi, a unui convoi umanitar. Împreună cu soțul său, ea îi ajuta pe refugiați încă de la începutul invaziei, dar acum doi copii mici au rămas fără mama lor.

Halina a organizat camere pentru copiii refugiaţilor

Povestea Halinei a fost spusă chiar de soţul acesteia, Viktor, care nu va putea uita niciodată ziua fatidică. Era o dimineaţă rece de toamnă, cu puţin înainte de ora 7, când trupele ruse au tras cu rachete S-300 asupra unui convoi umanitar, la periferia oraşului Zaporojie.

Oamenii urmau să meargă în teritoriul ocupat să-și viziteze sau să-și ia rudele, să le ducă medicamente și mâncare, iar câteva persoane mergeau acolo pentru a lua ajutor umanitar. 32 de oameni au murit în acea dimineață. Printre aceștia s-a numărat şi Halina Zadorojna, voluntar la Centrul de Asistență Reciprocă.

Soțul Halinei, Viktor, spune că el și prietenii săi au organizat acest Centru în primele zile ale invaziei Rusiei. “Dis de dimineață, pe 24 februarie, ne-am trezit și am realizat că viața s-a schimbat. Nu înțelegeam ce se întâmplă și ce trebuie făcut. Îmi amintesc că în noaptea de 24 spre 25 februarie, eu și colegii mei eram de serviciu la secţia raională de politie. Apoi ne-am adunat la un magazin din apropierea secţiei.

Digi24.ro

Cum au „citit” experții limbajul corpului în timpul dezbaterii Harris-Trump. Ce mesaje au transmis cei doi candidați prin gesturile lor

Vedem la un moment dat că se apropie două mașini cu numere de înmatriculare de Donețk s-au apropiat de el, oamenii au coborât, obosiți, speriați. S-a dovedit că erau locuitori din Mariupol, ei și familiile lor se îndepărtau de ostilități. Le-am dat cafea, am vorbit cu ei și le-am spus unde să meargă.

Și atunci ne-am dat seama că este necesar să organizăm ajutor pentru refugiații care ajung Zaporizhzhia. Sunt numeroase povești, uneori oamenii veneau doar cu ce aveau pe ei. Unii erau doar în pantaloni de trening şi papuci, nu avuseseră timp decât să îşi bage copiii în mașină”, spune Viktor.

În munca lor ei au primit şi sprijinul unei fundaţii. Niciunul nu s-a gândit la înregistrarea cu acte, la înfiinţarea oficială a unei asociaţii, considerând că nu trebuie să ceri cuiva permisiunea pentru a ajuta oamenii. Prin intermediul eforturilor lor s-a împărţit mâncare, medicamente, haine.

În vară a fost organizat un centru în zona pieței auto de lângă autostrada Zaporojie-Orihiv, unde se efectua înregistrarea persoanelor care pleacă din oraş. Oamenii au fost examinați și înregistrați acolo.

Digisport.ro

Adrian Mutu nu s-a putut abține, după ce a văzut în direct gafa de proporții făcută de Klaus Iohannis

“Când am ajuns acolo, îmi amintesc că Halina s-a uitat în toate direcțiile și a spus: ‘De ce oamenii stau aici atât de multe zile, până se formează coloanele de plecare. Și nu sunt condiții!’. Oamenii găteau mâncare la focuri făcute în aer liber, copiii se jucau în praf, dormeau în mașini. Ne-am întâlnit cu reprezentantul administrației pieței. Ni s-a dat o cameră care trebuia pusă în ordine. Și am organizat acolo o cameră mamei și copilului. Au fost aduse jucării, au fost instalate un decodor şi un televizor, plus o masă de înfășat”, mai spune Viktor.

Astfel, în centru au apărut două camere – una în partea dreaptă, cealaltă în stânga faţă de punctul de înregistrare a refugiaților. Halina a petrecut mai mult timp în cea din stânga, în camera copiilor. Ea lucra acolo până la prânz, deoarece dimineaţa refugiații adulți erau ocupaţi în procesarea documentelor, astfel că ea îi ajuta având grijă de copii. În tot acest timp, Viktor stătea acasă cu cei doi fii ai lor, care au 5 și 9 ani. Apoi Halina era cea care se întorcea acasă, iar Viktor mergea la un alt centru de ajutor.

Halina era foarte iubită, iar refugiaţii au găsit un limbaj comun cu ea. Când vedea la coadă, aşteptându-şi actele, femei cu bebeluși în braţe, le lua de mână și le ducea în faţă. În plus, le cerea polițiştilor să le găsească acestora mai repede o maşină.

Un fragment de rachetă a lovit-o în gât

În dimineaţa fatidică, Viktor s-a trezit în zgomotul unor explozii puternice. Halina plecase mai devreme la centru. Când Viktor a luat telefonul, a văzut un mesaj de la soția lui: “Ce faci, ești bine? Copiii s-au trezit?”. A sunat înapoi, dar altcineva i-a răspuns spunându-i cu voce sfârşită: “‘Ea zace inconștientă pe asfalt, vino încoace'”.

Viktor a sărit în mașină și s-a repezit la locul tragediei. Dar era prea tarziu, Halina murise pe loc, iar cadavrul ei era deja la morgă. Legiştii i-au spus că un fragment de rachetă a lovit-o gât, provocându-i o hemoragie puternică.

În aceeași zi, Viktor le-a spus fiilor săi că mama lor a murit. “Știam că seara vor întreba unde este. Nu am vrut să-i mint. Psihologul a spus că e mai bine să o fac imediat, să aleg cuvinte simple”, spune bărbatul.

“Au plâns mult, acum au şi întrebări. Întrebări aparent simple, dar foarte dureroase. Mai ales când eram încă în Zaporojie. Copiii mai auziseră explozii, pe 25 mai geamurile din apartament fuseseră spulberate de o explozie. Ei au crezut atunci că cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla în urma unei explozii este să arunce în aer ferestrele. Acum au înțeles că este posibil să mori. Acum a început să le fie mai frică de sirene și explozii”, adaugă Viktor.

Acum Victor și fiii săi se află în Germania, unde locuiesc sora și părinții. Bărbatul încearcă să le dedice cât mai mult timp copiilor, să se plimbe mai des cu ei, dar fiecare poartă cu el rana pierderii celei mai dragi fiinţe.