Interviu eveniment cu “Nostradamus” Dan Negru despre situaţia fotbalului din România! Declaraţia care şochează: “Sportul de performanță se face cu pumni și cu înjurături”

INTERVIU FANATIK
Silviu Ghering   
în Interviu
23/11/2019, 11:58
Interviu eveniment cu “Nostradamus” Dan Negru despre situaţia fotbalului din România! Declaraţia care şochează: “Sportul de performanță se face cu pumni și cu înjurături” INTERVIU FANATIK

Lider de audiență cu Revelioanele sale din ultimii mulți ani, cunoscutul om de televiziune a dezvăluit ce pariu ar pune la România – Suedia, de ce și-a luat bătaie de la „câini” sau cum l-a folosit Gică Hagi pe post de… stâlp! FANATIK a realizat un interviu de excepţie cu celebrul Dan Negru cu câteva zile înainte de meciul decisiv cu Suedia. *Materialul integral a apărut în ediţia printată pe octombrie/noiembrie a FANATIK.

Interviu eveniment cu Dan Negru: “În momentul în care a înjurat Contra, am înjurat și eu”

Pentru că tot este vâlva asta mare și lumea fotbalului s-a împărțit în două tabere, pro și contra Contra, care este părerea ta despre înjurătura selecționerului, vecinul tău de pe Calea Girocului din Timișoara, la adresa lui Pușcaș?

– Eu am fost unul care exact, dar exact în momentul în care a înjurat Contra, am înjurat și eu! Dar exact în secunda aia! Sunt convins că au fost milioane care și-au băgat-o în secunda aia… Așa că am făcut exact ce au făcut toți, împreună cu Contra.

Mie îmi par mai grave înjurăturile din filmele românești care se dau de cele mai multe ori în prime-time-ul televiziunilor decât înjurăturile de pe un teren de fotbal. Dacă te duci pe un stadion, îți asumi și așa ceva. E adevărat, terenul de fotbal este și el un templu, dar cinematografia, arta, totuși, nu se compară. Eu când văd un film românesc, văd numai înjurături.

Dacă astea sunt filmele cu care ieșim noi „afară”, atunci băgați-vi-le în fund! Înjurătura lui Contra de ce ar fi mai blamabilă decât înjurătura unor actori mari din filmele românești? Și să-ți mai zic ce cred eu… Eu cred că sportul de performanță… o să mă înjure mulți pentru ce zic acum… dar cred că sportul de performanță se face cu pumni și cu înjurături.

Dacă e reală poveste cu Bellu și cu Bitang, repet, dacă e reală, mulți zic că erau destul de duri în vorbe și în fapte, atunci să știi că bine au făcut. Că așa au făcut performanță. Rezultatele îi confirmă.

Dacă după aceea au venit unii care s-au purtat cu mănuși și s-au comportat ca la pension, iar părinții și-au trimis copilele ca la o școală particulară englezească, vezi Doamne totul e corect și high class, iată că nu ne-am calificat nici la Jocurile Olimpice. A doua oară.

Vreau să reamintesc că Ferguson, cât era de Sir înnobilat de regină, i-a tras o gheată în cap lui Beckham, prin 2003 cred, după o înjurătură în vestiar, Beckham care era un jucător de câteva sute de milioane deja la vremea aia… Și nu cred că i-a spus „Dragă domnule Beckham, ți-am tras o gheată în cap pentru că ai făcut și ai dres…”, nuuu, cred că i-a spus ceva de morți, cu scuzele de rigoare… Repet, cred că performanța în sport se face cu înjurături și cu pumni.

Cum asta?!

– Probabil că înjurătura și pumnul detensionează niște energii… probabil… ca o reacție inversă… atunci când ai adrenalina aia… Probabil că este foarte greu să-i spui domnului Cărtărescu să scrie o carte trăgându-i cărți în cap și înjurându-l, categoric. Pentru că este alt tip de adrenalină.

Adică nu pot să mă duc să zic „Domnul Patapievici, domnul Pleșu, prost articol ați mai scris!” și pac, pac, pac, să-i iau la bătaie. Nu, dar pot să-l capacitez pe un sportiv, când adrenalina e la maxim, cu metode neortodoxe. Eu cred că ele funcționează, nu cred că sunt așa de blamabile. Revenind la Contra, dacă ar fi să-i reproșez ceva, i-aș reproșa secundele dinaintea penalty-ului.

Au mângâiat mingea mai mulți atunci. Eee, când l-a văzut pe Pușcaș că a pus mâna pe minge, Contra ar fi putut să-și bage degetele în gură și să-l chiuie, să-l „alinte” de morți atunci, înainte, „Băă, ce-am vorbit noi?! Dă-te la o parte de-acolo!”… Dar n-a făcut-o! Și a mai fost și frica celorlalți, ăia cu mai multă experiență, gen Stanciu, a fost clar frică să se bage la penalty. Au și ei vina lor.

Iar referitor la Pușcaș, dacă nu prinde două, trei meciuri bune, e un destin frânt la presiunea pe care a atras-o asupra lui. Și urmează niște meciuri crunte. Și în ce stadiu e el acum? În stadiul în care era Bănel Nicoliță după ce a dat autogolul cu Real Madrid…

„Am luat cafteală de la dinamoviști, la propriu, eram în galeria lui Poli”

Apropo de meciurile naționalei, pe ce ar paria Dan Negru o sută de lei la România – Suedia?

– Hai să fim serioși, nu ne calificăm! „Doi solist”, clar! Și știi pe ce aș mai pune? Pe „plus 10 cornere”. „Doi și plus 10 cornere”. România e expertă în performanțe negative. O să fim prima țară care organizează un turneu final la care nu-i calificată.

Sau, mă rog, pentru că ar mai fi barajul din Liga Națiunilor, o să fim prima țară care organizează tragerea la sorți a grupelor și care nu va fi în urne. Și nu e Contra de vină, poate să vină oricine, și Zidane, și Guardiola, cine vrei… degeaba, n-avem stofă, n-avem material…

Optimismul tău e sublim, dar lipsește cu desăvârșire… așa că hai să coborâm nivelul la echipele noastre de club. Cum se împacă un timișorean, „polist” prin naștere, cu „miticii” Steaua sau Dinamo? Poate să țină vreodată cu vreuna dintre ele?

– Poate cu Steaua aia ’86, care a creat legendă. Dar sunt două grupări fotbalistice care poate n-ar mai fi trebuit să funcționeze după ’90. Armata și Miliția… Trebuiau reorganizate din temelii. Deși, culmea, eu țin foarte mult cu Steaua. Cu Steaua… Roșie Belgrad! Când mă duc în Timișoara, mă duc și la Belgrad, la meci.

Ei sunt în Champions League, au fost și în ediția trecută… am fost la Zvezda cu Liverpool… dintr-o țară de nouă milioane de locuitori. Au numărul unu ATP, pe Djokovic, au fost campioni olimpici la baschet, la polo, la… și sunt vai mama lor, nu sunt în UE, n-au fonduri comunitare, n-au nimic, vai de capul lor… și uite-i! Steaua și Dinamo la noi?

Am luat bătaie, am luat cafteală de la dinamoviști, la propriu, eram în galeria lui Poli… Când venea Dinamo în Timișoara, venea Securitatea, că atunci era momentul de dezlănțuirea a energiilor, stadionul era ticsit, nu conta că pierdem sau nu, te duceai să-njuri pe Ceaușescu, Dinamo reprezenta opresiunea.

Infinit mai mult decât Steaua… Steaua era Armata… Dinamo era opresiunea, Dinamo era Miliția. Și am plecat eu prin ’85, aveam 14 ani, de la stadion, stăteam la câteva minute distanță, în Calea Girocului, am plecat din galerie după un meci cu Dinamo și aveam un steag violet.

Și-am nimerit peste vreo 20 de dinamoviști și-au tăbărât ăia pe mine, mamă, mamă… mi-am luat niște pumni, am ajuns la spital, mi-au spart arcada, buza umflată, ochiul umflat… Mi-am tras niște copci de la Dinamo… Și bătut, și… bătut, și cu steagul luat… că și pe teren ne bătuse Dinamo… Ce bătăi, ce isterie era la meciurile cu Dinamo!

Te duceai doar la meciurile cu Dinamo?

– Nuu… Uite, am fost cu tata, Dumnezeu să-l odihnească, la meciul cu Celtic în 1980, aveam nouă ani… Să-ți spun o chestie pe care n-am spus-o nimănui, niciodată: tata a fost antrenor de fotbal! În liga a treia, a patra, la echipe mici, dar pot să spun că am crescut pe teren. Antrena Tehnolemnul, Mănușarul…

Mănușarul?!

– Da, echipă de județ, tata o antrena în timpul liber, era echipa fabricii de mănuși. Și eu eram mereu cu el la teren, tata era un foarte mare iubitor de fotbal. Și spre final, dragul de el, nu s-a dus la spital, trebuia să facă o operație, fără televizor că nu voia să piardă niciun meci.

Și cum de nu s-a lipit fotbalul de tine?

– Cât se poate de simplu: nu am stofă de fotbalist. Mai mult mi-a plăcut să joc baschet. Datorită vecinilor sârbi. Cum vă uitați voi la bulgari înainte de ’89, noi ne uitam la sârbi. Ce echipe, ce jucători aveau, era o isterie a baschetului sârbesc.

Primii jucători europeni plecați în NBA au fost sârbii… Dražen Petrović, imens, cel mai mare jucător din istorie… nu vorbim de americani, ăia sunt extratereștri, vorbim de jucători „umani”… păcat că a murit așa tânăr… L-am văzut jucând, am fost la Zagreb, el juca la Cibona, era un meci cu Maccabi Tel Aviv, într-o grupă de foc, cu Zalgiris Kaunas și Panathinaikos…

„Dane, fii atent! Stai aici și să nu te miști, că eu îți dau mingea-n cap să intre în poartă!”

Dacă n-a fost fotbal, n-a fost baschet, a fost televiziune. Ce experiențe ai avut cu oameni din fotbal? Plăcute, neplăcute, că ai filmat cu mulți…

– Ooo, cu câți am avut șansa să filmez! Am filmat cu Dobrin, cu Duckadam…

Stai, stop, să nu trecem așa repede… Cum era Dobrin?

– Blând. Cald și blând. Modest, cald și blând.

Cum era Duckadam?

– Un uriaș cu suflet uriaș. Cât mâinile lui care ne-au făcut atât de fericiți la Sevilla, în ’86…

Alte repere?

– Îți zic o întâmplare cu Hagi. Îl invit pe Gică Hagi să dea un premiu la show-ul ăsta cu copii, la „Next Star”, stabilim o oră la care să ajungă el la platou, ora 19:30, bun,… Eu filmam toată ziua aia și doar eu țineam legătura pe telefon cu el.

La ora 19:30 eu eram pe platou, filmam, s-a prelungit calupul ăla de filmare, am terminat pe la ora 20:00, n-am putut să-l sun să-i spun exact cum să ajungă, uite ia-o pe aici, pe aici… telefonul rămăsese în cabină… am găsit apel nepreluat de la el și l-am sunat… „Iartă-mă, Gică, s-a prelungit, să vezi…”, „Nu-i nimic eu sunt în parcare”.

Era în parcare, aștepta în mașină… O jumătate de oră, nu zece minute, nu un sfert de oră… Ca să vezi ce înseamnă un om. Cunosc figuri în showbiz, vedetuțe și vedetuți de trei lei, care vin cu figuri, cu fițe, „Bă, dacă am zis ora asta, să fie ora asta, eu altfel nu mai filmez!”, vin cu câte doi, trei impresari, vezi Doamne ce importanți sunt.

Hagi, multimilionar, mega-legendă, a așteptat răbdător o jumătate de oră fără să știe de ce și a intrat fără talente, dar cu talent, în platou. Și mai am una mișto cu Hagi. La un meci la Constanța, ceva demonstrativ, de binefacere ceva, pe stadionul „Farul”, vedete din fotbal, din muzică, din showbiz, de toate, eu în echipă cu Gică. Și-mi zice la un moment dat…

Mai juca sau se retrăsese?

– Se retrăsese, dar nu demult… Și mă ia deoparte la un moment dat, la un corner și-mi zice: „Dane, fii atent! Stai aici și să nu te miști, că eu îți dau mingea-n cap să intre în poartă!”. Și eu, cam afon la fotbal, am stat, a dat-o din corner exact în capul meu de unde a intrat în poartă cum mi-a zis!

Eu n-am schițat nicio mișcare, am fost un lemn, un stâlp, pac și-a intrat! După aia mi-am dat seama ce noroc au avut toți fotbaliștii cu care a jucat că îl aveau pe el, care el dădea pasa exact unde trebuia.

Legătura dintre Burleanu, Marx și Truman

„Am văzut că acum deja e împărțită lumea și în chestiunea asta, de ce am adus 30.000 de copii, ce se întâmplă, a fost sau nu corect… O să se supere iarăși unii de ce o să zic. Faptul că Burleanu a adus 30.000 de copii pe stadion e cea mai «smart» acțiune de marketing a anului.

Eu i-aș da un premiu pentru cea mai inteligentă acțiune de PR a anului. Și mie nu-mi place Burleanu. Și am să-ți spun la ce m-a dus cu gândul asta. În istoria publicității, a marketingului, e un fapt celebru, faimos.

În anii ’60, era celebră «vânătoarea de vrăjitoare» în America, care vâna cu furie și fără niciun discernământ pe oricine era «roșu» sau măcar simpatiza cu comuniștii americani. Partidul comunist, legal, din America, a închiriat în perioada aia fațada unui zgârie-nori. Absolut legal.

Și pe fațada respectivă a pus un portret uriaș al lui Marx. În minutul doi, Primăria din New York, autoritățile s-au sesizat, auoleu, ce trebuie să facem? Cine are o idee, nu putem ilegal să-l dăm jos. Ne trebuie o idee de marketing.

Și a venit un puști și a zis așa: «În 24 de ore rezolv problema». Și știi ce a făcut? A închiriat fațada blocului de vis-a-vis de blocul cu Marx, pe care a pus poza lui Truman. Marx era, așa cum știm cu toții, cu barbă mare și Truman era întotdeauna ras la sânge.

Între cele două portrete de pe blocuri a pus un banner pe care a scris «Trecerea de la barbarism la civilizație e numai prin lamele Gillette!». Genial, nu? Fa-bu-los! Ăia l-au dat jos pe Marx imediat… La asta m-a trimis pe mine cu gândul mișcarea asta de marketing a lui Burleanu”.

„Hai să fim serioși, nu ne calificăm! «Doi solist» clar la România – Suedia! Și «plus 10 cornere». «Doi și plus 10 cornere»”

„Când l-a văzut pe Pușcaș că a pus mîna pe minge, Contra ar fi putut să-și bage degetele în gură și să-l chiuie, să-l «alinte» de morți atunci, înainte, «Băă, ce-am vorbit noi?! Dă-te la o parte de-acolo!»… Dar n-a făcut-o… Și a mai fost și frica celorlalți, ăia cu mai multă experiență, să bată penalty-ul”

  • 48 de ani are Dan Negru, născut pe 23 februarie 1971, la Timișoara
  • 25 de ani de carieră în televiziune are Dan Negru (1994-2000 la TVR, din 2000 la Antena 1, din 2010 și la televiziunea națională din Republica Moldova)

„Lupta pentru Cotroceni e ca un meci Barcelona cu Ripensia Timișoara”

La ce meciuri te uiți?

– Mă uit la tot ce am timp. Îmi place Premier League.

Cu cine ții?

– Cu Liverpool. Demult!

Alte campionate? Alte preferințe?

– Din La Liga îmi place Atletico. Valeriu Lazarov, mentorul meu, omul care m-a lansat în televiziune, unul dintre cei mai mari oameni de televiziune ever, a fost un mare iubitor de Atletico. Chiar unul dintre oamenii importanți din staff-ul lui Atletico…

Imensul om-TV Valeriu Lazarov, genial de la la Franco la Berlusconi

Cum în staff-ul lui Atletico?! Chiar în staff?!

– Da, da, în staff. Prieten foarte apropiat cu… chiar mi l-a și prezentat, am avut onoarea să-l cunosc pe Jesús Gil, președintele lui Atletico vreo 16 ani… Lazarov a fost prieten foarte bun cu Jesús Gil, nu știu câtă lume cunoaște faptul ăsta… Sau că e celebru în istoria lui Real Madrid. Birourile lui erau la Madrid, undeva la etajul 30 al unui turn și de acolo se vedea „Santiago Bernabeu”.

Și într-o zi, prin 2000-2001, i-am zis „N-am putea să mergem să vedem și noi «Bernabe-ul»?”, „Ba da, cum să nu!”, zice el, a pus mâna pe telefon, a sunat, ne-a primit o șefă de marketing de la „Bernabeu”, făcea antrenament Realul, am poze cu Figo, era perioada „galacticilor”… Și cei din staff-ul de marketing al lui Real Madrid mi-au spus „Eee, Lazarov e o legendă pentru Real!”.

De ce? Prima prima apariție a clubului Real Madrid la televizor a fost făcută de Valeriu Lazarov, într-un proiect care se numea „El irreal Madrid”, a fost primul program de televiziune în care apărea Real Madrid. Dar el a avut iubirea lui mare pentru Atletico. A avut și acțiuni la Atletico. De aceea Atletico este special și pentru mine…

De la imensul om de televiziune care a fost Valerio Lazarov… așa îi spuneau spaniolii, Valerio… Nu știu câți cunosc „amănuntul” că Lazarov a fost dorit în mod expres de Franco pentru a filma în exclusivitate fastuoasa ceremonie de „predare a ștafetei” către regele Juan Carlos în 1969, pe care îl desemna ca succesor al său și care urma astfel să devină suveranul Spaniei după moartea dictatorului… în 1975…

Sau că Silvio Berlusconi i-a cerut sfatul când a vrut să intre în politică, pe la sfârșitul anilor ’70, iar Lazarov i-a spus pe loc că are nevoie de o televiziune și o echipă de fotbal! Și magnatul italian s-a conformat: și-a adăugat la „portofoliu” Canale 5 cu Lazarov director de producție și AC Milan. Puțină lume știe asta…

„La noi mă trage ața spre Steaua… Poli? Care Poli?”

Deci Liverpool, Atletico… Mai ai și alte „speciale”?

– Da, Juventus de la italieni. Am început să țin cu Juve de la nenorocirea aia de pe „Heysel”, finala Cupei Campionilor Europeni din 1985, culmea, cu Liverpool. Mă uitam pe televizor la sârbi, am văzut totul la sârbi.

Dar la noi? Să revenim la oițele noastre…

– La noi mă trage ața spre Steaua… din adolescență… cred că toată generația mea (n.red. – Dan Negru este născut pe 23 februarie 1971) este tarată de Sevilla ’86 și e complicat să nu fii stelist dacă ai 48 de ani, câți am eu.

Și Poli?

– Și Poli… Care Poli?

Ce șanse are FCSB, care e Steaua, la titlu?

– Să-ți spun ceva ca om de televiziune: publicul de televiziune nu face distincția între Steaua și FCSB, nu o face…

Dar publicul de tribună de ce o face? Cei care acum șapte – opt ani erau toți în peluză cu „Steaua, Steaua!” în gură de ce s-au divizat? De ce au migrat spre CS Steaua?

– Pentru că tribuna, spre deosebire de publicul de televiziune, e nișă. Tribuna este un grup de oameni care cunosc intestinele fotbalului, le „mănâncă” pe pâine după ce le diseacă, sunt o minoritate, o nișă expertă în fotbal, pentru ei contează toate amănuntele, toate nuanțele, sunt pretențioși, sunt „druckerii” de la Timișoara…

Publicul mass-market de televiziune nu face distincțiile astea. FCSB sau Steaua, nu există diferență… Cele mai mari audiențe de televiziune în România, ever, le face Steaua.

Gigi Becali a dat bani pentru copiii bolnavi de la „Next Star” și din închisoare!

Bun, dar mai exista Steaua fără Gigi Becali?

– Eu cu Gigi Becali am în primul rând altfel de amintiri, înainte de fotbal. Am un show care se numește „Next Star”, un show cu copii, și am avut deseori niște copii triști, bolnăviori, dar fantastic de talentați și mi s-a întâmplat de foarte multe ori ca Gigi Becali să le dea o mână de ajutor fără să fie rugat.

Era un copil, un băiețel de șase anișori, căruia doctorii din România i-au dat maximum o lună de trăit, metastaze în tot corpul, era în 2013, mama era praf, biata de ea, a venit copilul în emisiune, Gigi Becali a văzut emisiunea, a sunat până să se termine emisiunea, l-a luat, l-a dus în Italia, erau trei tipuri de tratament diferite, l-a ales pe cel mai complex, cel mai scump, a plătit tot, tot, tot, medici, spital, medicamente, pat pentru mamă, nu știu sume, mi-a povestit ulterior mama plângând, dar plângând de bucurie pentru că și astăzi copilul trăiește!

Șase ani după luna dată de medicii din România. Datorită lui Gigi Becali. Asta este experiența trăită de mine cu Gigi Becali. Și n-a fost singurul caz. A devenit, la un momnent dat, la „Next Star” sponsorul copiilor bolnavi după 2013 încoace. Dădea bani inclusiv în perioada în care nu era liber. Și n-a cerut niciodată să fie mediatizat, i-am mulțumit eu într-o emisiune pentru băiețelul de care ți-am povestit.

Gigi Becali e filantrop, se știe, nu numai cu televiziunile la poartă, cum îl acuză unii… Dar la fotbal cum îl vezi, ce șanse are la titlu?

– Nu cred că are șanse la titlu, dar la bătaie în play-off cu siguranță.

Dinamo? Ajunge și Dinamo în play-off?

– Cred că da, Uhrin a făcut treabă bună și la Timișoara… e profi omul. Dar nici vorbă de titlu.

Pariu cu frustrare pe CFR Cluj

Atunci pe cine pariem altă sută de lei, să ne scoatem paguba dacă o pierdem pe aia pusă pe „2 solist” la România – Suedia?

– Punem tot pe Cluj. Deși e o mirare Clujul pentru mine… ca fenomen general vorbesc, eu, timișorean fiind, am o frustrare vis-a-vis de Cluj, mă enervează… Pentru mine, Clujul e o mirare, explozia asta în tot… în tot, nu doar în fotbal. Fotbalul e doar o remorcă la dezvoltarea Clujului și mă frustrează și mă enervează timișorean fiind. Noi ne-am trezit că n-avem o sală polivalentă ca lumea, un stadion ca lumea în Timișoara, noi care aveam fotbal, baschet, handbal, nu mai avem nimic! Clujul are de la Untold la echipă de Europa League și noi nimic…

Ce sport fac copiii tăi, Dane?

– Dara are nouă ani și Bogdan șapte și i-am dus de foarte puțină vreme, m-a ajutat un prieten, Cristi Cârlan, președintele secției de hochei de la clubul Steaua, să-i duc la… floretă! Cred că floreta dezvoltă multe într-un copil.

Eu sunt un mare fan al altor sporturi decât fotbalul, sunt foarte dezamăgit că în România se difuzează pe televiziunile doar fotbal și nimic altceva, sunt atâtea sporturi mișto, la noi nu există… Și nu pun preț pe copii ca sportivi, nu cred că au „filon”. Am văzut că e o adevărată isterie a oamenilor să facă mari sportivi, mari vedete din copiii lor cu orice preț.

Având emisiunea asta, „Next Star”, știu foarte bine isteria românului de a face din copil Messi, Ronaldo, vedetă, să câștige mult, să-l venereze fanii… Nu se va întâmpla pentru majoritatea visul ăsta. N-aș sfătui pe nimeni să-și forțeze copiii.

„Noi îl distrugem pe Ianis Hagi cu presiunea pe care o punem pe el permanent”

Este Ianis Hagi un copil forțat?

– Nu cred. Ianis s-a născut cu fotbalul în casă, a respirat fotbal, a mâncat fotbal pe pâine, a transpirat fotbal. Noi îl distrugem pe Ianis Hagi cu presiunea pe care o punem pe el permanent. Mutu zicea că atunci când el a luat tricoul cu numărul 10, zecele cântărea o tonă. El a pus deja o presiune suplimentară pe Ianis în momentul acela.

Presiunea asta îl strivește pe Ianis, numele Hagi îl strivește pe Ianis. Au fost cazuri bune și cazuri proaste de tată-fiu în aceeași meserie. Cazurile bune au fost în showbiz. Bănică și tatăl lui, Michael Douglas cu tată lui… Dar atenție: acolo nu este examenul săptămânal. Ianis are un examen în fiecare săptămână.

Dacă stă pe tușă week-end-ul ăsta și mai stă și peste o săptămână, a picat examenul. Bănică are timp, mai face o emisiune, mai face un concert, mai cântă un colind, Michael Douglas mai face un film, dacă-l ratează mai face unul, Ianis are examen în fiecare săptămână, ba chiar și de două ori pe săptămână. Fotbalul, sportul impune cea mai grea viață profesională de pe planeta asta.

Antrenorii și mai și, a picat două, trei examene săptămânale, a zburat, mulțumim, du-te acasă. Gândește-te că toată lumea îl are acum pe Contra pe buze… Contra depinde de două examene! Cariera unui om în antrenorat depinde de două examene. Îți dai seama ce presiune e pe omul ăla?! Are două examene, ce să mai facă el între astea două examene?

„Cu Suedia clar aș miza pe experiență. Nu cred că tinerețea rezistă presiunii”

Apropo de Contra, tu cu Suedia ai miza pe tinerețe sau pe experiență?

– Clar pe experiență. Adică Nistor, Stanciu, în față Keșeru… nu, dar „underii 21” n-au mai făcut nimic, uite ce s-a ales de ei… Ce s-a ales din fostul Under 21? Nimic! Eu nu cred că tinerețea rezistă presiunii la ce urmează. Urmează o tensiune maximă. Urmează o presiune maximă. Copiii o vor resimți și doar experiența poate să reziste unei asemenea presiuni.

Supapa, salvarea poate să vină, mediatic vorbind, de la alegeri, dar nu cred. Pentru că e perioada alegerilor prezidențiale și poate să tragă atenția, poate să mai ia din presiunea mediatică. Dar și acolo zarurile sunt aruncate, știm cine e și cine va fi, acolo e un meci Barcelona versus Ripensia Timișoara. Acolo, Sibiul e peste orice alt oraș, a bătut pe Steaua, a bătut pe toți.

Dacă ar fi fost niște alegeri cu o miză, gen Iliescu – Vadim, cu bătaie, ar fi fost, poate, supapa la presiune… Mediatic vorbind, din punctul de vedere al televiziunii și al presei, noi, toți oamenii de presă, pe asta vom pune miza, pe România – Suedia.

„Băi nea Ludovice, lasă Ministerul Sportului și pune-l pe Octavian Bellu ministru!”

„Am filmat o emisiune «Genialii», tot a lui Valeriu Lazarov, eram prezentatorul ei și invitați erau Octavian Bellu și Mariana Bitang. A durat emisiunea aia șa-se o-re! A fost un fel de «laudatio» la adresa lui Bellu și Bitang.

Măi frate, ce verb aveau oamenii ăia, ce discuții s-au încins, a venit Cornel Dinu, avea un verb «Procurorul» chiar de… procuror, cu sârbii lui, oameni care aveau vorbele la ei, aveau ceva de spus. Acum, dacă aș filma ceva sport, cred că m-aș bloca, cred că ar trebui să vorbesc numai eu. Bellu e fabulos, e un om extrem de cult, de inteligent, de rasat.

Bellu e de linie de ministru… de sport… adică mă și mir că nimeni nu l-a ofertat pe zona asta. Chiar mă mir! De ce nu l-a pus nimeni pe Bellu ministru al sportului?! Poate a refuzat el… Uite acum e formare de guvern… Băă, dar v-ați gândit vreunul la Bellu?! Băi nea Ludovice, lasă Ministerul Sportului că avem atâta nevoie de sport și pune-l pe Octavian Bellu ministru!”

„Contra, timișoreanul meu, a pus presiune pe… Revelionul meu!”

„Meciul România – Norvegia a atins o cotă de 52% market share pentru ProTV. Fabuloasă cotă de piață! O audiență pe care nici Revelioanele mele nu o fac. În timpul anului, în general, cea mai mare audiență de televiziune e Revelionul meu. Eu acum mă chinui cu Revelionul meu să bat meciul ăsta. Contra, timișoreanul meu, a pus o presiune pe mine imensă!

Anul trecut, Revelionul meu a făcut 47% market share și a fost number one. Meciul cu Norvegia a creat o presiune imensă și pe meciurile care urmează. O presiune care încă va mai crește. Presa face presiunea să crească prin articolele, și vor fi zeci, sute!, pe care le va publica despre meciul cu Suedia.

ProTV va promova agresiv meciul, «Veniți, uitați-vă, va fi ceva ce n-a mai fost! Acum ori niciodată!»… Că ei, care transmit meciul, vor mai mult de 52%, că asta înseamnă bani”

„Pun pariu pe Cluj la titlu. Deși e o mirare Clujul pentru mine… ca fenomen general vorbesc, eu, timișorean fiind, am o frustrare vis-a-vis de Cluj, mă enervează, dar… să spun, să nu spun… mă bucură că e dincolo de Carpați…”

„Cu Suedia aș miza clar pe experiență. Adică Nistor, Stanciu, în față Keșeru… nu, dar „underii 21” n-au mai făcut nimic, uite ce s-a ales de ei… Ce s-a ales din fostul Under 21? Nimic! Eu nu cred că tinerețea rezistă presiunii la ce urmează”

  • 93% dintre români au urmărit Revelionul de la TVR în 1990. În 2018, au mai rămas doar 24% în fața televizoarelor de Anul Nou
Gică Hagi, Nadia Comăneci și Ilie Năstase au fost invitații lui Dan Negru. sursa foto: Antena1.ro
Gică Hagi, Nadia Comăneci și Ilie Năstase au fost invitații lui Dan Negru. sursa foto: Antena1.ro

„Hagi e Florin Piersic”

Dacă tot am vorbit de mize, îți păstrezi pariul pe „2 solist” la România – Suedia?

– Da.

Ce strategie ai la pariuri?

– Uite aici… (și arată pe telefon istoricul pariurilor la… o casă de pariuri) sume impresionante, 2,3 ba chiar și 5 lei pe mize mari… Ia uite, mai am 58 de lei… Uite pariuri… România în Feroe, dar în repriza a doua, am așteptat cota să crească, se facă 1,40 cota, am știut că o să batem până la urmă…

Cât am pus… 40 de lei am pus, bani nu glumă… (râde) Pe urmă am mai pus la Spania, Italia și Armenia să câștige și am pierdut… Am pus combinat pe Arsenal cu Bornemouth, Barcelona cu Sevilla, mi-au ieșit, dar cu Manchester City am dat-o-n bară… i-au bătut „Wolves” acasă… Am mai pus pe Schalke, Bayern…

Uite, mi-a ieșit unul bun aici, fii atent… Celtic, Braga, Sevilla, Arsenal și Lazio pe care am pus 20 de lei… și am luat 44… (râde iar) Și mai pun pe cornere… Mai ales în Premier League e un deliciu… Știi de ce pariez? Altfel văd fotbalul, mă uit cu o miză la el. Pariez pe meciurile care nu-mi plac, meciuri la care nu m-aș uita, ca să mă uit… Ai să râzi, nu-mi place Manchester City, nu-mi place deloc Manchester City.

Nu-ți place Manchester City sau nu-ți place Guardiola?

– Nu-mi place Guardiola la Manchester City. Ceva nu se leagă, mi se pare ceva contra naturii.

Unde ți-ar fi plăcut să-l vezi pe Guardiola? La FCSB nu s-ar fi înțeles cu Becali…

– Ha, ha, ha, ha, să-l vezi pe Pep cu telefonul la ureche pe bancă, ha, ha, ha, ha… Acu’ fără glumă, mi-ar fi plăcut să-l văd la PSG. Cu jucătorii de acum și vreo doi, trei în plus. Ronaldo de exemplu… Mi-ar fi plăcut să văd cuplul ăsta, Ronaldo și Guardiola undeva… asta mi s-ar părea „regina”, încoronarea maximă.

Negru – Brenciu, un fel de… Ronaldo – Messi!

Ar putea Ronaldo să joace cu Neymar și cu Mbappé?

– Niciodată cu Neymar, nuuu! (râde) Ce circ ar fi! Cum nici cu Messi nu ar putea juca. Uite, la un nivel infim față de fotbalul mare, vorbesc de televiziunea mea, nu mi-au ieșit niciodată emisiunile cu Mihaela Rădulescu sau cu Andreea Marin. Prea multe săbii în aceeași teacă…

Sau eu cu Brenciu prezentând aceeași emisiune, lumea n-ar mai înțelege emisiunea, n-ar mai înțelege formatul. Așa ar fi Ronaldo cu Messi… păstrând proporțiile ca să nu zică lumea că am înnebunit… (râde)

Cu cine ți-ai dori să faci o emisiune?

– Întorcându-mă la sport, cu foarte mulți ani în urmă, cred că prin 2001, trebuia să fac o emisiune sportivă de duminică după-amiaza, după un format italian, au și Mediaset, și Rai 1 așa ceva, cu fotbal, cu muzică, divertisment. Eu trebuia să mă ocup de zona de divertisment și Tolontan de fotbal, împreună, în același studiou.

Sorin Oancea era directorul Antenei la vremea aia, ne-am întâlnit, am avut discuții avansate, Ovidiu Ioanițoaia era deja bătut în cuie ca invitat. Nu s-a mai făcut, a căzut proiectul, de fapt a eșuat într-un format care s-a numit „Divizia Fantastică”, pe care eu l-am prezentat, ceva cu niște fete care reprezentau niște echipe de fotbal, nu era ce trebuia să fie.

Tare mi-ar fi plăcut să fac formatul inițial, show de sport și divertisment. Italienii au așa ceva, duminică după-amiază, comentează etapa, au fotbaliști invitați, totul e live, asta se simte…

„Aș avea multe lucruri să-l întreb pe Stanciu… sau pe Contra…”

Cu cine ai vrea acum să faci un interviu? Din fotbalul românesc, că altfel mi-ai spune Guardiola, Ronaldo, Messi…

– Acum, acum? Aș avea multe lucruri să-l întreb pe Stanciu… sau pe Contra… Asta acum, mâine s-ar putea să-mi schimb opțiunile fiindcă tot timpul apare câte ceva nou.

Dar din fotbalul internațional, totuși?

– Din fotbalul internațional mi-ar face plăcere să stau în față cu Pelé. Și apoi cu Maradona.

Eterna întrebare: Pelé sau Maradona?

– Știi de ce Maradona? Pentru că l-am văzut cu ochii mei. Și-atunci mă regăsesc în adolescența mea. Eu „mâna lui Dumnezeu” am văzut-o cu ochii mei.

Dar între Dobrin, Balaci și Hagi care e clasamentul tău de suflet? Ai făcut emisiuni cu toți…

– Hagi. Hagi e Florin Piersic. Pentru că Hagi și Florin Piersic au prins mediatizarea televiziunii, mediatizarea ziarelor, bomba de mediatizare. Uite, Calboreanu, de exemplu, n-a prins asta… Chiar dacă era un actor mult mai amplu, mai intens.

Birlic, despre care se spune că dacă s-ar fi născut în Franța n-ar mai fi existat Louis De Funes, era cel mai mare actor de comedie al timpului, dar n-a prins perioada mediatizării. Așa că Hagi e Florin Piersic.

„Din lumea sportului mi-e tare dor de Cristian Țopescu. Fabulos om! Țopescu a avut sportul pe care l-a meritat. Doi comentatori de fotbal extrem de corecți și de echidistanți am cunoscut, unul era Țopescu, celălat este la mine, în Timișoara, Nicolae Secoșan, Nixe, o copie a omeniei pe care o avea Țopescu”

„Când făceam emisiuni și o aveam invitată pe Stela Popescu, sau pe Florin Piersic, sau pe Dem Rădulescu, nu-mi puneam problema că n-am cu ce să umplu emisiunea, știam că am «stâlpi» pe care să mă bazez, erau oameni care aveau vorba la ei, aveau harul vorbirii. Când filmez cu vedetuțele de-acum, de 19 ani, îmi fac 30 de întrebări pentru că nu știu niciodată dacă n-or să răspundă cu «Da» sau «Nu»”

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles