Inspirație… Mamut pentru Petrea și Icoana făcătoare de speranțe pentru Gigi

Curat lucru, la Craiova n-a fost noroc, ci inspirație! În generalul… particularului intim, nu-i bine să vorbești prea mult despre Divinitate, mai ales în spațiul public, dar cert este că, după pelerinajul lui Gigi Becali la Icoana făcătoare de minuni, FCSB a rămas, cu șanse reale, în lupta pentru titlu. Nu știm clar dacă Toni Petrea are doar o relație bună, tip „am înțeles, să trăiți”, cu patronul, dar să-i dăm antrenorului ce-i al Cezarului și să-l aplaudăm pentru… un mamut de inspirație.

Toni Petrea a făcut mare… un Mamut, cu largul concurs al „antrenorului” de minuni, Gigi Becali? Așa să fie, speranța la titlu rămâne!

Cu siguranță, este de notorietate felul în care Gigi Becali se roagă întru ajutorul divin. Pe de altă parte, spre deosebire de alții, el și oferă. Un „schimb” de energii cu sfințenia poate trezi curiozități, cel puțin „profanilor”, dar Trăirea se transferă în cosmosul pământean.

De glumit, putem glumi cât poftim, dar rezultatul meciului dintre Universitatea Craiova și FCSB a fost decis de două mutări inspirate, care ne pun pe gânduri. I-o fi zis Toni lui Gigi „să trăiți”, iar patronul o fi răspuns „Doamne ajută”, dar după călcâiul marcator al lui Mamut, deja ni s-a lărgit orizontul.

Dacă ne gândim că acest băiat nu mai marcase de un an și patru luni, iar în această seară a comis-o taman pe terenul fostei sale echipe, la care – culmea – în ultima vreme Mamutul ulterior refugiat la București chiar călcase în străchini precum un veritabil pachiderm, lucrurile capătă o nouă lumină.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Interesează mai puțin „bucătăria telefonică” sau, dacă vreți, calea inspirațională care îmbogățește arsenalul tactic al FCSB pe traseul bancă tehnică – palat, cât rezultatele acestei comunicări. Deocamdată, roadele unei duble schimbări, ce a culminat cu trimiterea lui Ivan Mamut în teren în locul lui Ianis Stoica (cel care îl înlocuise, așadar, prematur pe Florinel Coman), s-au văzut.

Pe timp de război n-ai nevoie de oameni care bat pasul de defilare, ci de oratori sclipitori. Și asta s-a întâmplat cu Mamut, care a marcat, la prima atingere de balon, un gol atins de sclipire.

Avertismentele lui Pavel Badea, profețiile „Oracolului” Mitică și somnul semi-activ oltenesc

Am citit în FANATIK cum Pavel Badea avertiza că în asemenea clipe se va vedea clar care este adevărata valoare a Universității Craiova, în situații excepționale. Echipa lui Reghe n-a dat lovitura. Cu un gol anulat, pentru motive întemeiate, și cu (doar) două bare, e prea puțin să câștigi un meci de uzură. Cu lungi și catifelate gene, care bat din albastru către prăzuliu, somnul semi-activ al oltenilor condamnă la orice altceva decât la statutul de posibil lider, la finalul unui drum lung și istovitor.

Craiova are o echipă frumoasă. Bubuie din… Căpățâna ei talentele și călcâiele care înfierbântă o arenă deja trepidantă, încă dinainte ca băieții să calce în iarbă. Dar, spre deosebire de realizarea admirabilă a olteanului Căpățână, călcâiul lui Mamut a și „intrat”. Asta face diferența între scriitorii istoriei și personajele de facto.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Reghe și Universitatea Craiova trăiesc din plin. Încântă, de multe ori, chiar și când pierd… în pamflete. Dar încântarea nu este făcătoare de minuni, ci doar creatoare de iluzii.

Olteanul get–beget Mitică Dragomir, supranumit și „Oracolul din Bălcești”, s-a înfoiat și a mizat totul pe victoria Craiovei. Nu s-a întâmplat așa, poate și pentru că „juveții” s-au obișnuit să creadă în icoanele trecutului, fără să se bazeze pe pelerinajul prezentului propriu. Nici Gustavo, nici Olaru n-au jucat aproape nimic, iar despre Andrei Ivan putem spune că încă se redescoperă, deși felia sa de foc se stinge rapid.

Meme, eternul adolescent, și ce înseamnă credința până la final

Meciul de la Craiova mai merită apreciat pentru un motiv. Este exemplul perfect pentru care un joc de fotbal trebuie urmărit până la sfârșit, cu toată graba care caracterizază secolul supradozei de viteză.

După prima repriză, am trăit cu senzația autenticității proverbului cu pomul lăudat și cu sacul. Lovitura de cap a lui Markovic fusese unicul moment revelator. Prea puțin… Mai târziu am realizat toți că realitatea presupune un acord nonverbal cu inspirația născătoare de speranțe îndeplinite.

Fenomenul a fost trăit cu nesaț și de Meme Stoica, cel care la final a părut că se antrenează pentru cursa de 100 de metri garduri. N-am înțeles niciodată reactivitatea de genul oficial – ultras sau invers, dar are și răzgâiala tandrețea ei, mai ales când vine vorba despre izbăvire, într-un final tensionat.