Destinul crunt a făcut ca pe 11 octombrie Denis Paşcovici să părăsească această lume, după o luptă teribilă purtată vreme de 12 ani. Tatăl băiatului, fostul fotbalist Cosmin Paşcovici, vorbeşte pentru FANATIK.RO despre drama familiei sale, venită la scurt timp după o altă pierdere dureroasă.
Secat de lacrimi şi încărcat de datoria de părinte, sufletul lui Cosmin caută forţă pentru a-şi ajuta soţia şi fetiţa. Când îl auzi cum vorbeşte înţelegi că doar unui om atât de puternic soarta îi putea da o încercare atât de grea. Cosmin nu a încetat nici o clipă să spere într-o minune şi, după ce nimic nu s-a mai putut face, să creadă că Denis a avut menirea lui precisă înainte de a deveni un înger, la doar 14 ani. Acum, el trebuie să fie umărul pe care soţia şi fiica lui plâng, dar şi cel care le ajută să se ridice din Infern.
Condoleanţe, Cosmin. Ştiu că treci prin momente dureroase.
– Nu pot descrie prin cuvinte ceea ce simt. Nu există cuvinte, termeni care să cuprindă toată durerea. E ceva ce nimeni nu îşi poate închipui şi nici nu aş vrea să fiu înţeles, pentru că ar însemna să treacă prin aşa ceva. Ne este greu, ne este tare greu. Ce poţi spune când se întâmplă aşa ceva? Nu există ceva mai greu, mai dureros pe lumea aceasta!
Aveţi nevoie de sprijin în această perioadă. Ai simţit ajutor din partea celor din jur?
– Aşa este, avem nevoie de oameni. Când se întâmplă astfel de lucruri, lumea se strânge. Am primit mesaje, am simţit că lumea e alături de noi. Avem şi acel cont deschis, dar îţi zic sincer că nu am trecut să văd ce s-a întâmplat în el. Am avut treabă cu înmormântarea, cu cavoul… (oftează lung). A fost o săptămână cumplită, nu există cuvinte… Mai ales pentru soţie…
Îmi imaginez că pentru ea lovitura a fost şi mai dureroasă.
– Îţi dai seama! Soţia mea e cea mai afectată. Ea şi Denis au fost ca doi fraţi siamezi. Au fost mereu legaţi unul de celălalt, de la naşterea lui Denis până în clipa în care s-a ridicat în ceruri. Încerc să o ajut cum pot, am discutat despre asta în fiecare zi, încerc să îi fiu sprijin. Ea a fost ca un înger pentru Denis…
Fiica ta cum a reacţionat când a aflat?
– Ema nu ştie. (n.r. glasul i se umple de emoţie) Fetiţei noastre nu i-am putut spune, încă, faptul că Denis nu mai este cu noi, că a plecat. Nu am dus-o nici la spital de când s-a întâmplat, nici la cimitir nu a fost. Nu ştiu cum să îi spunem, cum să o facem să înţeleagă o astfel de nenorocire.
Poate că ar trebui să apelaţi la un psiholog.
– Merge de ceva timp la psiholog şi va merge în continuare. Merge şi la grădiniţă… Dar e foarte greu să îi spunem despre Denis, mai ales că în urmă cu o lună l-a pierdut şi pe bunicul ei, pe tatăl meu.
(n.r. după câteva secunde în care sunt şocat) Cum aşa?
– Ăsta a fost destinul! Când a făcut Denis atacul cerebral, eu eram la tata la pomană, la Gura Humorului! Tata a avut cancer vreo 4 ani, dar scăpase de el. Acum, a avut o răceală foarte puternică şi nu s-a mai putut face nimic. Avea 76 de ani… Ema îl iubea foarte mult pe bunicul ei şi ne-a fost teribil de greu să îi spunem că nu o să îl mai vadă niciodată. I-am zis că a plecat la Doamne-Doamne… Cum să îi spunem acum şi despre Denis? Vom vedea în perioada următoare…
De unde găseşti atâta putere în clipele acestea?
– Nu am ce face. Trebuie să o luăm de la zero. Trebuie şi sunt convins că vom reuşi să trecem peste aceste momente atât de dureroase. Am reuşit în 12 ani să depăşim obstacole ce păreau imposibile.
Te-ai gândit ce o să faci de acum încolo?
– În principiu, vreau să revin în fotbal. De la fostul loc de muncă mi-am dat demisia cu o lună înainte să se întâmple ce s-a întâmplat cu Denis. Am avut o presimţire că va păţi ceva, am vrut să fiu mai aproape de familie în acea perioadă… Nu pot explica de ce, dar aşa am simţit. Tata s-a născut în octombrie şi l-am pierdut în septembrie, Denis s-a născut în septembrie şi l-am pierdut în octombrie. Destinul aşa a vrut…
Ai vorbit de revenirea în fotbal. Ai discutat cu cineva în acest sens?
– Da. O să încerc ceva aici, la Constanţa. Am vorbit cu Ciprian Marica şi cu fostul meu coleg Ionel Dănciulescu. Ei sunt acum la Farul. Mi-au zis întâi să mă liniştesc şi apoi vom vedea ce va fi. Am licenţa “A” de antrenor, deci nu ar fi o problemă.
17 operaţii a suferit Denis Paşcovici în cei 12 ani în care s-a luptat ca un erou cu soarta nemiloasă