Interviu cutremurător cu fiul lui Zoltan Crișan: „S-a stins cu numele meu pe buze!” Exclusiv

FANATIK a realizat un interviu în exclusivitate cu fiul lui Zoltan Crișan, Robert, la aproape 17 ani de când fostul mare jucător al Universității Craiova a decedat la doar 48 de ani. Acesta a povestit cum a aflat de vestea morții tatălui său, cum își petrecea timpul alături de Zoli și de alte momente frumoase petrecute în compania părintelui său.

Zoltan Crișan a fost unul dintre cei mai apreciați jucători din perioada de glorie a Universității Craiova din anii 1970 și 1980. Numit de mulți specialiști ca „cea mai bună extremă din fotbalul românesc”, Crișan a făcut parte din celebra „Craiova Maxima.”

Din cauza bolilor de care a suferit, Zoltan Crișan ne-a părăsit pe 14 octombrie 2003, însă fotbalistul născut în Baia Mare nu a fost niciodată uitat de microbiștii români și memoria sa este cinstită în fiecare an.

Fiul lui Zoltan Crișan, fostul mare fotbalist al Universității Craiova, interviu cutremurător pentru FANATIK. Mândru că poartă numele tatălui său, Robert Zoltan Crișan

Despre minunile Craiovei Maxima s-a scris și se va tot scrie. FANATIK îți prezintă un material special despre Zoltan Crișan, una dintre vedetele care a bucurat privirile oamenilor în urmă cu patru decenii. Din păcate, acesta s-a stins în 2003, lăsând un gol imens în inimile iubitorilor celei mai frumoase echipe pe care a dat-o fotbalul românesc…

Digi24.ro

GALERIE FOTO „Am 61 de ani, dar am corpul unui bărbat de 38”. Dave explică cum reușește să păcălească procesul de îmbătrânire

Robert Zoltan Crișan, fiul în vârstă de 35 de ani, a acceptat să vorbească pentru site-ul nostru despre relația pe care a avut-o cu tatăl său, cum este perceput de oamenii care află despre el că este sânge din sângele fostului mare jucător, dar și cum s-a prăbușit de durere în momentul în care a aflat de vestea morții lui Zoli.

Din ce știu, ești stabilit în Italia, cu ce te ocupi? Vii des prin România, prin Craiova?

– Am trăit foarte mulți ani în Italia, din 2019 ne-am reîntors în țară, acum sunt în Craiova, unde intenționez să rămân.

Ești băiatul unuia dintre cei mai mari jucători din istoria Universității Craiova, Zoltan Crișan. Din păcate, s-a dus prea repede dintre noi. Ce amintiri păstrezi vii? Ai ceva special despre care îți aduci aminte cu plăcere?

– Da, sunt băiatul unuia dintre „zeii” fotbalului românesc, și o spun cu mândrie. Amintiri… Foarte multe, dar cea mai frumoasă amintire pentru mine rămâne cea de la Sighetu Marmației. Tati era antrenor acolo, eu m-am dus la el în vacanță, după o călătorie de ore în șir, fără sfârșit, cu personalul… aș numi-o o aventură de puștan. După o zi frumoasă de vară petrecută alături de tati, seara am mers în parcul de lângă stadion, pe malul Izei, ne-am așezat pe o bancă. A fost incredibil sunetul Izei, și cerul s-a dezlănțuit de stele căzătoare. Cred că am stat trei, patru ore cu capul în sus privind acel spectacol al naturii.

Digisport.ro

Sportiva din România devenită vedetă peste Ocean a publicat o imagine cu ea fără haine și americanii ”au explodat”

Vorbeai cu tatăl tău despre fotbal?

– Din păcate, nu prea vorbeam despre fotbal din cauza faptului că eram copil și interesele mele erau diferite… Aveam gândul la joacă!

Lumea își aduce cu drag aminte de Craiova Maxima și de tatăl tău. Vorbești des despre asta cu oamenii?

– Mi se întâmplă foarte des să vorbesc despre tatăl meu. Oriunde scot buletinul, oriunde spun numele meu,  întrebarea aferentă este: „sunteți cumva…?”. Zic: „Da, sunt băiatul lui Zoli Crișan!”, și de acolo ia naștere o conversație aproape fără sfârșit pe care o port, bineînțeles, cu mare drag. În decursul anilor petrecuți în Italia am cunoscut diferite persoane, care, atunci când aflau ca sunt băiatul lui Zoli înnebuneau, nu le venea să creadă și începeau sa povestească.

Știu că erai prea mic când juca dânsul fotbal, urmăreai meciuri cu tatăl tău?

– Din păcate, nu am văzut multe meciuri cu tati, ci doar „frânturile” care sunt pe YouTube. Mi-ar plăcea să am o mică colecție cu și despre el. Mi-aș dori mult să vad celebrul gol de pe ‘Santiago Bernabeu’ printre picioarele lui Iribar. Mi-aș dori…

Cum a aflat Robert de moartea lui Zoltan Crișan: „Mă duceam să plătesc o factură…” S-a contrat cu un taximetrist în drum spre spital: „Ești nebun?!” Tatăl său s-a stins cu numele fiului pe buze…

Vestea morții lui cred că te-a afectat teribil in 2003…

– Of, acea zi pentru mine a fost de coșmar, nu am s-o uit niciodată, o țin minte de parcă ieri a fost. Dimineața, pe la ora 09:00, m-a sunat un prieten să mă întrebe dacă dau și eu o cafea, am sărit din pat ca ars, m-am repezit pe dulap și parcă Dumnezeu m-a făcut să mă îmbrac din cap până în picioare în negru. Am băut acea cafea cu prietenul meu acasă la mine, iar apoi l-am rugat sa meargă cu mine până în centru, ca să plătesc o factură.

Zis și făcut… Menționez ca de acasă până în centru făceam maxim patru minute pe jos. Odată ieșiți din casă, îmi sună telefonul, eu răspund, iar la celălalt capăt al firului era bunul și marele prieten al tatălui meu, Doru Petrescu, care m-a întrebat ce fac și dacă am ajuns la tati la spital. Îi răspund că „doar ce am ieșit din casă și mă duc sa plătesc o factură, iar apoi mă voi duce la tati”. Îmi zice: „Grăbește-te, s-ar putea să nu-l mai vezi niciodată…”.

În acel moment am izbucnit în lacrimi, nu-mi venea să cred. Era ora 10, 10 și ceva, am ajuns într-o viteză maximă la primul taxi, însoțit de prietenul meu. Eu plângeam încontinuu, iar când ne-am urcat în taxi, taximetristul m-a recunoscut. Acesta mă întreabă: „Este adevărată știrea…? A murit Zoli?”. Eu ii răspund: „Ești nebun?! Cum îți permiți să vorbești așa?” Dar, din păcate, acel om deja știa ceea ce eu urma să aflu la 10 minute distanță. Am ajuns la Spitalul nr. 1 din Craiova, am urcat pe scări în mare grabă spre etajul trei să-mi vad tatăl. Odată ajuns în capătul scărilor, la etajul trei, am fost întâmpinat de Doru Petrescu, care m-a luat în brațe și m-a strâns tare, mi-a șoptit la ureche: „Asta este, Robert… așa e viața, trebuie să fii tare și să mergi mai departe!”. Acolo am simțit cum toate cele șapte etaje mi se prăbușesc în cap, am înțeles ca nu l-am mai apucat în viață, ca s-a stins cu numele meu pe buze… „Mor, mor, mor! Ce va face Robert?!”.

Am plecat de lângă scări spre secția de terapie intensivă, acolo unde era tati, susținut în brațe de Doru și de prietenul meu, Mircea. Când s-a deschis ușa de la terapie intensivă am fost asaltat de o armată de reporteri, jurnaliști, iar„ în acel moment într-adevăr am realizat că nu este o glumă, ci ca tatăl meu nu mai este. Am parcurs acei câțiva pași până la salon, iar când l-am văzut întins pe pat, rece și palid, cu fața în sus, nemaimișcând, am început să urlu.

Am fugit și l-am luat în brațe, m-am pus în genunchi la căpătâiul lui, plângeam și urlam fără oprire, apoi cred ca au trecut două, trei minute, care mie mi s-au părut ore, și mi s-a făcut rău. Din acel moment, tot ce mai rețin este că cineva m-a scos din salon afară, pe culoar, m-a așezat pe un scaun și am fost sedat pentru a mă putea calma. Prima experiența teribilă din viața mea a fost ziua de 14 octombrie 2003.

„Mai am două tricouri de la supereroul Zoltan Crișan.” Numărul 7 al „Craiovei Maxima” a fost cel mai apropat de numărul 8, Ilie Balaci

Păstrezi ceva de la el, un tricou sau o pereche de ghete, spre exemplu?

– Da, păstrez, într-adevăr puține, dar de mare preț. Am câteva tricouri, dar nu ale lui. Tot ce am de la tati sunt două tricouri de la națională, unul roșu și unul galben, multe poze, fanioane și medalii.

Mai ții legătura cu vreun fost coleg de al tatălui tău din Craiova Maxima?

– Legătura pe care o păstrez cu foștii colegi ai tatălui meu nu este una foarte puternică, însă, dacă mă întâlnesc cu vreun fost coleg îl salut cu mare stimă și respect, schimbăm câteva vorbe, și cam atât.

Cum era tatăl Zoltan Crișan?

– Cum era Zoltan Crișan tatăl? Nu cred că există cuvinte sau termen de comparație. A fost acel tată pe care mulți copii și-ar  dori să-l aibă. Cred că aceasta este cea mai grea întrebare de până acum… Ar trebui să scriu un roman ca să pot explica ce om minunat, ce tată deosebit a fost, în afara faptului ca era o persoană extrem de inteligentă, de la care aveai ce sa înveți. Era un tată foarte bun și iubitor, o singură palmă am primit în 19 ani de la tati, dar cu siguranță nu o să o uit niciodată. Adoram să stau de vorbă cu el, să ne plimbăm, să ne jucam, și el întotdeauna era prezent. Când plecam cu tati de acasă, la un meci sau la o plimbare, cu siguranță trebuia sa pleci cu patru, cinci ore înainte! Toată lumea îl oprea, îl elogia, iar el cu toată lumea vorbea și era disponibil. Un tată, dar nu ca alții… Pentru mine, era un supererou!

Dintre foștii săi colegi, de cine era cel mai apropiat tatăl tău?

– În general, au fost foarte apropiați toți, dar cu siguranță numărul șapte a fost mult mai apropiat de numărul opt… Zoltan Crișan și Ilie Balaci!

Urmărești campionatul României și pe Universitatea Craiova?

– Da, categoric urmăresc campionatul și mai ales pe Universitatea Craiova. Îmi pare rău de situația actuală cauzată de pandemie, fotbalul se trăiește pe stadion, nu la TV.

Universitatea Craiova e capabilă să câștige campionatul în acest sezon?

– Cu siguranță are potențial pentru a câștiga campionatul, dar cred că ar trebui mai multă determinare și voința. Nimic nu este imposibil dacă-ți dorești cu adevărat!

Seamănă vreun jucător cu tatăl tău ca stil de joc?

– Din păcate, vorbind despre jucătorii de la noi din țară categoric nu. Fără îndoială, pe plan mondial ar fi termen de comparație. Dar, să nu uităm că nu a fost singur, a avut o echipă mare în spate, căci de unul singur nu poți avea asemenea rezultate.

Șutul lui Zoltan Crișan din semifinala Cupei UEFA ar fi putut aduce finala pentru olteni: „Bara era cu 8 cm mai scundă”

Născut la Baia Mare, Crișan a fost adoptat de olteni. Ilustrul jucător al Științei a evoluat la echipa din Bănie timp de un deceniu, în perioada 1974-1984. A câștigat două campionate în tricoul alb-albastru și a cucerit patru Cupe ale României. În 1974, Zoltan Crișan a ieșit campionat balcanic cu echipa națională a României.

Un moment incredibil cu Zoli în rol principal s-a petrecut în semifinalele Cupei UEFA împotriva Benficăi Lisabona. În minutul 78, șutul extremei de temut a Universității Craiova a lovit bara.

Dacă golul ar fi venit, „juveții” ar fi mers în finala Cupei UEFA. „A doua zi, doctorul Frânculescu a măsurat porțile. Aceea era cu 8 cm mai scundă,” a fost declarația lui Crișan după acel episod.

„Craiova Maxima a fost cea mai frumoasă echipă de fotbal din România, o adevărată poveste de dragoste între om și fotbal. Craiova Maxima nu a fost doar o echipă de fotbal, a fost o legătură, o prietenie între ei, au fost trup și suflet dedicați fotbalului și prieteniei, așadar, de aceea s-a ajuns la asemenea performanțe.” – Robert Zoltan Crișan – FANATIK

• (P) Cota BETANO pentru FCSB – U Craiova: 1,82 este cota pentru „ambele echipe marcehază”. Vezi aici toate cotele!