Evenimentul zilei

Interviu cu Benny Adegbuyi, omul momentului: „Sunt român, mă simt român și sunt mândru de asta”

20.12.2020 | 10:24
Interviu cu Benny Adegbuyi omul momentului Sunt roman ma simt roman si sunt mandru de asta
Benny Adegbuyi se întoarce în ring! Totul despre următoarea sa luptă: „Suntem în discuții” foto: glorykickboxing.com
ADVERTISEMENT

Benny Adegbuyi este omul momentului în România, după ce l-a învins în meciul anului din kickboxingul mondial pe celebrul Badr Hari, în main-eventul Galei Glory 76 desfășurată sâmbătă seara la Rotterdam.

Luptătorul român s-a impus în repriza a treia a meciului, după ce l-a făcut KO pe olandezo-marocan, nu înainte de a-i sparge acestuia nasul și de a-l umple de sânge.

ADVERTISEMENT

Benny vrea să devină campion la categoria grea din circuitul Glory și și-a anunțat intenția de a lupta pentru centură cu învingătorul meciului dintre campionul Rico Verhoeven (31 de ani) și marocanul Jamal Ben Saddik (30 de ani), care va avea loc pe 30 ianuarie 2021 în cadrul Galei Glory 77.

Benny Adegbuyi este omul momentului: „ Sunt român, mă simt român și sunt mândru de asta”

Cu mamă româncă și tată nigerian, luptătorul care ocupă locul 2 mondial în clasamentul Glory poartă cu mândrie tricolorul pe umeri după fiecare victorie. În urmă cu doi ani, el a acordat un interviu pentru revista FANATIK, în care a vorbit despre copilărie, despre începuturile carierei de luptător, despre mâncărurile preferate, dar și despre modul cum a simțit rasismul în România.

ADVERTISEMENT

Benny, începem fără încălzire. La ce vârstă ai început sporturile de contact?

– Eu sunt un caz atipic. Deși am cochetat cu artele marțiale din copilărie, am început să le practic cu adevărat abia la 26 de ani. Atunci, am avut primele antrenamente reale și tot atunci am debutat într-un meci. Cu ceva timp înainte, m-am înscris la selecțiile Local Kombat de la Constanța. Culmea, am pierdut acel meci de selecție, dar asta nu m-a descurajat. La scurt timp mă mutasem deja de la Cluj-Napoca la București și mă antrenam de două ori pe zi.

Ce te-a făcut să alegi lumea luptelor?

– Nu lipseam din fața televizorului atunci când era o gală de K-1, eram fan, dar nu mă gândeam că voi ajunge să lupt la cel mai înalt nivel. Auzisem că e o selecție, un prieten, Marcel Boboc, a insistat să ajung acolo, am participat, apoi restul e istorie. Din prima clipă când am pășit în ring, am simțit că acolo e locul meu. Iată că au trecut 7 ani  (n.r. – 9 ani) și mă simt la fel de bine.

ADVERTISEMENT

Benny Adegbuyi a fost mai întâi un… baschetbalist promițător

A mai fost şi un alt sport pe care ai fost tentat să îl încerci la nivel profesionist?

– În adolescență, am jucat baschet. Eram înalt, aveam detentă, toți antrenorii erau încântați de mine și chiar am fost aproape de a începe o carieră, dar se pare că destinul a avut un alt plan cu mine.

Ce au spus părinţii tăi când i-ai anunţat că vrei să încerci lumea sporturilor de contact?

– Sincer? Nici măcar nu au știut. Tata locuiește în Nigeria, iar mama în Italia. Când am participat la selecții, nu am anunțat pe nimeni din familie. M-am dus pur și simplu.

ADVERTISEMENT

Care au fost idolii copilăriei tale, din K1 şi Local Kombat?

– N-aș putea să spun că am avut idoli în condițiile în care până la 26 de ani nu mă gândeam că voi ajunge luptător profesionist, dar îi apreciam pe Ciprian Sora și Remy Bonjasky. Mereu voiam să îi văd în acțiune.

ADVERTISEMENT

Benny Adegbuyi: „Nu am simțit niciodată România ca pe o țară rasistă”

O parte a copilăriei ai petrecut-o în Nigeria. Cum îţi aminteşti de acea perioadă?

– Amintirile sunt vagi, pentru că am locuit acolo când eram foarte mic. Stăteam chiar în Lagos, care pe atunci era capitala Nigeriei. Mama mea a fost cea care nu s-a adaptat, așa că ne-am întors în România împreună cu sora mea.

Ai revenit la opt ani în România, într-o perioadă în care în Occident se vorbea despre România ca fiind o ţară în care există rasism. Tu ai avut astfel de probleme în trecut sau mai recent?

– Cred că primul an a fost dificil la întoarcerea în țară, dar asta nu din cauza rasismului, ci pentru că nu vorbeam limba română la momentul respectiv. Comunitatea din Aiud ne-a primit foarte bine atât pe mine, cât și pe sora mea, și nu am avut mari probleme cu rasismul. Mici glume, dar nu care să mă afecteze. Sincer, nu am simțit niciodată România ca pe o țară rasistă. Sunt român, mă simt român și sunt mândru de asta.

Până să ajungi cunoscut, ai mers în Italia şi ai lucrat ca bodyguard. Mai credeai atunci că vei ajunge un luptător cunoscut?

– Până să încep cariera, niciodată nu am crezut că voi ajunge un nume important, nici măcar că voi ajunge sportiv. Așa cum spuneam, totul a fost o decizie de moment. Poate pură întâmplare, fiindcă inițial nici nu voiam să fac pasul ăsta.

Mâncărurile preferate ale lui Benny Adegbuyi: varză a la Cluj și ciorbă cu tarhon

Deşi eşti, să spunem, jumătate român şi jumătate nigerian, ai dovedit de-a lungul timpului o mare dragoste pentru tricolor. Cum ţi s-a insuflat aşa repde spiritul românesc?

– Sincer, eu mă simt român, respir românește, vorbesc românește. Cel mai mult, sunt mândru să țin tricolorul pe umeri după un meci câștigat. Asta îmi dă o energie incredibilă. Stau în România de aproape trei decenii, ar fi culmea să mă simt altceva decât român.

Cătălin Moroșanu este unul dintre oamenii care l-au susținut mereu pe Benny

Mâncărurile preferate?

– Îmi plac foarte mult preparatele tradiționale din Ardeal, în special cele pe care le făcea bunica mea, varză a la Cluj și ciorbă cu tarhon.

Meciul care i-a relansat cariera lui Benny Adegbuyi

Care este meciul de care îţi aduci aminte cu cea mai mare plăcere?

– Revanșa cu ucraineanul Pavel Juravlev. Cu un an înainte, pierdusem în turneul Superkombat prin KO și lumea deja se gândea că acolo îmi e nivelul. Acel meci din 2013, de la Galați, a rămas preferatul meu. Am câștigat prin KO, după ce Juravlev a fost numărat de câteva ori. A fost un meci în care puțini îmi dădeau șanse că îmi voi putea lua revanșa.

În ultimii ani, cariera ta a fost în permanentă ascensiune. Care a fost cheia succesului, în condiţiile în care poate puţină lume şi-ar fi imaginat să ajungi la un nivel atât de ridicat?

– Faptul că am început mai târziu sportul de performanță cred că a fost un mare avantaj. La 26 de ani, aveam deja maturitatea necesară pentru a-mi calcula pașii, nu mă puteam lăsa influențat de tentații, iar asta m-a făcut să evoluez, să fiu conștient de șansele care mi se oferă.

Ai început 2018 cu victorie la Chicago. Ce a reprezentat acest succes uriaş?

– În urma câștigării acestui turneu foarte important, am fost declarat challenger obligatoriu la centura mondială Glory, așa că acum aștept confruntarea cu actualul campion Rico Verhoeven. Între timp îmi voi continua și cariera în boxul profesionist, unde am obținut și primele victorii.

Nu ar spune nu unei cariere în televiziune sau film

Ai participat la „Ferma Vedetelor”, unde ţi-ai câştigat un capital important de fani. Mulţi nu vor uita prea curând când ţi-au dat lacrimile în timp ce vorbeai cu soţia despre fiul tău. Cum a fost experienţa în lumea TV.

– A fost super tare! Cred că aș accepta din nou dacă aș avea ocazia, însă pe primul plan este cariera sportivă. Am avut multe meciuri importante în ultimii doi ani și fiecare dintre ele necesită luni de pregătire. Orice săptămână pierdută în afara sălii de antrenament îmi poate afecta cariera.

Au mai existat propuneri pentru emsiuni TV sau filme?

– Au fost multe oferte, dar programul aglomerat m-a obligat să le declin. Așa cum spuneam, mă concentrez momentan pe sport și prefer televiziunea doar în momentele de pauză.

Ai o familie superbă, îmi imaginez că este foarte greu să pleci la turnee şi să stai departe de soţie şi fiul tău. Te gândeşti la momentul retragerii?

– Abia am început! Am șapte ani (n.r. – 9), mă simt mai în formă ca niciodată și în momentul ăsta momentul retragerii e foarte departe.

Vei continua şi după retragere în această lume a luptelor sau vei încerca altceva? Modeling? TV?

– În primul rând aș vrea să transmit mai departe cunoștințele acumulate în această perioadă. Am lucrat cu cei mai buni din lume, iar asta m-a ajutat mult să progresez și să ajung al doilea în lume dintr-un anonim. Unul dintre planuri este să îmi deschid o sală, dar nu aș spune nu nici unei cariere în televiziune sau film.

Cine este Benjamin Adegbuyi

  • Data nașterii: 24 ianuarie 1985 (33 de ani), Cluj-Napoca
  • Înălțime: 1,98 metri
  • Greutate: 117 kg
  • Debut pe reguli K-1: 2011
  • Meciuri: 40
  • Victorii: 34
  • Victorii prin KO: 19
  • Înfrângeri: 6
  • Performanțe: Câștigător turneu Superkombat Varna (2012), Câștigător turneu Glory Denver (2015), Câștigător turneu Glory Nisa (2016), Câștigător turneu Glory Chicago (2018)

Curiozități despre Benjamin Adegbuyi:

  • * Tatăl său este profesor universitar în Lagos, iar Benny este descendent al celebrului trib Yoruba;
  • * Are un fiu, Patrick, în vârstă de 6 ani;
  • * Ocupă locul 2 mondial în clasamentul Glory la categoria grea;
  • * Din 2017 a început și o carieră în boxul profesionist, are două victorii, ambele prin KO;
  • * Înaintea meciurilor importante se antrenează în Olanda, alături de Dennis Krauweel;
  • * A jucat rolul unui luptător în filmul „Forced to Fight”, alături de Gary Daniels (2011);
  • * A luptat în 13 țări. După România (14 meciuri), cele mai multe le-a disputat în Statele Unite ale Americii (8);
  • * În 2016, a fost nominalizat la titlul de „Cel mai bun luptător din lume”.