Interviu cu Gina Matache, mama Deliei: “Mi-e frică să nu mor și să nu-mi pierd mințile. Nu vreau să fiu o povară pentru copiii mei”

Cunoscuta cântăreață Gina Matache ne spune care sunt cele mai mari temeri ale ei, cum a reușit să treacă peste unele din ele și cum nu a dormit zile întregi de frica înecului.

Gina Matache vorbește despre cele mai cumplite temeri

Într-un interviu sincer și emoționant, cântăreața Gina Matache, mama talentatelor Delia și Oana, ne povestește despre cele mai cumplite frici ale ei, adunate de-a lungul vieții, cum ar fi teama de bătrânețe, de moarte sau de a ajunge o povară pentru fetele ei. După o viață de muncă și de luptă continuă, după bucurii, dar si multe dezamăgiri pe care preferă să le uite ca să nu-i mai facă rău, Gina Matache vrea să aibă putere să-și crească nepoții în liniște și să călătorească peste tot în lume în pace, fără frica unui iminent război.

Ai avut niște probleme cu sănătatea. Cum te simți acum, eșți bine?

– Exceptând răceala pe care o am acum, nu sunt refăcută sută la sută. Vorba aia, din ce a mai rămas folosim ce se poate. Învăț să înlocuiesc anumite mișcări…asta-i viața, nu sunt complet refăcută și am o porțiune de nerv care nu se mai reface. A fost o procedură mai complicată.

Gina Matache, despre copilărie: “Luam mâncarea de pe foc și o dădeam câinelui”

Cum era fetița Gina Matache?

-Să știi că am fost un copil foarte retras, total opusă perioadei de adolescență. Îmi era mereu frică, trăiam la țară și-mi era frică să trec pe lângă anumite porți unde știam eu că sunt copii răi. Preferam să mă joc la mine în curte pentru că eram fricoasă. Datorită acestui fapt nu aveam prieteni, stăteam toată ziua cu sora mea mai mică cu doi ani decât mine, și viața noastră era în curte.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Luam mâncarea de pe foc și o dădeam câinelui. Mama făcea mâncare pentru că așa îl aștepta pe tata când venea de la muncă, dar noi furam carnea și ce mai găseam prin oală și dădeam de mâncare câinelui. Mama își dădea seama ce făceam după dâra de fidea care ducea până la câine.

“ Schimbam ouăle pe napolitane”

Apoi furam ouăle de sub cloșcă. Pe vremea aceea te duceai la magazin, dădeai ouăle și primeai alt produs. Noi le duceam și primeam napolitane. Cei care aveau magazinele știau că sunt ouă cu pui, că le puneau la lampă, și când îi prindeau pe mama și pe tata…se făcea decontul. Așa era viața la țară. Ne suiam în pomul din fața casei, schimbam ouăle pe napolitane, dar rele cu adevărat nu făceam.

În adolescență ai devenit mai curajoasă?

-În adolescență făceam foarte mult sport, am făcut sport din clasa a 5-a până în clasa a 10-a. Eram tot timpul în competiții, plecată în cantonamente, mă mai chemau la școală să mă vadă, ca să nu uite cum arăt. La matematică învățam ca pe poezie, când am avut copiii și m-am lovit de exercițiile acelea mi s-a făcut rușine. Nu știam decât tabla înmulțirii și împărțirii.

Ce au moștenit Delia și Oana Matache de la părinți: “De la tatăl lor au luat încăpățânarea”

Ce au moștenit fetele tale de la tine și de la tatăl lor?

-De la mine bănuiesc că urechea muzicală, pentru că ele au fost cu mine în permanență la cântări. Când au învățat și ele să cânte le-am înscris la orice curs de cântat. Oana, la cinci ani, era cu mine pe scenă. Am avut un grup de copii la Casa Armatei, un cor, pe care i-am pregătit și i-am format. Iar de la tatăl lor cred că au luat încăpățânarea, catâreala.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Gina Matache, despre Delia când era mică: “Mințea mult, era mai năzdrăvană”

Cum era relația lor cu voi când erau mici?

-A fost o relație normală, încercam să ne facem datoria față de ele. Eram tineri și noi așa că am crescut o dată cu copiii. La Delia am fost într-un fel, la Oana în alt fel. Pe Delia am bătut-o la cap de și acum își aduce aminte. Bine, Delia o și cerea, mințea mult, era mai năzdrăvană. Neavând răbdare și timp, mi se părea că nu le pricepe repede așa că îi mai dădeam câte o palmă la fund.

Problema e că eu doream să le duc pe toate, să fiu mama eroina, să fie totul pus la punct. Mergeam la școală și îmi spuneau profesorii că e în parc, cu colegii. Mă apucau toate cele și o mai trăgeam de par. Liceul Lipatti este lângă Parcul Carol. O duceam dimineața și o lăsam în fața porții, zilnic, până s-a născut Oana. Și așa cum o lăsam în fața porții, așa pleca ea direct în parc, nu la ore. Mare tentație era parcul ăla. Mai mergeau și la Mitropolie. Gașca din Lipatti era destul de colorata. Cu Oana am procedat altfel, nu am atins-o nici măcar cu un deget. Copiii m-au modelat pe mine.

Ce lucruri făceau doar cu tatăl lor?

-Eu eram plecată, zi de zi, la muncă și la cântări. La 11, 12 noaptea mi se termina programul și veneam acasă. Așa că tatăl lor le făcea de mâncare, le ducea în parc, stătea cu ele. Când veneam acasă, chiar dacă era bucătăria “explodată”, eram liniștită, deoarece știam că au mâncat. După revoluție ne-am luat mașină și le ducea la munte.

Gina Matache, despre Oana: “A fost copilul înțelept, crescută mai mult de Delia”

Ce fel de mamă ai fost, când erau fetele mai mici? Mămoasă, mână forte?

-La Delia am fost mână forte, un pic mai drastică. Pe vremea aceea să faci un copil la 20 de ani…eram și eu un copil. La puțina minte pe care o aveam atunci am fost mai cloșcă. Trebuia să lucrez la a-i crea copilului independență dar, în același timp, mai strângeam și hățurile când vedeam că dă în gard. Am fost ceva între cloșcă și a-i da libertate. Oana a fost copilul înțelept, crescută mai mult de Delia. La un moment dat mi-a preluat multe din sarcini, mi-a fost un ajutor de nădejde, o ducea afară, o plimba. Când s-a născut Oana, Delia avea deja 9 ani, deci a devenit mâna mea dreapta.

“Delia i-a dat Oanei să mănânce găinaț”

Bine, acum și Delia făcea experimente. I-a băgat pâine în gură când era bebeluș. O trezea când dormea să se joace cu ea, să se uite la ea. Apoi, când a mai crescut Oana, o punea să facă toate tâmpeniile, îi dădea găinaț să mănânce. Apoi a venit ziua când una avea 5 ani și una aproape 15, și o trimitea Delia pe Oana acasă, să-i aducă câte ceva, să stea ea cu băieții. Asta venea și o pâra pe Delia care, evident, se răzbuna.

Ce trăznăi făceau Delia și Oana când erau mici?

-Țin minte că Oana a plecat de acasă la nași, avea vreo cinci ani, abia vorbea. A plecat din fața blocului cu troleibuzul și cu o altă fetiță după ea. Am căutat-o toată ziua, și eu și tatăl ei, eram disperați. Am găsit-o în corcodușul din fața blocului, venise singură înapoi. Copiii îi spuneau : “ să vezi ce-o să te bată mama și tata”. Dar ea zicea: “ nu-i adevărat, mințiți, mama și tata nu mă bat”. Am dat-o jos din corcoduș, am luat-o în brațe și plângeam toți.

Delia dădea petreceri când plecam noi de acasă, veneau toți copiii, dădeau muzica la maxim și, a doua zi, ne povesteau vecinii tot. De când a apărut Oana, Delia s-a mai domnișorit, a mai dat cu ochii de libertate așa că trebuia să-i mai pun hățurile, ca să aibă grijă de sora ei. După ce am născut-o pe Oana m-am dus imediat la muncă, la șase seara începea programul la restaurant. Ani de zile a fost așa. Nici nu știu când a crescut Oana, nu-mi aduc aminte nici care au fost primele ei cuvinte. Și acum îmi reproșează că n-am stat cu ea.

Oana Matache, mai selectivă decât Delia când vine vorba de muzică

Ce cântau prin casă când erau mici?

-Delia cânta “Se mărită Mona mea”. Dădeam drumul la casete să învăț piesele, ea asta auzea și asta învăța. Oana nu prea era ca Delia, era mai selectivă, ei îi plăcea muzică mai lentă, mai de suflet. A fost total opusă Deliei. Chiar și acum e mult mai molatică, nu e ca Delia. Sunt caractere complet diferite, fața ei nu spune prea multe, o ghicești greu. Delia e mai din topor, ca mine, ne dăm drumul la vorbe imediat. Oana este mai cerebrală. Eu cu Delia “ spălăm varză” într-una. Și mentalitățile diferă, ăștia nouă ani între ele chiar contează. Oana a crescut cu informațIe multă, Delia mai puțîn. Oana a învățat să stea pe calculator de la cinci ani, Delia la douăzeci. O vedea pe Oana că stă la calculator și nu înțelegea ce face, chiar și acum o întreabă dacă e ceva de făcut sau de postat.

Ce-și doreau să se facă?

-Nu-mi aduc foarte bine aminte de faza asta. Pentru mine era clar că era normal să facă ce au văzut în casă, adică muzică. Când te naști undeva unde meseria este la vedere, copilul imită. Poți să le bagi pe gât ce vrei tu, ele tot muzică au vrut să facă. Erau învățate de mici cu sunetele, le distingeau, nu știau cum se numesc notele dar știau că sunt diferite. La școală le-a fost foarte ușor deoarece știau ritmică, interval, era altceva.

De când au început Oana și Delia să se descurce singure, să-și câștige primii bani?

-Delia a început să se descurce singură când era destul de mică, în clasa a 10-a.  Când a intrat în N&D a intrat în pâine cu bani mulți și a avut norocul să prindă repede. A avut viață în ea, charismă, a fost pachetul complet. Putea să fie privighetoare dar mută, o puneai pe stativ și cu asta b-asta. Dar ea a fost fâșneață, plăcută.

“Lua bani și de la Delia, și de la mine, nu-și dădea interesul”

Iar Oana mult mai târziu. Ea era șmecheră. Lua bani și de la Delia, și de la mine, nu-și dădea interersul. Și acum, dacă are bine, dacă n-are la fel de bine. Acum înțelege și ea că nevoie de bani pentru copii, grădiniță, bonă. Înainte nici nu căsca gura și primea din două părți.

Și Oana cântă, dar n-o s-o vezi bâțâindu-se pe scenă. Ea nu a fost încântată să cânte, e talentată dar clar nu e disperată să cânte. N-a fost nevoie să facă mai nimic. Târziu a înțeles că banii nu vin de la mama și de la sora mai mare. Ei i se părea normal să aibă bani de la noi. Delia, ca mine, când a văzut că se câștigă bani cu cântatul, a făcut exact la fel. Oana nici cu munca nu se omoară, acum câștigă mai mult din influencer-eala asta.

Bunica Gina Matache : “Am mai multe temeri decât aveam la fete “

Ce fel de bunica ești pentru Jessie și Bubu?

-Sunt un pic panicoasă, am mai multe frici la ei decât aveam la fete. S-au schimbat lucrurile. Încerc să nu fiu demodată, mai mai dau și eu după ei, n-am încotro. Știu de la fetele mele că nu mergeau la mama, că mama era mai serioasă, preferau să meargă la soacră-mea că acolo era mai multă veselie. Cânt, dansez, țin pasul cu nepoțîi. Primele poezii de la mine le-au învățat, cu mine le-au memorat. Acum Jessie are 4 ani și Bubu 3.

“Lui Jessie, că s-o cuceresc, îi ziceam că mergem la shopping”

Ce tabieturi aveți împreună?

-Lui Jessie, ca s-o cuceresc, îi ziceam că mergem la shopping unde avea voie să-și cumpere o singură jucărie. Acum, cât a fost mama ei plecată, a vrut să vină la mine fără alte condițîi. De când a venit bona este mai posesivă cu Oana, dar acum vrea să stea și cu Buni, să ne plimbam, să mergem la shopping. Iar Bubu vrea în parc, la joacă, mereu. Am descoperit că au și ei ureche muzicală. În primul rând, un copil care are auzul bun învață repede limbi străine. Iar ei vorbesc foarte bine engleză și pe mine mă dor mâinile de câtă engleză vorbesc. Pentru ei, limba engleză este prima, româna o vorbesc mai prost.

Temerile Ginei Matache: “ Nu vreau să le chinui. Vreau să mă ardă și cu asta-basta. Ce să stai să plângi la cimitir?”

Când ai simțit că ți-e frică cu adevărat?

-Au fost multe momente în viața mea…frică îmi este și acum de bătrânețe, de singurătate. Mi-a fost frică atunci când a murit mama…Îmi aduc aminte cum stăteam cum sora mea și mă gândeam să nu moară cu mine. Am plecat într-o zi până la București, să mă odihnesc un pic, și ea a rămas cu frați-miu, și atunci a murit. Mi-e frică să nu mor și să nu-mi pierd mințile, să nu fiu o povară pentru copiii mei. Anul asta fac 60 de ani și mi-e frică să n-o iau razna. Dacă o fi să mor, să mor de inimă. Nu vreau să le chinui. Vreau să mă ardă și cu asta-basta. Ce să stai să plângi la cimitir? Viața este aici pe pământ, dincolo om vedea ce-o mai fi.

Altă dată știu că eram într-o croazieră, se mai răsturnase o nava înainte. Eram în Caraibe și am simțit trepidațiile de la vapor și am zis  că mă duc să fac o cerere la comandantul navei să mă dea jos să plec singură până la Miami. Îmi era atât de frică încât nu mai dormeam, eram sigură că o să ne scufundăm în orice moment. Mi-a fost o frică din aia, cu dureri de stomac și cu crampe.

Cele mai grele momente trăite de Gina Matache: “Am născut-o pe Delia și nu am stat nici în ziua în care am adus-o de la spital”

Când ai simțit că NU mai poți? A existat vreodată un asemenea moment în viața ta?

-Da, de mai multe ori, dar și atunci am mai putut. Când erau ele mici era multă alergătură, plecam, veneam…am născut-o pe Delia și nu am stat nici în ziua în care am adus-o de la spital, lăuză. Am plecat să iau de mâncare, să fac mâncare, să alăptez copilul. Nu am făcut pauze, nu am avut ajutor, mi-a fost foarte greu. De multe ori adormeam cu copilul despuiat, că mă lua pe mine somnul instant. Cred că tinerețea m-a ajutat să mai pot un pic si să le trec pe toate.

Oana a simțit și ea asta, ca mamă?

-Îmi aduc aminte de Oana care zicea că nu mai poate să alăpteze, numai când auzea pompa i se ridica părul în cap. Zicea “ nu mai pot, o iau razna”. La ea au și venit unul după altul. Când mi-a zis că face al doilea copil i-am spus să-l dea afară, că știam ce o să urmeze. S-a supărat pe mine. Când s-a născut Bubu i-am  zis Oanei că asta o să fie sufletul și speranța ei în viață, că e băiat. Jessie e prințesă, dar Bubu e un pupăcios, îmi ia capul în mâini și-mi spune că mă iubește. Doamne iartă-mă, mă gândesc ce gânduri urâte am avut atunci… și am mereu pata asta pe creier. Mi-a fost frică, abia făcuse cezariană, îmi era frică să nu Iise întindă burta, dar acum e foarte bine.

Gina Matache, despre gineri: “M-am gândit ce aș face dacă vreunul dintre ei ar avea pe una…. ”

Ce fel de soacră este Gina Matache?

-Nu știu dacă ginerii mă iubesc, dar știu că mă înțeleg bine cu ei. Nu mă bag niciodată în viața lor, dacă mă chemi vin, dacă nu, nu vin. Eu nu le atrag niciodată atenția asupra fetelor mele. Cum știu ei să își conducă casa așa o au. Nici la fete nu mă bag mai mult decât trebuie, ca să nu cumva să rămână cu gândul că “ dacă a avut mama dreptate”. Deci nu mă bag, îi las să facă cum știu ei mai bine.

De multe ori m-am gândit ce aș face dacă vreunul dintre ei ar avea pe una…dar ce mă interesează pe mine? Întorc capul, mă fac că nu văd. Dacă totul e bine între ei de ce să mă bag eu, dacă ele nu zic nimic? Dar nu am motive să cred așa, băieții sunt niște copii așa de muncitori. Cel mic are două job-uri și Răzvan, de dimineață până seară, e pe laptop și cu două telefoane în brațe. Când nu e în întâlniri se ocupă și de Delia. Așa că ce aș putea eu să zic despre oamenii ăștia? Nu le lipsește nimic…mai degrabă m-aș gândi că fetele mele ar putea să facă figuri, nu ei.

Care a fost cea mai mare dezamăgire a ta?

-Eu mi-am propus să nu mă mai încarc cu multe, am pățit prea multe și am zis că nu trebuie să mai am pe suflet nimic rău. Să nu mai arunc cu piatra după niciun câine. Cea mai bună soluție pentru mine este să uit. Cel mai mult sunt supărată pe mine, că am dat șanse unor oameni care nu au meritat și nu am învățat nimic. Mereu am judecat oamenii cu inima. Viața mea a fost atât de tumultoasă încât nu am stat să judec prea mult. Nu vreau să-mi încarc memoria cu cele mai mari dezamăgiri ale mele.

Ce proiecte ai pentru anul 2022?

-Îmi doresc să călătoresc, chiar dacă nu mai sunt cântări. Aș pleca și mâine dar, din păcate, este destul de greu cu plecatul. Să nu dea rusul cu bombă, să nu se răzgândească chinezul. Mi-e frică să zbor, să nu cumva să se rătăcească vreun nebun. Am tot felul de filme urâte. Dar aș vrea mult de tot să călătoresc. Eu vreau și plajă, și hotel, și lux. Fetelor mele nu le plac resorturile, vor lucuri sălbatice. În tinerețe numai în sălbăticie am stat, acum vreau să gust și eu din viață.

Mai aștept puțin și o iau din loc, cu mașina, că am nevoie să-mi împrospătez creierul, să mă simt bine pe interior. Chiar dacă o mai cârpim cu sănătatea. Dacă stai bine cu capul este perfect. Cred că o să mă duc în Egipt. Iau un diazepam, dorm, ajung și stau toată ziua la plajă.