News

INTERVIU. La un pas de mutare: “Am vrut trei jucători de la Steaua”

Edward Iordănescu e unul dintre cel mai bine cotaţi tineri antrenori din România. La doar 32 de ani a fost antrenorul principal al Stelei, înlocuindu-l pe Ilie Dumitrescu. E drept, doar pentru...
09.12.2016 | 18:30

Edward Iordănescu e unul dintre cel mai bine cotaţi tineri antrenori din România. La doar 32 de ani a fost antrenorul principal al Stelei, înlocuindu-l pe Ilie Dumitrescu. E drept, doar pentru cîteva etape. În stagiunea trecută a transformat Pandurii Târgu Jiu dintr-o candidată la retrogradare în formaţie cu pretenţii la titlu. Ultima experienţă a fost în Bulgaria la „Steaua Bulgariei”, ŢSKA Sofia. Fostelor glorii bulgare nu le-a căzut bine că un antrenor român de 38 de ani conduce cel mai galonat club din ţara vecină şi presiunea la care a fost supus l-a făcut să renunţe la proiect.

Provine dintr-o familie de stelişti, tatăl său fiind cîştigător al Cupei Campionilor în 1986. Anghel Iordănescu a fost ales antrenorului secolului trecut în România pentru performanţele extraordinare reuşite alături de „Generaţia de Aur”. Aşchia nu sare departe de trunchi şi Edi nu avea cum să fie altfel, mai ales că a crescut printre fotbaliştii „de aur” ai României. Prietenii apropiaţi spun că „e o chestiune de timp” pînă va ajunge antrenorul Stelei.

Edi Iordănescu a acordat un interviu amplu pentru FANATIK.RO în care a vorbit deschis despre experienţele sale ca antrenor, problemele fotbalului românesc, dar şi despre interesul Stelei.

„Stoicikov i-a întrebat pe Hagi şi Popescu despre mine”

Salut Edi! Ai revenit de puţin timp timp în România după experienţa ŢSKA Sofia…

– Da, am mai puţin de o săptămînă de cînd am venit în ţară. Am rămas să rezolv lucrurile acolo şi după ce am reziliat am mai stat două zile să mai pun la punct toate lucrurile.

Primul subiect pe care vreau să îl dezbatem e perioada de la ŢSKA. Au fost informaţii conform cărora bulgarii au primit recomandări de la Gică Hagi şi Gică Popescu, care au garantat pentru tine. E adevărat?

– În primul rînd, a apărut această oportunitate în plin campionat. În Bulgaria era etapa a 6-a şi era o decizie pe care a trebuit să o iau rapid cînd a apărut această ofertă. Nu am avut mult timp de gîndire pentru că la numai 3 zile am avut primul meci oficial. Ei voiau să se mişte foarte repede. E adevărat că ştiam că patronul clubului, cel care înainte a avut Litex Loveci, s-a ocupat de fuziunea celor două cluburi, a preluat pachetul majoritar şi e cel care susţine din punct de vedere financiar clubul, şi-a luat multe informaţii despre mine. Am fost foarte surprins cînd l-am întîlnit prima oară pentru că ştia foarte multe lucruri despre mine, foarte multe amănunte.

La fel de surprins am fost cînd am văzut că ştia şi a văzut 5-6 jocuri ale echipei Pandurii doar pentru a înţelege stilul meu şi filozofia de joc. Adică, un om care a pus şi care pune foarte mult suflet şi căruia îi place să se documenteze foarte mult. Nu e întîmplător că e de 15 ani în fenomen. Într-adevăr. A ajuns să ia informaţii şi de la Hagi şi Popescu. Nu neapărat direct, ci prin intermediari. Aici mă refer la Stoicikov, care i-a întrebat direct despre mine. Din cîte am înţeles, au fost recomandări foarte pozitive.

Cei doi au vorbit foarte bine şi foarte frumos despre activitatea mea. M-a bucurat şi m-a onorat acest lucru. Am fost bucuros că doi giganţi ai fotbalului au vorbit la superlativ despre mine. A contat şi opinia lor, dar patronul clubului avea o imagine foarte completă şi am simţit că şi-a dorit foarte mult să colaborăm.

2

„Nu toţi au putut să digere că un român era în fruntea celui mai titrat club din Bulgaria”

În perioada pe care ai petrecut-o la clubul bulgar totul părea în regulă. Ai fost alegi să conduci un proiect pe termen lung, dar apoi totul s-a rupt brusc. Ce s-a întîmplat?

– Dacă dezavantajele pur fotbalistice mi le-am asumat, nu mă aşteptam să găsesc alte lucruri care nu erau propice performanţei. Dacă am simţit de la început susţinerea patronului şi dorinţa de a colabora cu mine, întotdeauna, din prima clipă, am simţit o adversitate din partea unor oameni care erau mai mult sau mai puţin implicaţi în club, dar care au o influenţă, atît publică, cît şi în activitatea echipei.

Nu mă feresc de cuvinte, era vorba chiar de naţionalitate, tinereţe. Nu toţi au putut să digere că singurul antrenor străin din Bulgaria era un român de 38 de ani era în vîrful celui mai cunoscut club din Bulgaria. Erau persoane, foşti jucători ai acestui club, care s-au arătat împotriva acestei numiri şi care încercau să facă fel de fel de presiuni.

Eu am resimţit aceste lucruri, era destul de greu, mi le-am asumat. Am încercat să lucrez mai mult cu echipa, să mă concentrez pe ce aveam de făcut pe teren, dar în timp au luat amploare şi s-au dus la un nivel care începuse să afecteze în mod direct jucătorii şi am spus că nu mai pot aduce progres în aceste condiţii. Nu aveam mediul corespunzător.

g

Cu ce probleme s-a confruntat clubul?

– S-au făcut foarte multe speculaţii şi la noi, dar mai ales la bulgari. E momentul să clarificăm. Să le luăm cronologic. A fost un context extrem de dificil şi o conjunctură nefavorabilă. Majoritatea lucrurilor nu au depins de mine. S-a făcut această fuziune între Litex din liga a doua şi ŢSKA în liga a treia.

Foarte multe lucruri nu erau aşezate. Au fuzionat nu doar două entităţi, ci şi două grupuri de jucători şi foarte multe persoane implicate în activitatea celor două cluburi. Au fost foarte multe lucruri care se vor aşeza în timp, dar această perioadă e una de tranziţie. Asta a afectat foarte mult. Am acceptat dezavantajele care erau şi mi-am asumat riscurile. Am luat echipă în plină competiţie şi atunci automat îţi asumi că nu ai făcut pregătirea, strategia, transferurile.

Trebuie să pui la punct multe lucruri într-un timp foarte scurt. Ba mai mult, luam o echipă care era formată cu două luni înainte din diverse grupuri de jucători. Grupul Litex, grupul ŢSKA plus un alt grup care fuseseră transferaţi de la alte echipe din Bulgaria.

Echipa nu era formată şi trebuia să fie formată. Ştiam că aşteptările sînt foarte mari şi e un club care are 31 de campionate în palmares şi pretenţiile sînt ca lucrurile să meargă sus imediat. Era greu, spre imposibil.

„Fanii Stelei şi ai lui ŢSKA sînt înfrăţiţi, dar şi la infrastructură semănăm”

Cu jucătorii cum te-ai înţeles?

– Foarte bine. Cu majoritatea păstrez legătura. Am avut jucători care au evoluat la nivel înalt şi jucători străini. Am avut 3-4 jucători care cochetau cu naţionala Bulgariei şi 7 jucători care erau la naţionala de tineret a Bulgariei. A fost o echipă foarte tînără, dar foarte multe lucruri erau de pus la punct la nivelul echipei. Organizatorice, de joc, de activitatea echipei. Am avut multe dezavantaje.

ŢSKA e „Steaua Bulgariei” şi chiar şi fanii celor două echipe sînt înfrăţite…

– Dacă cele două grupuri de suporteri, de la ŢSKA şi de la Steaua sînt înfrăţiţi, dar şi la nivelul infrastructurii semănăm. Deseori am fost nevoiţi să ne mutăm. Pînă de curînd nu aveam o bază. Adică, noi aveam terenul central unde ne desfăşuram jocurile şi trei terenuri sintetice, unde era centrul de copii şi juniori. Noi ne antrenam în baza unei echipe de liga a doua. Depindeam foarte mult de programul acelei echipe, nu aveam o sală de forţă, nu aveam condiţii de refacere foarte bune.

Nu aveam casa noastră. Eram mai mereu pe drumuri. Dar lucrurile acestea urmau. Patronul vrea să facă investiţii în infrastructură şi vrea să facă un centru care să aparţină clubului. Şi chestia asta s-a resimţit foarte tare. Lucrurile se vor aşeza şi cu puţină şansă puteam să duc echipa în acea direcţie. Dar au apărut lucrurile colaterale, care mi-au afectat munca şi mi-am dat seama că sînt într-un mediu în care nu toată lumea mă doreşte. Patronul a fost extraordinar, puteam discuta profund cu el

. Nu a vrut să mă lase. A spus că nu vrea să îmi semneze reziliera contractului. A făcut presiuni ca eu să continui. A spus public că renunţă să mai finanţeze echipa şi a vrut să cedeze acţiunile pentru că el e cel care investeşte şi voia să facă el politica. Era extrem de supărat pe persoanele care au influenţat şi au determinat plecarea mea de la club. Mă onorează. A rămas o cicatrice, dar am rămas în relaţii foarte bune cu patronul.

3

Cine sînt persoanele care te-au vrut plecat de la ŢSKA Sofia? Sînt foste glorii ale Bulgariei?

– Au apărut multe lucruri în presa bulgară. Nu vreau să mai deschid un front şi un conflict din care eu nu am de cîştigat. Au fost persoane influente, cu un rol mai mult sau mai puţin important în trecutul clubului. Sînt şi foşti fotbalişti de acolo. Am înţeles din cîteva puncte de vedere. Dacă la Steaua ar veni un antrenor bulgar tînăr, poate mulţi nu l-ar accepta şi ar fi împotriva lui. Înţelegeam atîtat timp cît se întîmpla pînă la un anumit nivel. Cînd lucrurile au luat amploare şi au ajuns generale, mediatice şi au început să afecteze comportamentul unor jucători, deja simţeam că nu pot avea control în totalitate. Am ales să mă sacrific eu în slujba echipei. Ei au un antrenor interimar acum. Patronul nu se aştepta să plec, am avut toată susţinerea lui.

„Am vrut trei jucători de la Steaua”

Cînd erai antrenor la bulgari, s-a scris despre interesul pe care îl ai pentru mai mulţi jucători din Liga 1: Bourceanu, Achim, Sănmărtean. Chiar şi tu ai spus că îţi doreşti în iarnă să aduci români la echipă. Ai vorbit cu cineva?

– Sînt foarte sincer şi îţi spun că nu am abordat nici un jucător. E adevărat că aveam o listă făcută. Urmăream mai mulţi jucători din competiţia noastră. Liga 1 putea să ne ofere cîteva soluţii. Aveam promisiunea patronului că mă va lăsa şi că îmi va da mînă liberă în ceea ce priveşte selecţia. Urma să propun nişte nume, să vin, să discutăm pe poziţiile pe care aveam nevoie. Avem o filozofie de joc, o idee de joc pe care o construisem. Îmi doream jucători complementari, deschişi la relaţii de joc şi aveam deja în cap anumite poziţii pe care consideram că trebuie să le acoperim. Aveam nevoie de 4-5 jucători. Nu m-am uitat doar pentru piaţa din România.

M-am uitat şi după alte zone şi jucători străini din campionatul nostru. Nu am abordat nici un jucător pentru că am vrut să terminăm bine campionatul, să fim în primele 3 clasate. Din iarnă puteam să ne aşezăm şi să abordăm cluburi pentru a aduce jucători. Unii sînt sub contract, că sînt în ultimele 6 luni, că vor rezilia în iarnă, asta urma să vedem, dar nu puteam să dau nume, nu puteam să abordez jucători atîta timp cît momentul nu era cel oportun.

De la Steaua ai urmărit jucători?

Da, au fost şi de la Steaua trei nume care erau de interes. Nu am apucat să vorbesc cu cei de acolo, nici nu voiam să agit apele acolo. Au apărut unele lucruri în presă. Unele, speculaţii, altele mai aproape de adevăr. Dar, nu am vrut să intru în curtea nimănui. Urma în iarnă să deschidem discuţiile şi în ce măsură erau jucători care puteau fi eliberaţi să vină la noi. Steaua are mulţi jucători valoroşi, dar mulţi erau inabordabili pentru noi datorită pretenţiilor financiare. În mare parte ne uitam după jucători aflaţi în ultimele 6 luni de contract sau liberi. Bugetul nu ne permitea să transferăm jucători, asta e realitatea.

21

„Ultima dată cînd m-am întîlnit cu Gigi Becali a fost la un meci al Stelei. Am discutat şi am stat împreună”

Nici n-ai reziliat bine cu „Steaua Bulgariei” că numele tău a fost vehiculat la mai multe echipe, iar Steaua era în cap de listă.

– Au fost speculaţii de cînd eram în Bulgaria şi spun speculaţii pentru că eu nu am negociat absolut nimic. Ştiu că sînt apreciat de anumite persoane, de anumite cluburi. Mă bucur că sînt pus într-o lumină bună. Am multe de demonstrat, dar sînt un antrenor stăpîn pe munca mea. Vreau să cred că sînt bine documentat şi care ştie noutăţile din fotbal, dar sînt conştient că sînt încă la început de drum.

Mă bucur cînd numele meu e înaintat şi cînd oamenii vorbesc despre mine. Ok, se vehiculează mai multe scenarii, dar nici mie nu mi-ar plăcea să fiu în pielea unui antrenor şi să se vehiculeze alte nume. Nu cred că fac bine aceste lucruri şi nu vreau să le amplific. Am încheiat cu ŢSKA, mi-am dorit să fiu cu familia acum, iar în următoarea perioadă vom vedea.

Sînt deschis la orice discuţie şi propunere. Sînt un antrenor pretenţios şi mereu mi-a plăcut să discut în profunzime orice proiect şi să îl analizez. Am căutat stabilitate şi lucrurile naturale şi solide. Nu cele artificiale şi de moment. Nu înseamnă dacă mă aşez să discut cu cineva, automat se va concretiza. Încerc să fiu selectiv şi atent.

jzzt

Te voi întreba direct. Multă lume vorbeşte şi aş vrea să clarificăm. De cînd te-ai întors din Bulgaria, te-ai întîlnit cu patronul Stelei?

Nu. Ultima dată m-am întîlnit la un meci al Stelei. Am discutat şi am stat împreună. Am şi lucrat la Steaua în două rînduri. Ca şi secund. Am fost şi interimar. Cunosc foarte bine patronul. Îl respect şi apreciez eforturile şi performanţele pe care le-a făcut. Avem o relaţie bazată pe respect reciproc. De-a lungul timpului am mai discutat. Nu mă feresc. Întotdeauna m-a privit cu respect. Mă consider o persoană bine pregătită. Provin dintr-o familie de stelişti şi mă leagă multe de acest club.

Nu o singură dată a spus că şi-ar dori o colaborare pe mulţi ani şi să fie productivă ca rezultate. Dar, nu am stat să discutăm în mod concret despre o colaborare în ultima perioadă sau în perspectivă imediată. În momentul de faţă, Steaua are un antrenor care a performat acolo, care a produs rezultate, care a demonstrat anumite lucruri. Poate nu traversează cea mai bună perioadă. Ştiu că nu e comod cînd iei ce e mai bun din ţară. Vine şi reversul medaliei, presiunea e foarte mare şi înţeleg.

Cred că ar trebui să se bucure de sprijinul patronului şi cred că e persoana capabilă să reformeze echipa. Nu fac bine speculaţiile şi niciodată n-am vînat postul nimănui. Dacă la un anumit moment, la un club din România va fi o poziţie vacantă şi voi fi abordat, nu e nici un fel de problemă, dar ca să stau să comentez pe urma anumitor speculaţii nu fac bine.

Ai fost unul dintre cei mai tineri antrenori ai Stelei. În 2010, cînd aveai 32 de ani ai fost interimar la club. Cum a fost atunci?

– Cluburile mari sînt total diferite de cluburi mai mici ca tradiţie. Mai ales cluburile cu mulţi suporteri şi care an de an îşi propun performanţe majore. La fel şi atunci. Ştiam în ce intru. Eram suficient de matur, în ciuda vîrstei. Au fost două perioade extrem de benefice. Ambele perioade erau cu participare europeană. Mai mult, în al doilea mandat am reuşit să ieşim din grupele Europa League şi am mers în primăvara europeană cînd am jucat cu Twente. A fost ceva extraordinar şi din punctul de vedere al perspectivelor. Am început la 32 de ani de la cel mai înalt nivel din România. Fără lipsă de modestie, m-am simţit suficient de pregătit. Rolul mi l-am îndeplinit bine. Conducătorii au apreciat perioada mea acolo şi a fost o experienţă care a reprezentat o etapă frumoasă.

11

„Înţeleg şi plusurile unei colaborări cu Steaua. E bine să nu mă hazardez.”

Prietenul tău, Narcis Răducan a spus zilele trecute că e o chestiune de timp pînă cînd vei ajunge antrenorul Stelei…

– El mă cunoaşte. Am lucrat mai bine de un an împreună. Ştie cum gîndesc, ştie cum lucrez şi ştie pasiunea pe care o am în meserie. Am fost şi sînt dispus să fac multe sacrificii în meserie, pun mult patos şi aloc atît de mult timp cît e necesar. Probabil că el a descoperit în mine şi în felul meu de a fi o persoană care e capabilă să producă rezultate la un club mare. Mă onorează aprecierea, dar nu pot să anticipez viitorul. Dacă va veni pe viitor o ofertă de la Steaua, o voi lua serios în considerare, o voi analiza şi vom vedea ce va fi. Ţin foarte mult la principii. Sînt solide, bine structurate, înţeleg şi plusurile unei colaborări cu Steaua. E bine să nu mă hazardez.

rgt

Fotbalul românesc trece printr-o criză. Multe echipe în insolvenţă, chiar faliment. Fanii nu mai vin la stadion…

– Dacă stau să fac o radiografie, chiar dacă e superficială: de 4-5 ani de cînd sînt activ în fenomen, fotbalul nostru e mai slab de la an la an. Din păcate trendul e negativ. Motivele sînt foarte multe. De la instabilitatea financiară, la organizarea clubului. Sînt lucruri complexe. Din punct de vedere tehnic, calitativ, nivelul e slab. Atrage din ce în ce mai puţini fani. Jucătorii noştri sînt tot mai focusaţi să plece în străinătate cît mai repede. Străinii încep să evite competiţia noastră. Vedem din ce în ce mai puţini oameni la noi în tribune.

Noi iubim fotbalul. E un fenomen, dar calitatea ţine fanii departe de stadion şi chiar de televizor. Au dispărut cluburi de tradiţie. Nu mai vorbesc de insolvenţe şi cutremure financiare. E un mediu de nesiguranţă. Rapid, U Cluj, Petrolul nu înseamnă că doar fanii suferă. Fotbalul românesc suferă. Adu-ţi aminte acum 4-5 ani cînd aveam 5-6 echipe care emiteau pretenţii în mod obiectiv. Aveam Steaua, Dinamo, Rapid, Vaslui, Urziceni, Poli Timişoara, Oţelul, nu vreau să emit pe nimeni. Echipe care an de an se luptau la titlu.

„Măsura de a nu mai finanţa clubul Pandurii ne-a omorît”

Cum vezi lupta la titlu?

– Cred că mai degrabă putem spune cine nu se bate la titlu. Ne chinuim să identificăm echipele care ţintesc titlul. Sînt 2-3 maximum. Şi acele echipe bazate mai mult pe slăbiciunea altora şi nu pe forţa lor. Sînt realităţi şi doar dacă acceptăm putem să redresăm fotbalul românesc. Dacă fac o paralelă cu anul trecut, iau două echipe de play-off: ASA Târgu Mureş şi Astra. ASA îşi trage ultima suflare acum şi există riscul să dispară şi Astra a vîndut mult ca să poată să reziste. Întradevăr, a ameliorat mult prin parcursul european, dar vedem ce dificultăţi au să prindă playoff-ul. Dar aceste echipe erau forţe anul trecut. Târgu Mureş era vicecampioana şi cîştigătoarea Supercupei. Lucrurile astea din punct de vedere calitativ afectează fotbalul.

Anul trecut, cînd erai la Pandurii, părea că echipa are un echilibru. Acum a ajuns în colaps financiar. Ce s-a întîmplat în cîteva luni?

– Am preluat o echipă care se bătea pentru evitarea retrogradării. Am reuşit împreună cu staff-ul să o salvăm şi să încheiem pe 9. Ne-am propus un proiect îndrăzneţ pentru anul viitor. Calificarea în playoff şi calificare în cupele europene. Am reconstruit echipa. A fost o echipă competitivă şi specialiştii spuneau că e una dintre cele mai greu de învins formaţii. Am pierdut un meci din playoff, din 10. Am avut 13 meciuri fără înfrîngere. Devenisem o forţă şi aveam o mentalitate extraordinară. Dar, noi în ultimele 6 luni am jucat fără salarii. Şi cred cu tărie că dacă nu intervenea acel blocaj, ne băteam cu şanse mari la titlu. Şi dacă nu luam anul trecut, anul acesta ne băteam la titlu.

jhj

Dar prevedeai această prăbuşire a clubului?

– Sincer, decizia s-a luat de la o zi la alta. De la nivel de Guvern s-a luat decizia de a suspenda susţinerea financiară a clubului de Complexul Energetic Oltenia. Mulţi fac confuzia. Nu era sponsor, ci membru fondator. Deci, avea obligaţii clare. În plus, suporterii care îşi doreau această echipă şi care nu au foarte multe plăceri şi satisfacţii în viaţă. Comunitatea îşi dorea foarte mult echipa de fotbal.

Sacrificiile pe care ei le făceau, voiau ca o parte din ei să meargă spre sport. Cred că îndeplineau toate condiţiile ca statul să lase această finanţare. Hai să luăm exemplul din Germania cu Schalke 04, cu Dortmund chiar. Cred că a fost o măsură în plină competiţie care ne-a omorît şi nu ne-a dat nici o speranţă. Una e să spună: „vedeţi cum vă autofinanţaţi în următorii 3 ani”, alta e „de mîine nu mai vedeţi nici un ban”.

Era un buget pe care ni-l calculasem, în care încercam să ne încadrăm, ne făcusem anumite strategii. Puteam să ne atingem obiectivele, dar totul a căzut. În vară, cînd am decis să plec, probabil acum lumea înţelege de ce am decis. Nu am mai putut face performanţă. Dacă eu continuam, era ceva artificial.

„Mă mîndresc cu tata. Realizările lui mi-au dat elan şi mie”

Aş vrea să îţi adresez cîteva întrebări mai generale. Eşti fiul antrenorului secolului în România. Cînd ai fost copil, bănuiesc că erai mereu în preajma marilor fotbalişti, Hagi, Popescu, Dumitrescu. Cum ţi-a influenţat cariera?

– Am crescut printre ei. În mod extraordinar mi-a influenţat cariera. Am luat cîteva lucruri de care nu îmi dădeam seama atunci, dar care acum mă ajută extraordinar. Acei băieţi erau fotbalişti extraordinari şi oameni deosebiţi. Am învăţat atmosfera din vestiar, modul în care îşi organizau viaţa, atît activitatea de la teren, dar şi din afara terenului. Modul în care vorbeau despre fotbal, pasiunea în antrenamente, seriozitatea, devotamentul. Toate acestea m-au ajutat şi inevitabil şi involuntar mi le-au transmis. De aceea lucrez foarte mult la mentalitate, gîndire, nivel de profesionalism. Sînt factori decisivi în viaţa unei echipe. Fac diferenţa. Eu le aveam deja în suflet şi m-au ajutat foarte mult. În plus, am copilărit într-o casă în care din 10 propoziţii, 9 erau despre fotbal şi auzi lucruri, intri mai tîrziu în discuţii, aveam opinii deja. Pentru că, auzi. Tatăl meu vorbea cu oameni implicaţi în fenomeni. Rolul tatălui meu a fost foarte important. Eu nu am modele în fotbal. Mă mîndresc cu tata. Realizările lui mi-au dat elan şi mie. Am încercat să iau lucruri bune de la antrenori care îmi plac, dar încerc să îmi fac lucrurile bune. Tatăl meu mi-a transmis modul echilibrat de a-mi organiza munca, de a-mi organiza gîndurile. El mereu a fost ordonat atît în meserie, cît şi în viaţă. Astea le-am moştenit.

ui

Cum te-ai decis să practici meseria de antrenor?

– Am terminat cu fotbalul la 27 de ani din cauza unui accident pe care l-am avut la Rapid. M-am lovit şi am avut o hemoragie internă care m-a ţinut departe de gazon. Nu pot să spun cît de mult aş fi realizat, dar am învăţat multe lucruri din cariera de fotbalist. Dar cînd am ieşit, mi-am dorit foarte mult să continui în fenomen. M-am pregătit intens, am fost în străinătate la cursuri.

Am cumpărat softuri, m-am abonat la reviste, la site-uri. Voiam să ştiu tot ce mişcă. Am citit multe materiale. Am considerat că partea teoretică mă ajută să am un punct de plecare şi o bază solidă. Dar eram conştient că am nevoie de experienţă. Unele lucruri pot să vină doar în timp şi cu experienţă. Recomand antrenorilor tineri să se perfecţioneze şi să se documenteze. Fotbalul e într-o continuă mişcare şi doar dacă rămîi conectat tot timpul poţi reuşi. Nu ascund că au fost şi sînt în continuare costuri mari. E o necesitate. Înainte să merg la Steaua, la 32 de ani, aveam deja 4 ani de pregătire intensivă. Lumea nu ştia, dar eu mă pregăteam pentru această meserie.

„La Euro puteam realiza puţin mai mult, dar nu mult mai mult”

Tatăl tău a condus România la Euro 2016. Cum ai trăit această competiţie?

– Of. Foarte intens pentru că sînt român, om implicat în fenomen. Pe mulţi jucători îi cunoşteam foarte bine, am lucrat cu ei. Cu alţii mă cunosc de mulţi ani. Îl aveam pe tata implicat direct acolo. Cred că puteam realiza puţin mai mult, dar nu mult mai mult. Cînd spun asta, cred că în momentul în care echipa a mers la turneul final, aşteptările foarte mari ale noastre nu erau dublate de argumente care să susţină o performanţă. Atîta timp cît fotbalul nostru este cum este, iar jucătorii noştri din străinătate sînt formaţi aici şi se chinuie să se impună la echipele lor de club şi care, din păcate, nu mai sînt nici alea răsunătoare ca şi nume, nu ai cum să ai aşteptări. Nici reprezentativele de tineret nu produc performanţe. Spun că puteam mult mai mult că am ajuns la ultimul meci cu Albania, în care dacă învingeam, ne calificam mai departe. Dar, din punctul meu de vedere, era maximum. În rest, multe speranţe, fără acoperire.

gfd

Ce procent din timp îţi ocupă fotbalul într-o zi?

– În mod concret. La Pandurii sau ŢSKA erau zile cînd pierdeam noţiunea timpului. Întrebam secunzii ce zi este. Planificam calendarul, dar cînd nu aveam acces la laptop, pierdeam noţiunea timpului. Mă trezeam dimineaţa la 7, mergeam la antrenament. După aceea, stăteam cu staff-ul şi făceam analiza, apoi pregăteam următoarea zi. Veneam acasă, mîncam şi studiam următorul adversar, analizam jocul trecut.

Seara, puneam la punct următoarele lucruri pentru următoarea zi. Deci, exceptînd mesele şi orele în care mă mai întindeam un pic şi să mai dau un telefon să văd ce face familia, tot timpul era alocat fotbalului. După încheierea unui meci, la ora 04:00 mă uitam pe video la partidă, iar a doua zi o mai vedeam de două ori. Cam acesta e timpul şi cred că asta trebuie să faci dacă îţi respecţi meseria. Eu cred că e ceva normal în această meserie.

„Visul meu e să cîştig o Cupă Europeană”

Edi, care a fost cea mai fericită amintire ca antrenor?

– Nu am una anume. Au fost multe momente frumoase. Şi în perioada Steaua, cînd ne-am calificat în primăvara europeană. A fost perioada Pandurii cînd eram principal şi am avut o mare presiune să salvăm echipa. Era prima experienţă în Liga 1. Erau mulţi sceptici, dar am demonstrat şi a fost un moment extraordinar cînd ne-am calificat într-o cupă europeană. Am avut satisfacţia de a construi o echipă de la zero, care a performat. Am făcut nişte lucruri bune şi astea au fost amintiri foarte frumoase pentru mine. Deci nu aş putea să punctez unul anume.

Care e visul tău?

– Cîştigarea unei cupe europene. Poate mulţi o să spună că nu se poate şi că e un vis îndepărtat. Dacă nu viseazi, eu cred că nu poţi să realizezi. Am acest vis, dar sînt dispus să muncesc cît se poate de mult pentru a-l atinge. Nu se ştie niciodată

Flash întrebări: 

Echipa preferată din ţară şi străinătate?

– Încep cu străinătatea, Juventus. În România toată lumea ştie în ce familie am crescut. Indiferent de ce se întîmplă, nu voi renega Steaua niciodată.

Messi sau Ronaldo?

– Messi.

Hobby-uri?

Îmi place să călătoresc, să merg cu familia, să cunosc oameni noi, culturi noi. Mă fascinează.

Ce alte sporturi mai urmăreşti?

– Mă uit la tenis, dar recunosc că nu practic. Îmi place să mai văd rugby-ul pentru pasiunea şi devotamentul dus la extrem. Mă uit la competiţiile majore. Dar trebuie să văd fotbal 24 de ore din 24.


38 de ani a împlinit Edi Iordănescu pe 16 iunie

4 echipe a antrenat ca „principal”, Steaua, ASA, Pandurii şi ŢSKA