News

Interviu fabulos cu tatăl lui Novak Djokovic! „Nu le e ruşine?”

Novak Djokovic este omul care a spart pentru prima dată dominaţia Federer-Nadal, dar traversează cea mai grea perioadă a carierei. Tatăl lui, Srdjan Djokovic, a oferit în presa sârbă un interviu emoţionant despre cariera incredibilă a fiului său.
15.03.2018 | 13:56

La vârsta de 7 ani, micuţul Nole a intrat în studioul televiziunii naţionale şi a declarat în faţa întregii ţări: „Scopul meu în tenis este să fiu numărul 1! Pentru mine, tenisul este o datorie!”. Când a crescut, i-a mărturisit tatălui său că ar fi bine dacă s-ar afla între primii 20 de jucători ai lumii, însă dorinţa sa din copilărie a devenit realitate, depăşind cu mult jucătorii din Top 20.

Amintiri dintr-un oraş sfârtecat de război

Pe 4 iulie 2011, Djokovic întrerupea dominaţia Federer-Nadal şi devenea pentru prima dată lider mondial. Sârbul se află pe locul 5 în topul celor mai longevivi lideri mondiali, acumulând până în prezent 223 de săptămâni în vârful ierarhiei din ATP. Novak spunea nu cu mult timp în urmă:

Belgrad este un oraş care a suferit mult din cauza războiului, oamenii nu aveau siguranţa zilei de mâine, aveau îndoieli că îşi pot susţine copiii. Mi-aduc aminte că eram mic şi alergam pe afară. Câţiva constructori mi-au spus că vor face terenuri de tenis. Auzisem de fotbal şi alte câteva sporturi, însă tenisul a fost pentru mine un lucru complet nou, şi nu numai pentru mine, dar şi pentru familia mea. M-am îndrăgostit instantaneu. Jucam ore în şir la perete. Îl urmăream la televizor pe Pete Sampras luptând pentru primul său titlu la Wimbledon. În acel moment am decis să dau tot ce am pentru a fi într-o zi pe terenul central şi pentru a ridica deasupra capului acel trofeu. Am întâlnit-o pe Jelena Gencic, una dintre cele mai mari antrenoare de tenis din lume. Aveam 5-6 ani, venise în Belgrad pentru antrenamente, iar eu mi-am lipit palmele de gardul care împrejmuia terenurile. Jelena m-a văzut şi mi-a întrebat părinţii dacă vreau să joc tenis. Când terminam cu şcoala şi cu antrenamentele, mergeam în cameră şi confecţionam trofeul de la Wimbledon. Eram singur, mă uitam în oglindă ţinând aşa-zisul trofeu şi spuneam «Sunt campionul de la Wimbledon». Nu a trecut mult până ce Jelena a venit la părinţii mei şi le-a spus că sunt un copil de aur, iar înainte de mine a mai văzut doar o singură dată atât de mult talent, la Monica Seleş. Le-a spus că este destul de sigură că voi ajunge un mare campion. Când am câştigat primul turneu de Mare Şlem, lumea s-a schimbat pentru mine. Mi-am demonstrat că obiectivele mele pot fi atinse, mi-am arătat că am ce-mi trebuie pentru a fi campion. În 2011, când am câştigat la Wimbledon pentru prima dată, am simţit că am din nou şase ani, dar de data aceasta ţineam în braţe adevăratul trofeu, visul meu”.

„Este dificil să îţi priveşti copilul jucând cu dureri”

Srdjan Djokovic a oferit un interviu în presa din Serbia şi a explicat transformarea prin care a trecut Novak pentru a fi cel mai bun tenismen din lume timp de 223 de săptămâni, dar şi procesul prin care a trecut întreaga familie Djokovic în drumul spre succes. Tatăl campionului sârb a deschis interviul cu o mărturisire impresionantă.

Este dificil să îţi priveşti copilul jucând cu dureri în loc să facă meciuri mari. Sunt mai familiarizat cu împrejurimile Wimbledon-ului şi US Open-ului decât cu terenurile în sine. Mă plimb pe lângă arene şi ascult reacţiile oamenilor, dacă aplauzele sunt zgomotoase, ştiu că punctul respectiv a fost câştigat de adversar, iar dacă intensitatea aplauzelor este slabă, atunci ştiu că Novak se află la conducere. De-abia rezist să aştept finalul unui meci, poate dura şi câte cinci ore. Când sunt acasă, câteodată sting televizorul, mă urc în maşină şi conduc fără o destinaţie clară ascultând muzică tare, o aştept de fiecare dată pe soţia mea să-mi trimită mesaj cu scorul”.

„Nu e nicio criză”

După 950 de meciuri în circuitul profesionist, având toate emoţiile astea, ce-i poate spune un tată fiului său când acesta întâmpină dificultăţi?
– Ţine capul sus şi data viitoare vei obţine ceea ce vrei. Nu-i voi oferi vreun sfat aşa cum o fac acei „experţi” care ştiu totul. Nu le e ruşine să vorbească despre Novak? Am fost şi eu un fel de expert la început, am avut cea mai dificilă sarcină judecând dacă el chiar poate fi jucător profesionist de tenis. Imaginaţi-vă cât de greu e să fii părinte şi să decizi dacă băiatul tău are darul de a fi jucător de tenis sau nu. Dar după un timp, asta nu mai era treaba mea.
Gândurile „experţilor” erau că după Roland Garros, Novak a intrat într-o criză din cauza a ce mânca, din cauza lui Pepe Imaz, ce credeţi dumneavoastră, din perspectiva unui tată?
– Nu e nicio criză, este doar natura făcând ceea ce trebuie să facă. Oboseala, accidentarea, uzura, nu se poate face nimic în privinţa asta. El a fost nevoit să facă o pauză la un moment dat. Poate că au fost câteva greşeli neintenţionate la acel tratament, însă totul este în regulă acum. Lucrurile merg bine, iar dacă Dumnezeu va permite, se va întoarce în curând pe teren. Eu mă aştept să joace pe zgură la începutul lunii mai. Au fost multe atacuri stupide la adresa lui, iar atunci a avut nevoie de susţinere cel mai mult. Sunt sigur că 98% dintre oameni îl susţin pe Novak, dar există şi un cerc restrâns de oameni cu o stimă de sine foarte scăzută, care vor doar să rănească pe cei din jur. Nu poţi fi plăcut de toată lumea, chiar dacă eşti Novak. Este peste puterea mea de înţelegere cum oameni din Serbia pot spune lucruri rele împotriva lui. Murray se numeşte „Sir” după 3 titluri de Mare Şlem, iar Novak este criticat după 12.
Poate Novak opri aceste atacuri cu o singură propoziţie: „Nu pot da maximum pe teren din cauza accidentării suferite”?
– Ar putea, dar acesta nu e el. De asta e şi special. Oamenii ar trebui să respecte asta, nu să critice. A avut probleme mari cu accidentarea asta, a încercat să ascundă, dar nu a reacţionat în timp.
Şi-a ascuns accidentarea pentru a nu părea vulnerabil în faţa adversarilor lui?
– Exact.
Rivalii săi văd cu siguranţă o şansă mare împotriva lui când Novak apare pe teren cu întreaga mână acoperită de o mânecă.
– Nu o va mai purta când va reveni.

„Novak i-a prelungit viaţa mamei mele”

Va fi intervenţia pe care a suferit-o îndeajuns pentru a reveni la nivelul cu care ne obişnuise în trecut? Sau vom auzi în continuare despre mâncarea vegetariană, despre meditaţii?
– Am câteva întrebări pentru cei care găsesc acest lucru greu de înţeles. Are Novak succes în ceea ce face sau nu? De câte ori a fost el cel mai de succes atlet din lume? Cât timp a fost lider mondial? În 2011, americanii spuneau că este cel mai pregătit atlet din istoria sportului. A atins vârful cu acest stil de viaţă, aşa că nu înţeleg cum ar putea fi asta motivul crizei despre care vorbeşte toată lumea. Mi-aş dori ca toţi să facem astfel de „greşeli” şi să ajungem cei mai buni în ceea ce facem.
Singurul care nu a părăsit echipa lui Novak a fost Pepe Imaz, care a fost „ascuns” în perioada de succes, dar a venit în primul rând când Novak nu a mai dat randament.
– Rolul lui în cariera lui Novak este atât de mic încât nici nu ar trebui să fie menţionat. El este doar unul dintre oamenii care sunt în jurul lui Novak. Este alături de el ocazional. Novak ia de la Pepe Imaz doar ce are nevoie. Pepe l-a ajutat pe Marko (n.red. – fratele mai mic al lui Novak) într-o perioadă foarte dificilă pentru el şi îi sunt recunoscător pentru asta.
Când a descoperit Novak că este un copil special?
– Când mama mea avea cancer. El avea doar trei ani atunci. O întreba unde o doare, iar apoi o masa ore în şir. Se plimbau împreună şi povesteau. Novak i-a prelungit viaţa mamei mele.
Au fost rivalităţi între Novak şi fraţii lui?
– Novak spărgea totul în jurul casei cu fratele lui, Marko. El a fost un elev foarte conştiincios, mergea la şcoală în fiecare dimineaţă şi a reuşit cu uşurinţă să înveţe câteva limbi străine, lucru care l-a ajutat mult când a plecat de acasă, la vârsta de 13 ani. Nu am avut niciun ajutor când a plecat de lângă noi, ne simţeam neputincioşi. Îmi amintesc că i-am dat bani de buzunar, câteva mărci ca să aibă de cheltuială, iar peste câteva luni a venit acasă cu toţi banii. A păstrat pentru fraţii lui tot ce-i dădusem. Mi-a spus „Dă-le lor, ei sunt mici, au nevoie mai mare de ei”.

„Îi aduceam pe Nole şi Andy Murray la tenis la Livorno, iar ei jucau fotbal toată ziua”

În familie este şi va rămâne fratele mai mare, dar în lumea tenisului cum este? Are prieteni?
– Tenisul este un sport individual, e greu să-ţi faci prieteni când lupţi pentru titluri, pentru bani. Dar sunt sigur că va avea câţiva amici după ce-şi va încheia cariera.
Ar putea fi Novak şi Andy Murray prieteni buni după ce se retrag?
– Îmi pot imagina asta. Ei sunt mereu împreună, dintotdeauna. Doar 7 zile îi despart. Am mers la toate turneele cu ei doi. Judy cu Andy, iar eu cu Novak. Îi aduceam la Livorno pentru tenis, iar ei jucau fotbal toată ziua.
Credeţi că nepoţii dumneavoastră vor juca şi ei tenis?
– Aş vrea ca nepoţii mei să practice tenisul, însă ştiu cât de dificil este. Stefan (n.red – fiul lui Nole) are o bază genetică foarte bună, iar noi îl vom susţine orice drum ar alege. Lui Novak îi va fi mai uşor decât mi-a fost mie, pentru că el nu are grija banilor, însă cred ca vor fi presiuni pe cel mic din cauza a ceea ce înseamnă tatăl lui pentru întreaga lume, din cauza a câte a reuşit şi a obţinut tatăl lui. Nu e uşor să fii copilul lui Novak Djokovic.

„Marko şi Djordje erau talentaţi, dar nu puteau ţine pasul cu cel mai bun”

Este adevărat că aţi construit o casă de familie lângă Belgrad?
– Da, avem cuibuşorul nostru. L-am construit în propria ţară. Copiii noştri au multe obligaţii, multe de făcut, aşa că toate speranţele noastre se îndreaptă către nepoţi. Acesta este preţul tenisului. Când Novak vine acasă, nu vorbim deloc despre tenis. Am avut timp să vorbim despre sportul ăsta pentru şase vieţi. Este important să rămânem unici şi complecşi.
Cum se simt Marko şi Djordje cu un frate atât de celebru în familie?
– Marko şi Djordje erau foarte talentaţi, dar nu puteau ţine pasul cu cel mai bun jucător de tenis din lume şi acest lucru a avut un impact mare asupra lor. În special Marko, care acum este foarte bine. Lucrează la un club de tenis din Spania şi este fericit alături de prietena lui. Djordje s-a întors acum doi ani în Serbia pentru că nu putea suporta să ne ştie singuri. L-am sfătuit să se înscrie la un colegiu american, dar el a decis să studieze în Serbia. Se descurcă bine în domeniul bancar şi al finanţelor. Toată lumea are propria sa cale, iar noi trebuie să-i sprijinim.
Vin părinţi tineri la dumneavoastră pentru a vă cere sfaturi referitoare la viitorul copiilor lor?
– Am fost şocat că în acest an doar Predrag Danilovic şi soţia lui au venit la mine să vorbim despre Olga (n. red. – campioană în proba de dublu la Roland Garros în 2016). El, care a fost un atlet de top şi ştie cum merge totul, a venit să vorbim despre Olga. Cel mai mare pericol este lipsa de realism a părinţilor, aceasta este cheia eşecului. Eu nu am avut pe cine să întreb, nu am avut pe nimeni care să mă ghideze, a fost o mare loterie cu Novak.

30 de ani are Novak Djokovic

68 de titluri ATP a obţinut sârbul în carieră

109.995.291 de dolari a câştigat Nole din premii

„Scopul meu în tenis este să fiu numărul 1! Pentru, mine, tenisul este o datorie!” – Novak Djokovic

„Este peste puterea mea de înţelegere cum oameni din Serbia pot spune lucruri rele împotriva lui. Nu le e ruşine? Murray se numeşte «Sir» după 3 titluri de mare şlem, iar Novak este criticat după 12” – Srdjan Djokovic