Interviu cu fosta vedetă a Vasluiului, brazilianul Adailton: “După ce lucrezi cu Porumboiu, poți lucra cu oricine, chiar și cu Gigi Becali!”

Adailton Martins, fostul jucător al FC Vaslui, vorbește despre o carieră impresionantă, cu epilogul la Vaslui. De la Ancelotti la Hizo și de la Thuram la Buhăescu, brazilianul spune că experiența din România l-a schimbat.

„Bunicul”, așa cum l-au botezat fanii Vasluiului, este unul dintre cei mai galonați fotbaliști care au călcat iarba competiției interne. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru FANATIK.RO, Adailton Martins vorbește despre perioada petrecută în Moldova, despre mentalitatea jucătorului român, despre stilul patronului din fotbalul nostru și își amintește de perioadele în care a evoluat alături de nume precum Buffon, Thuram, Cannavaro, Camoranesi și alții.

Salut, Adailton! Cu ce te ocupi după ce te-ai lăsat de fotbal?

– Am început Școala de Antrenori la Coverciano, sunt antrenor primul nivel, am fost un sezon la Virtus Verona, am promovat echipa în Serie C, însă acum sunt liber, am avut unele neînțelegeri cu președintele. Aștept oferte!

Este și România o variantă de job? În Liga 1 antrenorii tineri sunt la mare căutare.

– Bineînțeles. M-am simțit bine în România, am petrecut o perioadă frumoasă, chiar dacă nu am câștigat nimic, am avut parte de o experiență benefică, m-a ajutat.

Ai mai jucat după ce ai plecat de la Vaslui?

– Încă un an în Brazilia, în liga a treia, apoi m-am lăsat. Președintele clubului la care m-am format era prietenul meu, m-a sunat, mi-a spus că are nevoie de un jucător cu experiență și pentru că echipa asta era casa mea, am acceptat. După 15 ani în Europa, am considerat că trebuie să mă întorc în Brazilia, acasă.

Adailton, interviu sincer pentru FANATIK.RO: de ce nu a câștigat nimic la Vaslui!

M-ai spus că nu ai câștigat nimic la Vaslui. Care a fost motivul? Vaslui s-a desființat, iar în prezent, mai există din dragostea fanilor, din păcate în diviziile inferioare…

– Vaslui avea o echipă care putea câștiga tot în acei doi ani. Cea mai bună echipă, însă, de fiecare dată, am început foarte rău, abia apoi am jucat perfect. Am observat, cu amărăciune, că au dispărut multe echipe care erau în prim-plan când jucam eu, parcă ar fi trecut o sută de ani. Formații de top pe care nu le-am mai văzut. Cluj, Oțelul, Rapid… Problema în România e că și atunci când nu ai o problemă, trebuie să ai o problemă. Vaslui nu era o echipă cu tradiție, dacă ar fi avut tradiția celor de la Rapid, Steaua, Dinamo, cu un lot ca al nostru, ar fi câștigat tot. În plus, eram patru, cinci jucători care aveam experiență mare, care gândeam altfel, în timp ce mulți alții se mulțumeau cu puțin. De exemplu, unul ca Sânmărtean avea experiența jucătorului care a mers afară, a jucat la o echipă precum PAO, știa ce înseamnă. Însă nu toți cei care au jucat aici în România gândeau așa. Se mulțumeau cu puțin, cu bucăți de performanță. Pentru a câștiga un meci trebuie să faci totul perfect o săptămână, pentru a câștiga un campionat, trebuie să faci totul perfect un an. Aici cred eu că era problema. De exemplu, eu intram pe teren nu pentru câștigarea salariului, ci pentru a învinge, apoi, normal, ar fi venit și câștigarea salariului. Din păcate nu toți gândeau așa. A fost o mare suferință pentru mine, am jucat doi ani și nu am câștigat nimic.

A fost exclusiv problema mentalității jucătorilor? Conducerea, domnul Porumboiu nu au avut vreo vină?

Digisport.ro

Mai dur nu se putea! A venit ”nota de plată”, după gestul golănesc fără precedent făcut de un luptător către fata din ring

– Problema domnului Porumboiu a fost că dânsul, după fiecare meci, în funcție de rezultat, se schimba. Dacă Vaslui câștiga un meci, începea cu >, dacă apoi, următorul meci, echipa pierdea, o lua pe partea cealaltă cu… alt >. Trecea prea repede de la nuntă la înmormântare și invers. Dânsul nu înțelegea că echipele, peste tot în lume, au fluctuații, iar cei care câștigă titluri, cupe sunt cei care știu să gestioneze perioadele mai bine. Dacă domnul Porumboiu ar fi fost mai temperat, eu cred că Vasluiul ar fi putut câștiga campionatul.

Adailton, despre cum l-a dat afară pe Adrian Porumboiu din vestiar: “Aici e terenul nostru!”

Ce impresie ți-a lăsat Adrian Porumboiu? Erai unul dintre jucătorii despre care se putea spune că a văzut multe în cariera lor.

– (zâmbește) Prima oară m-a șocat, ne-am trezit cu dânsul în vestiar, la pauză. Îmi amintesc că am jucat un meci contra Rapidului. Nu am rezistat și i-am spus: Domnule Porumboiu vă rog să ieșiți, este o problemă de vestiar, aici este terenul nostru!>>. A plecat, am discutat apoi, i-am explicat, iar pentru moment a părut că înțelege. Între mine și domnul Porumboiu a existat un respect reciproc. A fost corect cu mine până la final. Mă rog, nu chiar până la final (zâmbește amar). Am avut o relație bună cu dânsul. Nu e bine pentru echipă când un patron are un astfel de caracter, când vrea să controleze tot. Și în Italia vine președintele să vorbească în fața echipei, spune ce vrea, însă nu așa. Domnul Porumboiu a mai făcut o mică eroare. Nu-i privea, nu-i trata pe toți la fel, în viziunea dânsului unii erau jucători importanți, alții mai puțin importanți, însă pe teren jucam toți, asta nu a înțeles. Și cu unii antrenori avea o comunicare… nu știu cum să-i spun (își caută cuvintele câteva secunde)

Ciudată?

– Nu știu dacă ciudată, în stilul său să-i spunem. Adică  altfel mă trata pe mine, pe Wesley, pe Pavlovic și altfel pe restul.

Crezi că acesta a fost motivul pentru care un antrenor precum Lopez Caro nu a rezistat foarte mult?

– Lopez Caro a avut o mare problemă. El a crezut că la Vaslui poate să pună în practică metodele pe care le-a folosit la Real Madrid. Și a avut o problemă și cu jucătorii români și cu domnul Porumboiu. Pentru mine nu era nicio problemă, eu lucrasem cu antrenori ca Ancelotti, cu Prandelli, însă nu toți erau ca mine. Lopez Caro nu s-a putut adapta mentalității locului, a avut mari probleme și a plecat. Uite, în cazul domnului Hizo a fost invers. El s-a înțeles foarte bine cu jucătorii români și nu a putut să se exprime la același nivel cu străinii.

„Orașul Vaslui a fost un nou șoc”

S-a vorbit foarte mult de oraș, că orașul nu era ofertant. Pentru tine care a fost prima impresie când ai ajuns la Vaslui?

– Și acum mă doare spatele de la patul de la Racova (râde). După primele două zile am vrut să plec, însă semnasem contractul. Când am văzut orașul am întrebat. > Trecuse abia un minut. Apoi ne-au pus să stăm două zile în cantonament. A fost o mare problemă, un nou șoc, însă am respectat regula locului. Așa e aici, așa facem. În plus, felul în care a pus problema domnul Porumboiu cu Lopez Caro m-a lămurit. Mi-am dat seama care sunt regulile, care e mentalitatea. Și atunci mi-am zis, aici nu o să se câștige nimic>>. (oftează).

Totuși mi-ai spus mai devreme că, pentru tine, perioada la Vaslui a fost o experiență benefică…

– A fost foarte bună! Până să ajung la Vaslui priveam lumea într-un singur fel, însă trebuie să vezi lucrurile, viața și din altă latură. Eu la Vaslui am văzut viața și din altă perspectivă! În Italia era simplu: ai intrat pe teren, ai jucat bine, ai dat interviu, citești ziarul, lumea vine îți cere autograf. Aici era altfel! Pe mine m-a impresionat foarte mult când cineva mi-a cerut un leu. Cum un leu, ce faci cu un leu, cineva avea nevoie de un leu! M-a marcat, m-a impresionat acel: dă-mi și mie un leu>>. Mi-am dat seama că sunt mai mult decât un jucător de fotbal. Că eu sunt mai important ca persoană decât ca fotbalist. Înțelegi?

Adailton vorbește despre posibilitatea să lucreze cu Gigi Becali, într-un interviu marca FANATIK

Să te provoc. Acum ești antrenor, mâine te sună domnul Porumboiu și își propune să preiei echipa…

– Am înțeles că a ieșit din fotbal, deci nu prea am cum să răspund la întrebarea ta (râde cu poftă).

Driblezi la fel de bine precum o făceai pe teren. Reformulez. Te sună Gigi Becali, dânsul e, în continuare, la modă în fotbalul românesc…

– După ce lucrezi cu Porumboiu, poți lucra cu oricine, chiar și cu Gigi Becali cred. Nu e ușor să ai un președinte ca Porumboiu. I-aș spune așa: îmi dai doi ani de zile pentru a câștiga, apoi, timp de patru ani campionatul. Și dacă aș accepta trebuie să vorbim mult înainte, să semnăm un contract lung.

Și dacă, după două etape, la pauză, te trezești cu el în vestiar?

– L-aș ruga, la fel, să iasă, să mă lase să vorbesc cu jucătorii, apoi, după ce jucătorii se calmează, putem să discutăm. Importantă e echipa, nu patronul, nu antrenorul.

Amintiri cu Lucian Sânmărtean și cu Adi Mutu. Ce spune Adailton despre „Magician” și „Briliant”

Ai jucat la Verona cu Mutu, el era un puști atunci. A fost conducător la Dinamo, iar acum a coborât în iarbă, e antrenor.

– Era un copil la Verona, avea 20 de ani. Când am auzit, de curând, că e antrenor, m-am gândit la Mutu copilul de la Verona, nu-mi imaginam vreodată că unul ca el, cu temperamentul lui, va ajunge antrenor. Și la Mutu, atunci, am sesizat mentalitatea unora dintre jucătorilor români pe care i-am întâlnit la Vaslui. Un jucător cu niște calități uimitoare. În România, la fel ca în Brazilia sunt jucători cu multă calitate tehnică, însă în fotbalul mare diferența se face la mentalitate, la sacrificiu, la concentrare. Este diferența ca un jucător să treacă la un alt nivel, să crească. România are tradiția jucătorilor de mare clasă, însă mentalitatea-i mai trădează. Eu spun că Adrian Mutu a avut o mare problemă când a plecat la Chelsea, a fost un moment de maturitate pentru el și l-a ratat. Fără episodul Chelsea, cariera lui ar fi putut avea o altă formă.

Intră și Sântmărtean în această categorie?

– Eu cred că Sânmărtean, când era tânăr, nu a avut gândirea pe care o avea când l-am cunoscut eu. Malesani, care l-a pregătit la Panathinaikos, mi-a spus că Sânmărtean era un jucător >>, însă avea o problemă: când nu juca, era terminat, supărat. Când juca bine, plutea, nu se mai concentra.

Mi-ai spus că Lucian te-a impresionat, îmi poți da și numele altor jucători din Liga 1 care ți-au lăsat o impresie bună?

– Au mai fost Zicu, Marius Niculae, Cadu. Și Wesley care trebuie să mă cinstească toată viața pentru pasele de gol pe care le-a primit de la mine. El mi-a rămas ca prieten, am trăit doi ani de zile într-un hotel, într-un orășel din România. La un moment dat mi-a telefonat. Era la Iași. Fratele meu, am nevoie de tine! Nu dau goluri, hai să mă ajuți>>. I-am zis că mă sună doar când are nevoie de mine și l-am refuzat spunându-i că m-am lăsat (râde cu poftă). Îmi e dor de el. La un moment dat petreceam mai mult timp cu el decât cu soția mea.

Adailton, topul celor mai buni jucători alături de care a evoluat în Serie A

Acum, când tu ai ajuns antrenor, spune-mi care sunt tehnicienii care te-au marcat în carieră, de la care ai asimilat?

– Ancelloti la Parma. Nu avea atunci numele pe care-l are acum. Apoi Prandelli, Gasperini, un antrenor foarte important a fost Malesani. Însă am avut multe de învățat și de la foști colegi.

Îmi poți face un top?

– Camoranesi, Mutu, Crespo. La Parma am jucat alături de jucători de top, Cannavaro, Thuram, Buffon, însă, dintre toți, Lilian Thuram este în top pentru mine. Acest om le avea pe toate: calități fizice, tehnică, forță mentală și era un lider, s-a născut să fie lider, o făcea natural. Uluitor jucător! Din România, Lucian Sânmărtean. Pentru mine, un fotbalist ca el ar fi putut ajunge foarte ușor în Serie A, în Primera.

Regreți ceva când te uiți în urmă la o așa carieră, sute meciuri în Serie A, ai fost și la PSG, ai ce să le povești fiilor tăi…

– Regret că, atunci când am venit în Europa, nu am avut un impresar care să mă îndrume, cred că ar fi fost bine pentru mine. Daaa, PSG, chiar dacă nu era ce este acum, jucau fotbaliști mari: Lama, Okocha, Simone, iar Ray și Leonardo s-au transferat când am ajuns eu la Paris. Chiar l-am sunat pe Leonardo să-i cer referințe și m-a încurajat. O experiență foarte frumoasă, aveam 20 de ani, l-am avut antrenor pe Alain Giresse, însă, Serie A era mult mai puternică, așa că am revenit în Italia.  Era un campionat mult mai puternic, aveam posibilitatea să joc împotriva unora precum: Zidane, Shevchenko, Davids.

• În România mi-au plăcut oamenii, oameni calzi, disponibili, e ușor să comunici cu ei. Nu am înțeles, însă, de ce unii sunt așa schimbători, totul se schimbă prea repede. Azi e așa, mâine e invers. Și frigul, frigul m-a terminat.

Adailton Martins

• În străinătate, fotbalul românesc este reprezentat de Generația de Aur. De America 1994, de Hagi, de Popescu

Adailton Marins