Dorian Popa, de la copilul amenințat de tată cu Poliția la influencer de succes: “De la mama am învățat rezistența la rău și zâmbetul pe buze”

Actor, cântăreț, vlogger, un tânăr neobosit și în permanentă mișcare. Dorian Popa ne-a demonstrat mereu că nu-i lipsește curajul, talentul și credința în Dumnezeu. Astăzi vom vedea un alt Dorian care ne va spune lucruri neștiute despre el.

Dorian Popa: “De la mama am învățat rezistența la rău și zâmbetul pe buze”

Dorian “Hâtz” Popa ne dezvăluie, într-un interviu sincer și direct, despre relația cu Mamișor, așa cum îi spune mamei sale, când s-a îndrăgostit prima dată și care este persoana care l-a dezamăgit cel mai tare. Ne spune și cum a făcut “armata” la bunica lui și cum era să rămână corigent la limba română.

Ce mai faci, Dorian? Ce proiecte ai acum?

-Acum mă axez pe noul stil de filmări, cu mici plecări concentrate și extrem de eficiente, în Europa. Mi-am dat seama că oamenii vor să vadă viața și cultura din țările vecine europene.

De asemenea, mă ocup de Hâtz Residence, am deja șase case cu care am ajuns la finisaje, între timp proiectul Hâtz Residence a ajuns de la case la alb la case pe care le voi vinde full mobilate și la cheie. Pe lângă cele șase case mi-am mai cumpărat un teren pentru alte șase, așa că voi avea douăsprezece case pentru început. Planul cel mare, dacă tot vorbim despre exclusivități, este că am găsit un teren de 8000 de metri pătrați și, dacă revenim la normalitate, dacă ieșim din covid și din pericolul unui război nuclear, vreau sa dau drumul la încă 60 de case.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Pe plan muzical sunt foarte mândru că am semnat deja primele concerte, am două în luna martie și sper că Doamne-Doamne nu face decât să ne apostrofeze și că nu e supărat pe noi, nu vrea să ne elimine de tot.

“Ne-am gândit să ne punem mașinile pe terenul de baschet, să arate ca într-un videoclip. N-a fost o idee bună“

Cum a fost copilăria ta?

-Eu mă consider un norocos, pentru că m-am bucurat de o copilărie afară, în spatele blocului, cu mulți copii și aer curat. Am fost un copil zăbăuc în contextul în care eram mai iresponsabil și mai inconștient de nebuniile pe care le făceam. De exemplu, am sărit o dată zece scări cu bicicleta și m-am întors acasă nu cu coastele rupte dar extrem de vătămat și cu bicicleta daună totală.

A doua trăznaie de care îmi aduc foarte bine aminte, și aici s-a crizat doar mama, deoarece ai mei erau deja separați, este când am “ împrumutat” cheia de la curtea școlii și ne-am gândit noi, băieții din clasă, să ne punem mașinile pe terenul de baschet ca să arate ca într-un videoclip. Și le-am pus. N-a fost o idee bună. După această ispravă ne-au certat și profesorii și părinții, ne-au dus în consiliul profesoral, dar am avut noroc că nu mi-au scăzut nota la purtare, tot zece am avut.

De fapt, am avut o copilărie frumoasă și asta, în primul rând, datorită mamei mele, care mi-a spus de la început: ” dacă ai note bune trebuie să te și distrezi”. Asta le spun și eu acum copiilor, invațați, respectați-vă familia, dar nu uitați să vă distrați.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

“La bunica am fost fix ca în armată”

Cum a fost relația cu bunica ta?

-Eu chiar am crescut cu bunica, Dumnezeu s-o odihnească, pentru că mama nu a mai avut răbdare și cu mine. Iar eu au fost genul de copil care a învățat cu greeeeu că pampersul trebuie să dispară, făceam pipi în pat des și mama a decis să mă trimită la bunica. Ea fusese educatoare, un pedagog adevărat iar eu, la doi câți aveam, eram fix ca la armată. Îmi amintesc că avea o nuia de salcie și, conform efectului Pavlov, de multe ori nici nu mai trebuia să pună mâna pe nuia, doar s-o privească și creierul meu simțea usturimea pe fund.

Când am ajuns la bunica nu știam să fac pipi la wc și nici ce-s alea șireturi. Când am plecat, știam să mă duc la toaletă singur și nu numai că învățasem să mă leg la șireturi, dar le și scoteam, le pliam frumos lângă teniși, iar a doua zi dimineață le puneam la loc și făceam și fundă. Acu’ și pe mama lumea o vede doar o simpatică și o drăguță, dar când “decolează” Mamișor, nu e de glumă.

“Sincer, mă bătea mult, pentru că era fratele mai mare și la propriu și la figurat”

Cum a fost relația ta cu Ciprian?

– Sincer, mă bătea mult, pentru că era fratele mai mare și la propriu și la figurat, asta până când situația s-a inversat și am devenit eu fratele mai mare, doar la figurat. În rest ne înțelegeam bine. A fost la un moment dat o ruptură, când eu eram la final de liceu și el era deja la facultate. Era student la Medicină, nu știa ce e aia libertate și tinerețe. Eu am fost mai nebun, dar am și învățat, că nu se putea altfel cu Mamișor. Au existat doi sau trei ani de “rătăcire”, dar, odată ce am reușit și eu să termin facultatea, am intrat în serialul “Pariu cu viața” și m-am axat pe carieră, și-a dat seama că nu am vrut să-mi irosesc viața.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la Ciprian este să te dedici visului pe care îl ai. Îmi aduc aminte ca el, de dimineață până noaptea, era la facultate și cu nasul în cărti, poate de aia a terminat al doilea din an Medicina. Dacă vrei să îți iasă ceva, trebuie să înveți.

Ai reușit să îți vezi nepoata, în sfârșit.

-Da, am o nepoată minunată, pe Sofia, o păpușă de copil, am fost acum la ea în Germania. Când a împlinit un an am mers la ea. Nu mă mai văzusem cu fratele meu de trei ani. Cred că o să fiu cel mai cool unchi, pentru că Sofia o să crească și o să înțeleagă ce putere are unchiul ei în social media. O să fiu cel care va contrabalansa educația ei perfectă, riguroasă. Cu mine cred că o să facă toate prostiile copilăriei.

“Și-a dorit mereu fericirea, chiar dacă această stare a cam fugit de mama”

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la mama ta? Chiar și de la tatăl tău, în ciuda greșelilor pe care le-a făcut față de voi.

-De la mama am învățat în primul rând rezistența la rău și zâmbetul pe buze, indiferent de cât de grea este viața. Sunt două dintre coordonatele care m-au ajutat foarte mult. Ea a avut o viață chinuită, dar a zâmbit și a fost mereu sociabilă. Și-a dorit mereu fericirea, chiar dacă această stare a cam fugit de mama.

Iar de la tata… e ciudat că-mi aduc aminte. Eu aveam o mare problemă cu mâncarea si, pe la 7 anișori, m-au obligat să mănânc sarmale. A fost o mare greșeală, pentru că am făcut o toxiinfecție alimentară. Iar într-o zi, fiind la masă cu toți și eu refuzând din nou să mănânc ceva, l-am auzit pe tata spunând: “ bă, da’ lasă-l în pace, când o să vrea să mănânce o să mănânce, nu-l obliga. Mâncatul nu este obligatoriu.’ ”

“Până la urmă latura ei artistică a cedat și a decis să-mi spună să mă duc la casting”

Când ai supărat-o cel mai tare si când ai bucurat-o cel mai mult pe Mamișor?

-Cel mai tare am supărat-o când am încheiat cu jobul de la bancă, ea își dorea să își vadă ambii copii că muncesc. S-a supărat foarte tare mai ales pentru că acolo a fost un fel de concediere/demisie, eu doream să plec, ei nu prea mai doreau să lucreze cu mine.

Iar cel mai tare cred că s-a bucurat când am cântat împreună “Vivo pe lei”, la Next Star. A fost o emoție pe care nu o pot descrie în cuvinte.

De la ea am apucat drumul cu cântatul și mama mereu a știut că nu mă regăsesc în munca de la birou. Într-o zi m-a sunat și mi-a spus că se face un casting pentru un serial. Mama m-a îndemnat să mă duc, chiar dacă ea își dorea de la mine și matematică, și informatică. Până la urmă latura ei artistică a cedat și a decis să-mi spună să mă duc.

“Am fost obligat să citesc ‘Mara’, de Ioan Slavici, că să nu rămân corigent”

Ce fel de elev erai, cuminte sau făceai toate trăznăile?

-Am fost genul de elev care șoca un pic, eram nebun și zăpăcit dar aveam rezultate foarte bune la școală. Îmi aduceam mereu aminte ce spunea mama, dacă învăț bine pot să-mi trăiesc și viața, numai asta era în capul meu.

Eu cred că oamenii sunt făcuți să funcționeze în anumite domenii mai bine și în altele mai prost. Creierul meu era bazat pe cifre și calcule, nu se înțelegea deloc cu cititul și compunerile. Îmi plăcea foarte mult gramatica, dar când era vorba de citit sau să fac rezumatul unei cărți, era jale. Rețineam toți anii la istorie, dar poveștile despre istorie nu se lipeau deloc de mine, pentru că mereu am avut o gândire de real, nu de uman. Așa că la română am avut și probleme, nu am rămas corigent, dar asta pentru că am fost forțat să citesc o carte, “Mara” de Ioan Slavici. Țin minte și acum titlul, atât de bine m-a marcat.

Mai ții minte când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Eu aveam o problemă. Fiind copil de profesor, mai mergeam în excursii cu mama și clasele ei. Nu-mi mai amintesc câți ai aveam, sigur eram în clasele mici, și am plecat cu niște elevi mai mari de-ai mamei. Și mi se pusese pata pe o fată, aveam 9 ani și eram leșinat după ea, numai după coada ei eram.

 “Îmi dăduse împrumut o mașină și mi-a spus că, dacă nu i-o aduc inapoi, o declară furată la poliție”

Care este persoana care te-a dezamăgit cel mai tare?

-Tata m-a dezamăgit. Nu l-am iertat, chiar dacă nu mai traiește, nu vreau să reușesc să-l iert. Mama mi-a spus că Doamne-Doamne așa vrea, când un suflet se duce noi suntem obligați să iertăm, că așa e creștinește, iar eu sunt un tip foarte credincios. Dar, pe de altă parte, eu cred că Dumnezeu iubește toți oamenii și nu se poate supăra pe mine că nu-l pot ierta pe tatăl meu, pentru că eu nu i-am greșit lui cu nimic. Cred că Dumnezeu este interesat de ce fac oamenii pentru semenii lor mai mult decât de un gând care mie mi-a rămas în inima…

Până să se stingă…el a plecat de acasă când eu aveam 16 ani. Iar la 19 ani, când am plecat la facultate, a făcut o mare greșeală încercând să mă întoarcă împotriva mamei mele. Atunci mi-am dat seama că, încercând să mă invrăjbească împotriva ei, nu este în regulă. Îmi dăduse o mașină, de fapt mi-o împrumutase ca să-mi car cu ea lucrurile la cămin. A spus să-i aduc mașina înapoi că, de nu, o declară furată la poliție. Atunci am spus că nu mai e loc nici de bună ziua, i-am dus mașina înapoi, nu ne-am certat, dar am plecat.

M-a jignit și m-a durut un pic faptul că m-a căutat după ce avusesem succes cu serialul “Pariu cu viața”…dar am ales să nu-i răspund. Pentru că atunci când mă mai cauta el nu își cerea scuze, mă felicita doar pentru realizări și cred că, din păcate și fără rea voință, era mai mult din mândrie, nu ceva pozitiv. Se gândea: “Ia uite ce copil am scos eu…”

“Nu este ușor să crești un copil, Ciprian îmi confirmă asta cu vârf și îndesat”

Având în vedere cum te-a crescut mama ta și câtă iubire ai primit, te-ai gândit vreodată să ai copiii tăi?

-Cel mai bun prieten al meu este nevastă-mea, și asta ar trebui să fie pentru toți cei care au relații. Suntem împreună de 11 ani și, dacă mă gândesc la copil, spun sincer că acum nu simt chestia asta, Dumnezeu nu mi-a trimis încă feeling-ul ăla puternic și cred că, dacă nu simți să n-o faci, că după aia apar alte probleme.

Nu este ușor să crești un copil, Ciprian îmi confirmă asta cu vârf și îndesat. Pregătiți să avem un copil suntem, și eu și nevastă-mea, sută la sută, dar acum am prins gustul acestui business și sunt conștient că, atunci când va veni copilul, va trebui să fac niște alegeri. Sunt mulți oameni care spun că sunt pregătiți, fac copii și îi văd o dată la două săptămâni. Eu nu vreau asta. De aia există copii cu carențe în inimă și în suflet. Eu mai ales, venind dintr-o familie destrămată, spun că nu este o decizie pe care o voi lua foarte ușor. Până nu iese ecuația aia uriașă la virgulă, nu se ia decizia.

Care sunt hobbyurile tale?

-Clar mașinile, fitness-ul și, mai nou, construcțiile. Îmi place foarte mult ce fac.

Spune-mi trei calități și 3 defecte ale tale

-Sunt foarte determinat, extrem de energic și pozitiv. Defecte…sunt ușor egocentric, destul de încăpățânat și poate prea autoritar, dar nu lipsit de educație.