Life

Interviu cu Jojo, de la Kiki Riki Miki la Strada speranței: „Nu sunt mereu veselă. Sunt așa doar pe platourile de filmare”

Jojo a vorbit despre noua ei provocare profesională, participarea în serialul „Strada speranței”, amintindu-și și de debutul ei în lumea televiziunii, pe vremea când era o adolescentă!
23.05.2022 | 18:28
Interviu cu Jojo de la Kiki Riki Miki la Strada sperantei Nu sunt mereu vesela Sunt asa doar pe platourile de filmare
Jojo a devenit celebră în urmă cu mai bine de 20 de ani într-o emisiune pentru copii, la TVR
ADVERTISEMENT

Sinceră și la fel de carismatică pe cum o știm, Jojo și-a deschis sufletul pentru FANATIK, acordând un interviu despre carieră și familie.

Actrița e din nou pe micile ecrane, în fiecare weekend, la Kanal D, acolo unde joacă în sitcomul „Strada speranței”. Iată cele mai interesante confesiuni pe care Cătălina Grama le-a făcut pentru FANATIK!

ADVERTISEMENT

Peripeții pe platourile de filmare: „A evadat găina”

-Ce poți să ne spui despre rolul pe care îl interpretezi în „Strada speranței”? 

Personajul meu, Denisa, este asumat, vesel dar, uneori, si foarte responsabil si matur. Este o femeie care si-a asumat rolul ei in viata si stie ce are de facut, trebuie sa il tina pe Titus aproape pana cand il convinge sa o ia de nevasta, pentru a-si asigura viitorul.

-Cum e să împarți platoul de filmare cu prietena ta, Monica Anghel?

Este genial, noi, practic, așa ne-am cunoscut, pe platouri de filmare, și ne leagă foarte multe amintiri. Aici nu ne vedem suficient de des, ea este parte din familia Teodorescu, iar filmările sunt planificate pe fiecare casă/familie în parte. Dar ne mai intersectăm din când în când și este minunat, pentru că noi ne înțelegem din priviri.

ADVERTISEMENT

-Poți să ne spui o situație amuzantă de la filmările pentru „Strada speranței”? Se râde mult?

Au fost atât de multe încât îmi este greu să îmi amintesc una anume. A exisat o situație amuzantă, care are ca protagonistă o găină, Gina. Am urcat cu Dragoș Mușat într-o dubă, el a făcut un zgomot mai mare și a evadat găina, s-a ascuns în grădină. Am recuperat-o cu greu.

ADVERTISEMENT
Jojo, într-o pauză de filmare de la serial, alături de Sorin Pârcălab. Foto: Instagram

„Nu sunt mereu veselă”

– Pentru că suntem pe… Strada speranței, a existat vreun moment în viața ta în care ai fost nevoită să te agăți doar de speranță? Cum faci față momentelor mai puțin plăcute, căci tu mereu ești veselă și zâmbitoare?

Da, au fost mai multe momente, uneori a funcționat, alteori nu. Nu iese întotdeauna cum ne plănuim. Cred că este vorba de momente când anumite lucruri trebuie să ni se întâmple, indiferent de planurile pe care ni le facem. În oricare dintre cazuri, speranța ajută foarte mult, pentru că așa rămâi optimist. Dacă stai tot timpul într-o stare de grijă permanentă, cu atitudine negativă, nu rezolvi nimic.

ADVERTISEMENT

Eu nu sunt mereu veselă. Sunt așa pe platourile de filmare, pentru că mă motivează, având în vedere că zilele de filmare sunt lungi și trebuie să avem nivelul de energie sus tot timpul. Am și eu momente când sunt preocupată, melancolică, obosită, gânditoare. Funcționez după principiile după care funcționează orice alt om normal. Mie îmi place să fac haz de necaz, tot am glumit și în cele mai grele etape din viață mea.

ADVERTISEMENT

L-a întâlnit pe idolul ei, Horia Brenciu, pe vremea când era adolescentă

-Una dintre producțiile de televiziune memorabile în care ai apărut a fost „Kiki Riki Miki” de la TVR. Ce îți mai amintești din perioada Kiki Riki Miki? Cum a fost pentru adolescenta Jojo să apară la televizor?

Din perioada “Kiki Riki Miki” mi-l amintesc foarte bine pe Horia Brenciu. El prezenta această emisiune la început și eu am avut filmări alături de el câteva ediții de Sărbători. Eram fan Horia Brenciu și a fost plăcerea mea să lucrez cu un om pe care, până atunci, îl văzusem doar la televizor și pe scenă. Îmi amintesc cu plăcere de lucrul cu copiii, eram înconjurată de niște copii minunați care aveau o sarcină mult mai grea decât a mea.

Erau mici și trebuia să înțeleagă rigorile și disciplina activității în televiziune. Cele mai vii amintiri legate de acea perioadă îl au în centru pe Bubu Cernea, care acum este ditamai bărbatul, cu trei capete mai înalt decât mine. Era foarte dulce, avea 4, 5 ani când filmam și avea mereu niște remarci atât de sincere pe care niciun scenarist nu le-ar fi putut scrie. Pe atunci nu existau mailuri, mesaje pe care să le trimită oamenii la TV și primeam saci întregi de scrisori.

Pentru Iojo, celebritatea a venit ca un bonus, nu ca un scop în viață. Foto: Instagram

„Factorul celebritate nu a constituit nicio tentație la momentul respectiv”

Era un covor de scrisori de la părinți, bunici, copii, erau multe desene primite de la copii. Sunt amintiri ce nu pot fi egalate de nimic.

Pentru mine, ca adolescent, nu era ceva nou, deja cântam, și așa am și intrat în TVR în urma întâlnirii cu Ana Ionescu, producătorul meu.

Apărusem la televizor de nenumărate ori. M-am identificat, m-am regăsit mai mult în postura de prezentator, dovada că, ani după, am ales să nu mai cânt și să urmez cariera de actriță și om de televiziune. Pentru mine, atunci, era frumoasă munca în sine, factorul celebritate nu a constituit nicio tentație la momentul respectiv, industria arăta cu totul și cu totul altfel atunci.

Existau câteva reviste pentru adolescenți, câteva reviste glossy, purtam aceleași haine la toate televiziunile. Industria asta era la început la noi, nu înțelegeam ce înseamnă celebritatea.

„Oricât de drag mi-ar fi căminul nostru, îmi place să ies”

-Ai o familie frumoasă alături de Paul Ipate și demonstrezi că poți face față atât vieții de familie cât și proiectelor din teatru și tv. Ai timp să te și relaxezi? Care sunt activitățile tale preferate în familie?

În familie avem multe activități preferate. Mie îmi place să ies foarte mult. Atât de mult timp am petrecut în casă, mai ales în pandemie, încât oricât de drag mi-ar fi căminul nostru, îmi place să ies, să ne plimbăm în aer liber. Râdem, glumim, ne jucăm, alergăm, ne alintăm, mergem la cumpărături, la film.

Pentru mine activitățile de relaxare sunt, încă, ceva mai rare. În ultimul an mi-am propus să merg să fac niște lucruri care au legătură cu feminitatea, cu răsfățul, și mai merg la salon, am o oră, două pentru mine săptămânal. În rest, sunt mamă cu drepturi depline și îmi îndeplinesc această misiune cum știu și pot eu mai bine.

Fascinată de Kenya

– Știm că îți place să călătorești și trăiești fiecare astfel de experiență la maximum. Care este destinația care ți-a plăcut cel mai mult din tot ce ai vizitat și de ce?

Sunt mai multe, dar printre cele mai recente este Kenya. Mi s-a părut ceva cu totul special. A fost o destinație care m-a luat cu totul prin surprindere, nu am crezut că voi ajunge vreodată acolo. Am descoperit un univers aparte, am fost în toate parcurile, faptul că am fost atât de aproape de toate acele animale sălbatice mi s-a părut o experiență și o aventură fantastice.

„Am și regrete, dar nu le bag în seamă”

-În final, ce titlu de carte sau film ar defini cel mai bine viața ta de acum? Ai anumite regrete?

Am și regrete, dar nu le bag în seamă. Fiecare etapă din viața noastră se concretizează într-un anumit fel astfel încât să ne aducă pe noi în punctul în care suntem, așa că regretele nu ar trebui să existe. Dacă nu am trece prin anumite momente “regretabile”, nu am reuși să evoluăm. Uneori ne șlefuim și ne căpătăm forma din amintiri mai puțin plăcute, dar asta ne ajută să devenim noi.

Nu știu cum s-ar numi cartea mea, dacă voi scrie una vreodată o să-i găsesc un titlu bun, probabil s-ar numi “Se mai întâmplă și miracole. “Mănâncă, roagă-te, iubește” este o carte care mie îmi place foarte mult, dar nu semăn deloc cu eroina principală și nici viața mea nu seamănă cu a ei și nu aș face niciodată o alegere atât de radicală. O altă carte a copilăriei mele, mi-a plăcut foarte mult, este “La Medeleni”, a lui Ionel Teodoreanu. Când eram adolescentă Mă identificam cu Olguța, dar acum nu mai am nicio legătură ea.