FANATIK.RO a fost la Făurei pentru a realiza un interviu cu Bănel Nicoliță. Fostul jucător important al roș-albaștrilor a decis în vara lui 2017 să renunțe la fotbalul mare și să se dedice sută la sută proiectului de la Făurei, orașul natal, care trăiește în acest moment doar prin echipa locală.
Promovată în liga a treia, formația antrenată, patronată și condusă din teren de Bănel Nicoliță a avut un început foarte bun și în acest eșalon, cu 7 puncte obținute în primele etape. În cele 3 episoade ale acestui dialog, o să-l regăsiți pe „Bănel de Făurei”. La fel de implicat, la fel de zâmbăreț, mereu dispus să întindă o mână, să ajute, să vorbească despre familie, despre cei din jur, despre bunătatea oamenilor.
Bănel, este doar ambiţie ceea ce faci tu la Făurei sau este şi un risc asumat?
– E un risc asumat dar mi-am dorit foarte mult să fiu jucător, antrenor şi acţionar, iar dorinţa mi s-a îndeplinit. Din acest motiv m-am şi lăsat de fotbal, într-un timp foarte scurt. Mai puteam să joc în Liga 1 dar au trecut 6 luni cât am stat. Apoi am plecat la Tg. Mureş şi nu am promovat şi atunci m-am supărat şi am spus „stop”. Am decis să vin aici. Trebuia să fiu eu, aici! Era clar că, dacă nu sunt eu, nu se putea rezolva nimic, cu fondul de jucători care era.
Opţiunea ta este şi o chestiune de familie?
– Unde să fie mai bine decât aici, unde am crescut, unde am copilărit? Era clar că, într-o zi, tot la Făurei mă voi întoarce.
Cât investeşti într-un sezon?
– Nu contează. Important e că sunt cu sufletul aici. Lucrurile merg bine, suntem în continuare pe un drum bun şi sper să reuşesc. Nu-i uşor, dar Primăria mă ajută. Am 51 la sută.
La ce nivel se ridică salariile, în Liga a 3-a?
– Între 1000 şi 1500 de lei, lunar. Plus prime. Sunt jucători pe care trebuie să-i pregăteşti foarte bine. Nu e uşor, pentru că anumiţi oameni lucrează, trebuie să le faci program separat şi trebuie să-i înţelegi. Nu e ca la Liga 1 sau ca la Liga a 2-a, unde poţi să le dai o sumă mai mare ca să renunţe la serviciu.
Şi ce vei face, dacă vei promova în Liga a 2-a?
– Nu m-am gândit. E prea departe acest vis. Momentan, trăiesc prezentul, încerc să fac lucrurile cât pot eu de bine şi apoi vom vedea dacă putem merge mai departe. Ar fi o bucurie imensă să promovăm în Liga a 2-a, dar deocamdată e important să facem o figură frumoasă aici. Dacă vom ajunge pe primul loc, abia atunci ne vom gândi serios dacă ne dorim să ajungem în Liga a 2-a.
– În jur de 200.000 de euro. Nu-i uşor… Aţi văzut, cei de la Buzău au un buget de 500.000 de euro dar banii nu garantează locul. Trebuie să formezi un grup şi să-i faci pe fotbalişti să joace după ideile tale. Nu e deloc simplu, pentru că poţi aduce vedete, dar fiecare să joace pentru el. Şi atunci, ce faci?
Cum spui că te-ai retras, dar… în acelaşi timp mai joci…
– Mai joc pentru Făurei. Dar dacă ar veni o ofertă mai bună, n-aş pleca. Din acest motiv am spus că m-am retras din fotbalul mare.
Îţi doreşti un meci de retragere?
– Nu m-am gândit. Sunt foarte ataşat de acest proiect. Am fost foarte supărat că nu am reuşit să promovez în primul an şi în 4-5 luni am schimbat o echipă. Când am venit, mai aveam două meciuri până la play-off, iar echipa era la două puncte de Ianca. În play-off, în etapa a 4-a, la meciul direct, diferenţa a crescut la 4 puncte.
Când te-ai hotărât să vii la Făurei, mai aveai oferte din Liga 1?
– Sincer, da, dar aş fi refuzat orice. M-am gândit numai la nebunia mea, chiar dacă mai aveam un cuvânt de spus în fotbalul mare. Dar m-a interesat proiectul meu, pentru că în primul an am investit bani mulţi. Nu contează cât. Am ales să vin aici şi nu regret, chiar dacă mai puteam să joc câţiva ani buni în Liga 1, la un nivel bun. Am decis să vin la Făurei, deoarece cred în proiectul meu şi sunt convins că pot să duc echipa cât mai sus.
Dacă vara aceasta nu ai fi promovat, renunţai?
– Nu ştiu. Mă ştiţi că, în general, nu cedez dar cine ştie…
Te-ai gândit să cooptezi şi alţi foşti colegi de-ai tăi?
– Le-am propus, lui Vali Badea, lui Paraschiv, lui Ghionea şi lui Stancu, dar fiind vorba despre un oraş mic, nu le-ar fi uşor să vină mereu, de la Bucureşti, la Făurei. Nu s-a pus problema banilor, ci doar a distanţei şi a faptului că îşi doresc şi ei să stea alături de familiile lor. Eu am făcut naveta, zilnic, timp de un an şi jumătate. În ultimele luni, am căzut de acord cu soţia ca până marţea să stau acasă şi apoi să vin aici, până vineri. M-a înţeles, pentru că mă cunoaşte de când eram la Steaua…
La echipa ta, sunt doar 5-6 jucători din Făurei. Restul de unde provin?
– De la Tecuci, Galaţi, Brăila, Buzău… Se simte că oamenii vin de departe şi mai şi muncesc până să vină la antrenamente.
Ai nevoie de juniori în Liga a 3-a…
– Am 3 şi mai am nevoie de încă 3. Trebuie să fie cel puţin 6.
Ai şi un „stranier”…
– (râde) A jucat la Chișcani, nu ştiu dacă nu cumva a evoluat şi la Galaţi, în Liga a 3-a. Din acest motiv spun că am luat jucătorii pe care i-am dorit şi că am schimbat trei echipe.
Eşti finanţator, jucător şi antrenor. Le faci pe toate…
– Da, le fac pe toate. Însă, în acte, am un antrenor, un om cu experienţă, Viorel Balaban, care a jucat în Divizia A, la Sportul Studenţesc, unde a fost coleg cu Mircea Sandu şi la Brăila. Am ce să învăţ de la dânsul.
Stadionul arată impresionat. O tribună cu scaune noi, vestiare la nivel de Liga 1, etc…
– Vestiarele au fost făcute în primul an. Am făcut duşurile, în timp de două săptămâni… Toată lumea a muncit, cu mic cu mare. M-a ajutat foarte mult şi Primăria, care ne-a pus oameni la dispoziţie. E adevărat, sunt eu aici şi toată lumea vine pentru mine.
Ce plăceri mai au oamenii din Făurei?
– Doar fotbalul. Asta îi mai face să depăşească greutăţile. Dacă avem rezultate bune, atunci sunt şi ei fericiţi. Acestă tribună (n.r stadionul are doar tribuna 1, cu o capacitate de aproape 350 de locuri) se umple la fiecare meci.
Cu ce momente speciale din carieră ai rămas?
– Nu pot să remarc unul, anume, dar am trăit perioade foarte frumoase.
Dar care a fost cel mai neplăcut episod?
– Nu cred că este cel de pe „Santiago Bernabeu”, din 2006, deşi toată lumea spune asta. Astea se întâmplă. A fost 11 metri, a ratat Van Nistelrooy, dar dacă marca şi se făcea 2-0, nimeni nu mai spunea nimic. Dar, altfel, a rămas numele lui Bănel Nicoliţă. Aşa a vrut Dumnezeu, să fiu singurul marcator în acel Real – Steaua 1-0 şi s-a terminat toată povestea.
Cine te-a sprijinit, ulterior?
– Toată echipa şi toţi cei apropiaţi mie. Inclusiv Nea Gigi Becali… A fost un moment de cumpănă în cariera mea.