Interviu Bolocan, influencerul care iubește fotbalul. De unde a pornit dragostea pentru FC Voluntari, cum a ajuns să colecționeze tricouri de fotbal rare și ce spune despre asemănările cu Kvaratskhelia sau Berardi

Bogdan Costăchescu, cunoscut pe rețelele de socializare ca Bolocan, a acordat un interviu în exclusivitate pentru FANATIK în care a vorbit despre pasiunile sale, despre cum a ajuns să susțină FC Voluntari, despre situația din fotbalul internațional, dar și despre fotbalul din SuperLiga. Rămâi pe site-ul nostru pentru a afla poveștile celui care, deși lucrează în IT, este la curent cu tot ce se întâmplă în sportul rege și adună constant sute de mii de urmăritori și aprecieri pe platforme online precum TikTok și Instagram.

Cum a ajuns Bolocan să iubească fotbalul și implicit FC Voluntari

Ești o persoană foarte urmărită pe platforme precum Instagram sau TikTok. Unde te plasezi? Influencer? Pasionat la maxim de fotbal? 

– Măi, nu mi-a plăcut niciodată titlul ăsta de influencer. Nu încerc sa influențez pe nimeni să facă nimic, să mănânce, să bea ceva. Eu doar vorbesc de subiectele care mie mi se par relevante pentru fotbal și cumva de aici a și început totul, de 2-3 ani. Cred ca primul clip pe care l-am postat a fost în iunie 2022, deci se fac undeva spre 4 ani, mai devreme sau mai târziu. Postez doar chestiile care mi se par interesante. Eu vorbesc cu oamenii pe internet exact aceleași discuții pe care le am și cu prietenii mei legate de fotbal. Uneori discuțiile astea chiar pleacă din grupul meu de prieteni în ideea: „Băi, ce părere o mai avea lumea? Hai să dezbatem la o scară mai macro treaba asta.” De aici a plecat totul. Nu am avut vreun țel să ajung într-un studio sau să scriu. Cât m-a dus comunitatea în spate, atât am mers și eu, cam despre asta e și vorba.

Prima ta amintire legată de fotbal?

– Fotbal am jucat în spatele blocului, dar n-am fost niciodată nici măcar mediocru. Știi cum e, când se fac echipele, la final, dacă rămânea o cărămidă si cu mine, probabil eu așteptam să se accidenteze cărămida. Poate și de asta plăcerea de a vorbi de fotbal, că atunci când stai pe margine îl vezi mai bine. Lăsând gluma, tata este și el mare pasionat de fotbal. Mereu mergeau meciuri pe televizor, dar primul pe care mi-l amintesc a fost turul sfertului ”UEFAntastic”. În 2006 aveam 10 ani. Văzusem și înainte meciuri, dar nu mai știu cine cu cine juca sau ce scoruri au fost. Atunci știu că veniseră niște prieteni în vizită și unii țineau cu ăia, unii cu ăia, alții cu niciunii, dar îmi amintesc tensiunea care era.

Ți-ai dorit vreodată să fii fotbalist profesionist sau să faci un sport de performanță, să devii profesionist în acel sport?

– Mi-am dorit mereu să fiu fotbalist, cred că până pe la 21 de ani am zis ”Bă, cine știe cum s-o lipi talentul de mine și mă vede cineva…”. Știu că Bourceanu a început târziu și mulți alții. Talentul n-a fost punctul meu forte. Cât despre contactul cu alte sporturi, știu că am fost o zi, două, la tenis de masă când am stat la curte în Voluntari, de aici și pasiunea pentru echipă. Aveam o masă de ping pong și am crezut eu că sunt un mare talent, dar două zile la un club profesionist din oraș mi-au năruit și acele vise.

Digi24.ro

Ce arată primele rezultate ale necropsiei în cazul medicului rezident găsit mort la Spitalul Floreasca Data publicării: 08.06.2026 14:1

Știu că ești suporter Chelsea și înțeleg pasiunea pentru londonezi, un club mare cu istorie. Dar pasiunea asta pentru FC Voluntari, cum a plecat? De unde a plecat? Mai ales că nu este un club vechi în România.

Digisport.ro

Donald Trump a luat decizia în cazul Iranului și toată lumea e ”scandalizată”

– De la Mutu am ținut cu Chelsea. Eu am făcut 5-8 (n.r. – școala generală) în Voluntari. Toată lumea știa cu ce echipă ține. Majoritatea țineau cu echipa cu care țineau părinții lor. Tata ține cu Craiova, dar eu fiind din București, Voluntari, n-aveam nici măcar o urmă de „leu albastru” în mine. Încercam, dar nu simțeam că e natural. Știu că era la modă atunci, postările pe internetul de atunci, să ții cu echipa locală. Pe atunci, FC Voluntari nu exista în piramidă, adică nu o vedeai pe site-uri de scoruri sau chestii, dar știam că există, că aveam colegi care mergeau la juniori pe acolo și am zis: „Băi, o să țin cu ei.” Ghinionul sau norocul meu a făcut că au tot promovat, au promovat, au promovat și a ajuns chiar o echipă relevantă cu care țin. De acolo a plecat.

Când eram mic, după sfertul ”UEFAntastic”, eu ziceam că țin cu Steaua, dar de fapt eu țineam cu echipa românească care era la televizor. Adică când a fost, nu știu, FC Vaslui în Europa League, țineam cu FC Vaslui. Când era Pandurii, la fel, CFR, la fel, mulți prieteni steliști mă înjurau că eu mă bucuram la golurile lui CFR Cluj. Dar am zis, băi, sunt român la urma urmei. Mi-e greu să zic că am fost stelist. Din nou, în anii ăia, înainte de 2010 așa, erau mai mereu în grupe europene. Era cam greu să nu simpatizezi cu ei când ei erau în grupele Champions League și… Așa cum mă consideram stelist când jucau în Champions League, așa mă consideram și unirea-urzicenist când erau ei sau cu gălățean când juca Oțelul.

Întâmplări tari ale lui Bolocan la Voluntari. Ce a spus despre nea Gică, cunoscutul suporter al ilfovenilor

Este nea Gică omul de care poate ar avea nevoie și alte echipe care au un bazin de suporteri redus? Acea scânteie într-un stadion gol de multe ori sau aproape gol.

– Nu sunt eu în măsură să dau ultimatumuri, să zic de ce are nevoie, nu știu, Hermannstadt… ca să facă treabă. Nea Gică e un om simpatic. El e rapidist la bază, dar pentru că echipa lui locală face performanță, a lăsat rapidismul deoparte. Când a jucat Rapid cu Voluntari și noi i-am bătut, în sezonul în care am și retrogradat, nea Gică se bucura cot la cot cu noi. El are la goarnă, și puteți vedea pe camere dacă dați zoom, eșarfă alb-vișinie. E un personaj simpatic. E un om foarte activ, merge și în deplasări. În procente, cred că este în primii 5% oameni din România ca meciuri văzute pe stadion. E departe de a fi doar un om care spate semințe pe stadion. Știe toți jucătorii, știe cine intră, îi știe după număr. Când a jucat Voluntari cu Reșița, știa cine a intrat, de exemplu numărul 77. Eu nu știam fără aplicația în față. Deci aș zice că da, un fanatism de genul ăsta, mai ales pentru un om la pensie care nu are alte griji pe cap… despre asta e fotbalul, comunitate, distracție.

Ai vreo întâmplare bizară petrecută cu un alt suporter al Voluntarului sau cu un jucător de-al echipei?

– Când a jucat Rapid, în deplasare, la noi, a fost prima oară când venisem cu prietenii și nu mai erau bilete la intrare. De obicei, într-un meci se anunță că suporterii oaspeți să aștepte 15 minute până pleacă gazdele. Aia a fost pentru prima oară când am auzit suporterii gazde să aștepte un pic că pleacă oaspeții. Erau și nervoși pe noi că i-am bătut. Stadionul din Voluntari are capacitate 4.000 și ceva. Noi eram 100 poate, ei erau restul și ne-au ținut pe noi până au plecat ei. Mi s-a părut destul de hilar.

Altă întâmplare amuzantă, am fost în Ghencea, deplasare cu CSA Steaua iarna trecută. Ei nu se așteptau să vină nimeni de la Voluntari și nu deszăpeziseră. Era o zăpadă mare, mare de tot și am mers pe niște nămeți până la genunchi. Am răcit după și eu și tata și cu încă doi prieteni vreo săptămână. Am mers majoritar la meciuri la Voluntari sau la echipe mai mici. Mie îmi plac foarte mult meciurile mai mici, să zic așa, în ideea că auzi fotbalul de la alt nivel. Auzi schimbările, auzi strigătele și toate cele.

Colecția impresionantă de tricouri a lui Bolocan. De la unicul tricou purtat de un jucător de la Metaloglobus până la tricoul lui Nicolae Stanciu din China

Vorbeam cu tine inainte sa facem interviul ăsta despre colecția ta de tricouri de fotbal, cea de cartonașe… Cum a pornit toata treaba asta? Pentru că în videoclipurile tale apari cu tot felul de echipamente de fotbal pe tine.

– Păi, cumva de la colecția de tricouri a început și internetul (n.r. – postările pe platforme) într-o oarecare măsură, pentru că eu colecționam tricouri, dar în liniștea mea proprie, în căminul meu. Răsfoiești prin ele o dată, o seară, dar simțeam cumva să le expun. Mie îmi plăceau cele cu poveste. Tricouri purtate de un fotbalist care a jucat un minut și ăsta e fix tricoul lui, de exemplu. Și erau niște povești pe care nu aveam cum să le împărtășesc cu lumea și de-astea ziceam că voi fac niște clipuri, eu port tricoul ăla și lumea mă întreabă ce-i cu tricoul ăla și eu scriu povestea. De aici a început, să zic așa. Mi-au plăcut mereu.

Cred că am avut de mic treaba asta cu colecționatul de chestii. Am colecționat și capace de sticle de suc. Toate albumele care erau la cornuri, la chipsuri, la chestii, mi-a plăcut mereu treaba asta, să ai un set să-l completezi. La tricouri nu prea ai ce să completezi, că în fiecare an ies alte mii de tricouri. De asta cumva m-am și axat pe colecția mea. Acum mai am doar tricouri legate de fotbalul românesc, cu echipe românești din SuperLiga, din ligi inferioare, ori fotbaliști români pe afară sau fotbaliști străini de au jucat în România. Undeva trebuie să pui o limită, că altfel limita e infinită în hobby-ul ăsta și portofelul totuși are o limită (n.r. – râde).

Cum faci rost de aceste tricouri? Mă refer aici la cele cum ai spus tu, purtate de fotbalistul X în perioada Y. Cum ajungi să intri în posesia lor?

– Sunt tot felul de grupuri de Facebook, comunități de colecționari de tricouri, ori clasicele OLX, Vinted, târguri de vechituri, unde mai poți să prinzi chestii foarte mișto și poate chiar cumperi o „comoară”. Pe lângă cumpărat, schimbat cu oameni, este și succesul de pe internet. Fotbaliștii au început să mă cunoască, dar și cluburile. Îmi place să cred că au și o părere bună despre mine, măcar unii dintre ei, pentru că altfel n-aș fi ajuns să-mi dea tricoul. Cu rușine în suflet, uneori mai dau câte un mesaj: ”După meciul ăsta, dacă îți face plăcere, eu o să vin la meci, dacă vrei să-mi dai tricoul tău, eu o să-l prețuiesc cu drag!”. Îi și rog, dacă se finalizează tranzacția, să scrie pe el pentru Bogdan, Bolocan sau cumva, ca să înțeleagă ideea că nu-l iau să-l vând. O parte din tricouri le-am primit înainte să fiu cineva pe internet. Am mers la meciuri, am stat la gard după fotbaliști, cartoane cu „Dă-mi te rog tricoul tău”, mesaje pe Instagram, comentarii, orice.

Ai favorite? De exemplu niște tricouri la care să ții foarte mult și să zici: „Băi, pe astea niciodată nu o să le dau” sau „Ăsta are o însemnătate aparte pentru mine”?

–  Așa ca notă descriptivă, dacă am primit un tricou de la un fotbalist, niciodată nu o să îl vând sau îl dau la schimb, că, din nou, mi-aș invalida cumva tot argumentul. Plus că dacă l-am primit, înseamnă că e deja o amintire pentru mine. Sunt multe tricouri cu valoare sentimentală mai mult. Eu axându-mă pe România, fotbal românesc, nu ajung niciodată să am un tricou de Argentina purtat în finală sau alte chestii. Pe alea poți să le cumperi, dar pentru mine nu are aceeași satisfacție un Messi purtat la Qatar vs. un Mailat purtat la Botoșani. Mie cumva al doilea îmi place mai mult, știu că sună ciudat.

Așa, câteva piese să zic, am tricoul lui Dan Nistor care a marcat golul din penalty-ul care ne-a retrogradat. În ultima etapă, Voluntari – U Cluj 0-1, nouă ne trebuia egal, s-a terminat 0-1 pentru ei din penalty, noi am retrogradat. Tricou purtat de fotbalistul care mi-a retrogradat echipa de suflet. Am tricou purtat de Darius Olaru în România-Elveția 2-2. Am tricou purtat de Alex Gâț, care s-a accidentat acum pe final și cu ocazia asta îi doresc multă sănătate. Are o valoare sentimentală foarte mare, pentru că eu i-am scris prima oară când el era la FCU Craiova 1948 și el de atunci a schimbat patru echipe și când a ajuns la Voluntari i-am zis că nu mai are cum să fugă (n.r. – râde). Am tricou purtat de Mihai Răduţ în ultimul nostru meci din Superliga și multe cu povești de genul. Mi-e foarte greu să aleg, pentru că asta ar însemna că eu le fac cum ar veni un ranking şi nu ăsta e scopul. Cele de naţională cred că sunt cumva un pic mai speciale. Încerc să construiesc acum, dar la asta trebuie buget, cariera lui Adi Mutu. E greuț. Am găsit niște vânzători. Avantajul e că te ştie lumea, dar dezavantajul este că se cere preţ. Am cont cu nume fictiv pentru treaba asta, am și testat. Cineva mi-a cerut pe contul Bolocan un preț și pe contul Alex Popescu, ca să nu mă divulg, un preț de două ori mai mic. Și i-am zis, băi frate, ești nesimțit.

Care sunt cele mai rare / greu de procurat dintre ele?

– Multe tricouri de la echipe comunale, să zic așa. Adică n-ai de unde să cumperi, literalmente. Nu știu, Recolta Gheorghe Doja. N-ai de unde să-l cumperi, oricât te încordezi. Progresul Spartac… Cine mai e? Unirea Alba Iulia, CSM Râmnicu Vâlcea etc. Din nou, cam tot ce am eu este un pic greu de cumpărat și de ce zic asta, pentru că nu prea ai de unde să cumperi tricouri de fotbal de România, decât cluburile care vând. Adică dacă eu sunt din Slobozia și vreau să cumpăr un tricou cu Unirea Slobozia, e chiar o luptă. Nu e atât de ușor. Îmi vine în minte, tot așa, Alex Ișfan, a purtat un tricou de a jucat o singură dată în el. Se împlineau nu mai știu exact câți ani de la un meciul FC Argeș – Real Madrid și au jucat în tricoul de pe vremea aia, să zic așa ca model. E amuzant e că în acel meci au luat și bătaie, ceva gen 5-0 de la Sepsi.

Am un tricou cu Farul Constanța, unde peste sigla veche cu Viitorul Constanța a fost printată cea cu Farul și dacă te uiți în lumină se vede și sigla veche. Am tricou Metaloglobus de la David Irimia. Nu ai de unde să cumperi tricou de la Metaloglobus și l-am întrebat pe el. E jucat în meciul ăsta și el mi-a zis că este jucat în toate meciurile. Ideea e că ei au un rand de tricouri. E termenul ăsta „match worn”, purtat în meci. Ei bine acesta este season worn, pe tot sezonul. La CSA Steaua nu e nici măcar o urmă să te poți lipi de un tricou de la ei… Cel mai valoros jucător din colecția mea este Philip Otele, care acum joacă în Bundesliga.

Ai putea să dai o valoare întregii colecții?

– E foarte greu. Dacă vrei să scapi de ele, să zicem, ceea ce eu nu aș vrea, aș zice că măcar 400 de lei iei pe orice tricou și eu am undeva la 100. Deci poți să mai bagi două zerouri, să zic așa. Aș zice, dacă tot vrei o sumă, 5 cifre în euro, dar nu 6 cifre cu siguranță, ar suna bolnav.

Cum vede Bolocan situația fotbalului românesc. Ce a spus despre titlu, despre Cupă, despre FCSB, dar și despre nume precum Gică Hagi și Cristi Chivu

Revenim puțin la situația actuală din fotbalul românesc. Avem o luptă tare anul ăsta între cele două Universități, în Cupă și în campionat. Vezi pe una să facă eventul sau să meargă un trofeu la câte una dintre ele?

– E foarte greu, adică sunt foarte mici marjele și am văzut și tot play-off-ul. N-a fost meci ușor pentru nicio echipă, toate scorurile au fost foarte strânse. Momentan Craiova are, adică în momentul în care noi vorbim, are și puncte în față și programul parcă ușor, mai accesibil. Și experiența să zic, adică niciuna nu a câștigat titluri în istoria recentă, cred că U Cluj chiar niciodată, deci, teoretic, Craiova e mai angrenată în lupte de genul. Dar cum zic eu mereu, dacă e o echipă să piardă tot pe ultima sută de metri, aia e Craiova. Am văzut și în Europa, din păcate.

Nu știu, nu văd Craiova să termine sezonul fără niciun trofeu, fie el Cupă sau campionat. Bine, dacă stăm să ne gândim, Craiova are un lot mai ofertant și ești tentat să zici că ăștia au forța mai puternică, mai mare, că au jucători pe toate posturile, dar vorba ta se poate întâmpla ca ei să piardă pe mâna lor. Sezon ca ăsta pentru Rapid și Dinamo nu o să mai apară curând. Ce oportunitate aveau de o revenire istorică. Să scapi de FCSB din play-off și pe CFR să o prinzi șchiopătând, rar te mai întâlnești. Sunt amărât pentru fanii Rapid și Dinamo, pentru că nu știi când mai prinzi trenul acesta.

Va reuși FCSB să treacă peste sezonul acesta sub așteptări și să revină din nou pe ruta titlurilor și a cupelor europene sau presimți o nouă și lungă perioadă de secetă?

–  FCSB, dacă ne uităm la era dinaintea lui Charalambous și Pintilii, a fost mai mult sau mai puțin ce a fost sezonul acesta. Degringoladă, play-off prins pe final, improvizații, antrenori schimbați, ieșiri surpriză din cupele europene… Mi-e greu să cred dacă li se vor mai alinia stelele cum au fost în ultimele sezoane. Au fost multe meciuri legate în care se vedea că domină. Ce mai făceau bine era faptul că țineau de scor. Pentru fotbalul românesc, îmi doresc ca FCSB să fie din nou în lupta aia. Așa crește audiența, spectacolul. Cu Rădoi a fost cel mai clar semn că acest club nu este pregătit pentru un proiect în liniște, pe termen lung. Dacă găsesc un antrenor străin pe același calapod și îmbunătățesc și lotul… Eu mereu am zis de Charalambous că a avut un job mai greu decât al lui Bogdan Andone. Charalambous trebuia să împace și capra, și varza, și vecinul și să mai joace și cu echipa știută de adversari dinainte. Bogdan Andone lucrează în biroul lui, în liniște, el decide.

Gică Hagi selecționer al României. Spune mi doar 3 cuvinte în care vezi viitorul tricolorilor din acest punct.

– Ambiția, motivația și munca. Cei 3 „M”. Îmi doresc din toată inima mea o națională care să poată câștiga tot ce se poate, nu doar să ne calificăm. Și dacă am juca cu Germania, sper să plecăm cu fruntea sus din duelul cu ei. Dar nu pot să mă prefac entuziasmat, pentru că nu l-am prins pe Gică Hagi pe teren. Fac 30 de ani în câteva săptămâni, nu am acea nostalgie legată de ceea ce juca Hagi. L-am cunoscut doar ca om de fotbal în calitate de antrenor la Viitorul / Farul și celelalte experiențe avute, gen FCSB.

Cristi Chivu, campion cu Inter în Serie A. Eveniment astronomic sau începutul unei noi povești de succes al unui antrenor român?

– Bravo lui. Fotbalul este destul de crud și neiertător. Adică anul ăsta poți fi campion și la anul să te dea afară în etapa a 4-a. Se întâmplă mai des, decât să nu se întâmple. E ceva totuși că e primul antrenor străin, de la Mourinho, care ia campionatul în Serie A. Din păcate, cred că succesul lui se datorează faptului că nu a avut contact cu ceea ce înseamnă fotbalul românesc. Nu l-ai văzut că își ia licența la 40 de ani… A fost foarte distant și uite că e o lecție pentru colegii lui de generație. Și-a așteptat șansa, a trecut pe la Inter Primavera. Faptul că a luat titlul cu Inter la primul sezon, chiar dacă lucrurile ar merge prost ulterior, el tot se va afla în angrenajul antrenorilor mari, a intrat în lumea lor. Dacă Chelsea și-ar căuta la anul un antrenor, de exemplu, Cristi Chivu ar fi printre numele de pe tabla aia, indiferent de poziție.

Antrenorii români și comentatorii prefereați ai lui Bolocan. Ce a spus despre asemănările cu Kvaratskhelia și Berardi

Antrenori români underrated din punctul tău de vedere?

– Florin Maxim mi se pare top. În play-off, Corvinul a mai ridicat piciorul de pe accelerație, dar pe termen lung, urmăritorii de Liga 2 știu că atunci când jucai cu Corvinul tremurai efectiv, fotbal total. Mihai Teja mi s-a părut simaptic cu ceea ce a vrut el să facă la Metaloglobus. Florin Maxim însă mi se pare ceva tare de tot, care vine din urmă. Edi Iordănescu cred că mai are și el un cuvânt de spus. Am văzut un podcast cu el și mi s-a părut alt aluat față de alți antrenori români.

Dar comentatori români? Am văzut recent o postare de-a ta în care reproșai unor comentatori sportivi ca nu au avut acel entuziasm la turul semifinalei UCL, PSG Bayern 5-4.

– Îmi plăceau foarte mult în perioada Eurosport, Premier League, Ion Alexandru și Ioan Viorel. Chiar mă activau și era o vreme când nu era acces la multe chestii și simțeai că te culturalizezi ascultându-i. Comentatorii de la noi tind să fie influenceri, să influențeze lumea. Nu îmi place deloc, și o spun direct, Emil Grădinescu. Fotbalul este un produs pe care tu, comentatorul, trebuie să știi să mi-l vinzi. Dacă tu care trebuie să îl faci interesant, spui că e de 2 lei, nu o să mă mai uit.

Apropo de PSG, lumea te aseamănă deseori cu Kvaratskhelia. Cum e pentru tine treaba asta și ce consideri personal despre starul georgian?

– Din fotbaliștii cu care poți fi asociat, cred că am prins bine. Până să fie Kvaratskhelia cunoscut, lumea mă asemăna cu Berardi, de la Sassuolo. O pun pe seama faptului că avem poate un look neîngrijit. Eu mă bărbieresc când începe să mă mănânce barba, și el fiind tot așa, automat ne asociem. Eu o iau ca pe o victorie când lumea spune că semăn cu Kvaratskhelia.

Joc de imaginație: Cum ar arăta Dream Team-ul lui Bolocan când vine vorba de FC Voluntari

Ce vezi mai realizabil în următorii 15-20 de ani dintre: Nea Gică să o vadă pe FC Voluntari câștigătoarea unei cupe europene sau primul balon de aur dat de România?

– Cred că primul balon de aur dat de România e mai fezabil, dar la o diferență de procente infimă. Doamne ajută! 😊

Să zicem că la un moment dat devii acționar principal la FC Voluntari sau preiei o funcție importantă în cadrul clubului și ai buget nelimitat pentru câte un transfer pentru fiecare compartiment (de la portar la atacant). Cu cine transformi echipa ilfoveană într-o nouă forță europeană?

– Să zicem că și oricine din lume ar veni. O să facem un clasic 4-3-3, să fie simplu. Portar, cred că l-aș lua pe domnul Donnarumma. Nu are o vârstă înaintată și putem să tragem de contract și dacă vrea să vadă Italia la Mondial trebuie să joace bine să își facă treaba. Plus că Voluntari, identitatea echipei, este jocul cu fundul în poartă și va avea oportunități să iasă în evidență. Pe lina de apărare, i-aș lua pe ambii fundași centrali de la Arsenal. Fundași laterali, i-aș lua pe amândoi de la PSG. Acum 3 ani aș fi zid De Bruyne la mijloc, hai să mergem pe Jude Bellingham. Îl luăm și pe Pedri să nu supărăm fanii Barcelona. În locul lui De Bruyne l-aș lua pe Calhanoglu, „Made în România”, s-ar integra bine. Și în atac, Yamal dreapta, Haaland mijloc, Mbappe stânga.

FC Voluntari „best XI”: Donnarumma – Hakimi, Gabriel, Saliba, Mendes – Bellingham, Pedri, Calhanoglu – Yamal, Haaland, Mbappe.

Dacă Voluntari ar câștiga campionatul, ce provocare deosebită ai face?

– Mi-aș tatua o ancoră undeva la vedere. Pe braț mi-aș face o ancoră lejer. Să mă tund, părul crește. Îmi pun pielea la bătaie pentru titlu 😊

Ai puterea de a da timpul înapoi și poți schimba rezultatul unui singur meci. Care ar fi acela?

– Chelsea – Barcelona, returul Champions League 2008/09 (scor 1-1). A fost prima dată când am folosit expresia ”Bă, suntem furați!”. A fost un meci care m-a durut foarte tare.

Predicții pentru sezonul viitor

Cine și în ce cupa europeană va ajunge?

– Cumva se leagă și de clasamentul final. Champions League, nu cred. Să nu creadă lumea că sunt FCSB-ist, dar cred că doar ei și cu CFR au acel ADN să ajungă acolo. Cred că Craiova va câștiga titlul și va cădea din tur în tur. Trebuie să avem noroc și la tragerile la sorți. Cred că o să avem două echipe, una în Europa League și una în Conference.

Top 3 candidate la titlu?

– Craiova, mi se pare că, la cum a arătat, ar fi o surpriză să nu fie. Aș zice FCSB, măcar din inerție să prindă top 3, și CFR Cluj. Ca să-mi pun banii, între ghilimele, pe Rapid sau Dinamo, aș vrea să văd un joc strong și o liniște la club. La Dinamo era liniște până la schimbarea siglei. Nu știu când se vor liniști, am văzut niște mesaje destul de radicale. Rapid, dacă sezonul ăsta nu a fost să fie, nu știu când se vor mai alinia astrele.

Top 3 candidate la play-off?

– Nu am deloc încredere în echipele fără licență de cupe europene, dar cu ambiții de play-off. De ce ți-ai dori play-off… UTA, nu era mai bine cu Rednic? Câștigau play-out și stăteau pe spate. De ce să mergi în play-off și să ai 8 înfrângeri și să începi și sezonul următorul cu înfrângeri… Petrolul, UTA, Oțelul, an de an aceleași situații, aceleași probleme. Nu m-ar mira Corvinul să fie în primele 10 la final de an și nici Sepsi. Pe Sepsi nu îi văd la anul să aibă emoții la retrogradare, au și niște ambiții acum.

Cine câștigă Cupa Mondială din această vară?

– Eu țin cu Germania în mod normal la naționale, mereu. Tata ține cu Craiova, Bayern Munchen și cu Germania. Țin cu România când e vorba de naționala noastră, dar în rest cu Germania. Anul ăsta cred că e în sfârșit ”It’s coming home”. E anul englezilor și o spun pentru Harry Kane. A evoluat foarte mult, și-a dezvoltat jocul foarte mult. Acum să vedem, Anglia are probleme mereu cu vedetele. Cred că favorită este Spania, și este de înțeles cu Yamal. Dar până într-un punct. Un jucător nu poate să îți care toată echipa, la naționale e diferit față de echipele de club. Eu văd să câștige Anglia. Franța este underrated, nu știu de ce nu este luată în calcul. Pariul meu este Anglia, dar sper că Germania va câștiga.

• 23.386 de urmăritori are Bolocan pe pagina de Instagram
• 116.800 de urmăritori are Bolocan pe contul său de TikTok