INTERVIU EVENIMENT cu Victor Ponta: “Legea Sportului trebuie promulgată mâine! Pentru Hagi, Halep, copiii ăştia fabuloşi de la EURO, pentru viitor… Ce face Viktor Orban în fotbalul românesc este profund greşit! Dar noi avem o slăbiciune şi ungurii o speculează”

EXCLUSIV FANATIK
Marian Popovici    Vlad Roşca   
în Euro U21
24/06/2019, 18:14
INTERVIU EVENIMENT cu Victor Ponta: “Legea Sportului trebuie promulgată mâine! Pentru Hagi, Halep, copiii ăştia fabuloşi de la EURO, pentru viitor… Ce face Viktor Orban în fotbalul românesc este profund greşit! Dar noi avem o slăbiciune şi ungurii o speculează” GALERIE FOTO EXCLUSIV FANATIK

Victoriile tinerilor tricolori de la Campionatul European U21, din Italia, nasc nu doar emoții și bucurie, emană nu doar pasiuni, ci redeschid și subiectul mereu îngropat al Legii Sportului, o lege de care România are mare, mare nevoie! Simona Halep sau Naționala de tineret, ca să dăm doar două exemple de povești actuale de succes din sportul românesc, nu sunt produsele investițiilor statului român în sport, ci reprezintă doar rezultatul unor eforturi private, fie ale unui părinte, precum Stere Halep, care a crezut cu încăpăţânare în potenţialul fiicei sale, fie ale vizionarului Gică Hagi, care a întors fotbalului, generos, tot ceea ce fotbalul i-a oferit, prin construirea, din banii familiei, a faimoasei Academii de la Ovidiu, în urmă cu 10 ani. Gesturi rare, gesturi unice în peisaj!

Interviu fără manjamente cu Victor Ponta, despre Legea Sportului, despre naţionala de tineret, Gică Hagi, Simona Halep şi Cristina Neagu, despre Craiova, FCSB, Steaua, Talpan, Mitică Dragomir şi Liga 1, despre Erdogan şi Viktor Orban

Momentul reluării discuţiilor despre Legea Sportului nu poate fi altul mai bun. Şi nu doar al discuţiilor, ci şi al faptelor. Acum, când parcă retrăim bucuria de la World Cup ’94 şi realizăm cu regret că astfel de performanţe devin din ce în ce mai rare, FANATIK.RO a aruncat mănuşa unuia dintre cei mai importanţi oameni politici români din ultimii 10 ani, Victor Ponta. Fost premier al României timp de 3 ani şi jumătate, candidat la preşedinţie în 2014 şi revenit în forţă pe scena politică prin noul partid pe care l-a înfiinţat, PRO România, Ponta a practicat baschetul şi este una dintre persoanele publice care iubeşte sportul şi, mai ales, cunoaşte nevoile sale. Discuţia s-a legat natural şi a născut un interviu fără menajamente, numai despre sport şi ceea ce poate şi trebuie să facă Statul Român pentru “sufletul” unei naţiuni puternice.

Domnule Ponta, ce spuneţi de rezultatele naţionalei României de tineret?

– Copiii ăștia de la fotbal sunt fabuloși, dar au ajuns aşa pe mâna lor. Generația asta la fotbal n-are legătură cu Statul. Are legătură că a fost Hagi nebun și a băgat banii lui, de fapt şi-a riscat averea, și a reușit.

Propunerea din proiectul Legii Sportului: “10 sporturi cheie care să fie finanţate la nivel de performanţă!”

Şi când are de gând Statul să aibă fir direct şi cu performanţele sportive? Sunteți inițiatorul unei Legi a Sportului despre care s-a vorbit foarte mult, de care este mare nevoie, dar care nu a ajuns niciodată să intre în vigoare…

– Haideţi să vă povestesc totul cap-coadă. Pentru Legea Sportului, am promis că îmi angajez răspunderea în Parlament și i-am întrebat… când mi-o dau? Era Petrache la COSR, Gabi Szabo ministru și toți șefii prieteni cu mine. Și la baschet, la fotbal era Mircea Sandu, nu apăruse încă Burleanu. Dânsul a venit în 2014, eu l-am susținut pe Popescu și nu prea eram prieteni, în fine… Le-am spus răspicat la Adunarea Federațiilor să vină cu Legea Sportului și îmi angajam personal răspunderea. Nu stăm în Parlament, mă duc într-o zi și îi dăm drumul. Până mi-am terminat mandatul, pur şi simplu nu am reușit să îi pun la aceeași masă. Fiecare voia altceva! Am văzut ce făceau englezii pentru Olimpiadă, ce făceau spaniolii, ce construiau ungurii și hotărâsem să aleg sporturile în care să investim pe două criterii: popularitatea, că degeaba pompezi dacă nu se uită nimeni și performanța, de exemplu: gimnastica. Deci 10 sporturi, pe acelea le facem prioritare naţională pentru autoritățile locale, firmele private etc. Restul… sigur, vrei să faci golf, ping-pong, le faci normal, dar nu îți dau facilități.

Adică să fie finanţate la nivelul performanţei doar 10 sporturi cheie?

– Da, 10 sporturi: fotbalul, că este cel mai popular, handbal, volei, polo și rugby, sporturi cu care ne-am dus la competiții. În partea cealaltă, pe ramura performanţei, puneam gimnastica, sport la care ai adus mult aur, să spunem și tenisul de masă, că am mai obținut rezultate, tenisul de câmp şi mai completam. Pentru cele 10 sporturi și banii investiți, au scutiri însemnate firmele private. Acum, primarul investește în fotbal și dacă îi place lui tir cu arcul, bagă banii şi acolo. Așa, astăzi nu ai nicio strategie și e clar că la următoarea Olimpiadă, la Tokyo, vom avea din ce în ce mai puțini medaliați. Mai sunt excepțiile. Cum e generația asta la fotbal, care, repet, n-are nici cel mai mic cordon ombilical cu Statul. Are legătură că a fost Hagi nebun și a băgat banii lui și, din fericire, a reușit! Trebuie să stabilești unele priorități, maximum 10 discipline, cine spune că trebuie să investești în absolut tot, cred că nu are habar de sport! Prioritățile sunt în funcție de popularitate și tradiție: fotbal, baschet, handbal, pentru că sunt cele mai populare, cele mai urmărite, și tradiția medaliilor: gimnastica, tenis de masă, tenis de câmp. Mă rog, acum, cu Halep, tenisul de câmp a devenit şi el foarte iubit… Asta nu înseamnă că pe celelalte le omori. Le lași să se dezvolte așa cum sunt. Dar, cine spune că are succese mai repede de 10 ani, să mă ierte, dar nu se pricepe. Și asta o faci cu autoritățile locale care primesc fonduri în plus, dar nu ca să își facă doar echipe de Divizia A, ci să ridice grupe de copii, tineret, junior. Partea cu firmele private, dai facilități puternice și banii respectivi îi folosești doar la sport și nu la orice sport, ci la acest “Top 10” sporturi, la care să ai performanțe în timp. Și, nu în ultimul rând, să ai niște Centre Naționale. Adică să construieşti din banii publici ce a făcut fantastic Gică Hagi până acum.

Se poate face așa ceva?

(râde uşor mirat) Da, bineînțeles că se poate!

“Nimeni din politică nu vrea să investească în ceva ce va performa peste 10-15 ani, când nimeni nu va mai şti cine a făcut-o”

Și de ce nu a făcut nimeni până acum? De ce nu există o strategie unitară, la nivel naţional?

– Simona Halep este fantastică, dar e pe racheta ei. Copiii ăștia de la fotbal la fel, dar sunt pe piciorul lor. Campioanele de la handbal să spunem că au beneficiat de un sistem mai vechi, dar cei care au rezultate le-au obţinut exclusiv pe munca lor, pe dedicarea lor, nu pe o strategie a statului român. A fost o întâmplare! E doar talent pur! De asta alte țări scot performeri pe bandă rulantă. Produc permanent… Noi avem o problemă aici. Eu am fost dispus, iubesc sportul, dar nu am putut… Le-am spus, în 2012, după Olimpiada de la Londra, când era clar că abia ne mai trăgeam sufletul, că este obligatorie o strategie pentru 2028-2030. Am fost la Soci, la Olimpiada de Iarnă. Da, frumos că participăm, dar dacă nu organizam FOTE la Brașov, nu exista nici cea mai mică infrastructură pentru sporturile de iarnă.

Şi ce ţine în loc demararea strategiei?

– Politic, nimeni nu vrea să investească în ceva care va performa abia peste 10-15 ani. Apoi, în lumea sportului, unii sunt manageri, majoritatea sunt foști sportivi. Acum, jumătate din sport, poate chiar mai mult, este și business. Și îți trebuie un manager profesionist, cu studii de specialitate. Nu toți foștii mari sportivi sunt și manageri, din păcate… Și apoi, trebuie să existe cineva care să aibă curajul să spună că atâția bani avem și nu putem să îi împărțim în 100 de locuri, ci îi împărțim în 10. În cele din urmă, iei un sistem care funcționează, la spanioli sau unguri, pe care îl cunoaştem, cu care suntem familiarizaţi. Cu alte sisteme, din vest sau din America, e mai greu. E bine că s-a dat și legea prin care primăriile au voie să susțină sportul. La un moment dat, ajungeau toţi primarii în pușcării dacă dădeau bani la sport. Nici aşa nu era normal… Totuși, marile performanțe ale României s-au făcut cu Oltchimul, cu Steaua de la Ministerul Apărării… Dacă nu ai bani publici, nu ai cum să ai succes. Repet, proiectul Legii Sportului este aproape gata. Nu am avut suport politic, dar nu mă las, o să îl trec până la urmă. (râde optimist)

“Modelele maghiar + spaniol sunt de urmat! Oferă facilităţi fiscale pentru sport”

OK, ce fac, concret, ungurii sau spaniolii?

– Vă detaliez imediat… Este nevoie de Legea Sportului urgent, o lege care să ofere facilități fiscale, dar trebuie să fie asumat faptul, cu realism, că nu vei obține rezultate mai devreme de 8-10 ani. Adică, eu făcând sport și fiind pasionat de sport spun aşa: bag bani acum și la anul vreau să fiu campion. Total greşit! S-a mai întâmplat la fotbal sau la baschet, dar după doi ani echipele au dispărut. Dacă nu crești cu răbdare copiii, generaţiile viitoare, să îi pregătești, nu merge! Cultura suporterilor se creează. Tot ce e făcut în grabă, pentru rezultate pe termen scurt, se prăbuşeşte imediat, fiindcă fundaţia nu e solidă. După părerea mea, spaniolii au avut modelul ideal. Vedeţi, au scos campioni la mai toate sporturile… Au băgat mulți bani în anii ’80, dar au și stat 15 ani până au avut rezultate adevărate. Și, după spanioli, ungurii… Mie nu îmi place Viktor Orban, ca om politic, dar ce face pentru sport este jos pălăria! E clar, în opinia mea, cel mai bun sistem cu care te poți compara. E aici, lângă noi… Altfel, să te compari cu americanii, cu rușii, nu ești în aceeași ligă. Dar măcar să te compari cu Ungaria… Mă mai întâlneam cu Orban la evenimente și murea de ciudă: „Câţi bani bag eu și tot voi luați mai multe medalii”, și i-am spus: „Da, dar la un moment dat, o să se vadă şi la tine”. Spre exemplu, să vă spun povestea ordonanței cu cetățenia. Vă povestesc de baschet, la ce mă pricep. Toate echipele au americani, numai noi nu aveam! Și am dat faimoasa ordonanță prin care poți să dai cetățenie în 30 de zile prin Hotărâre de Guvern. Au beneficiat rugby-ul, au fost cei mai deștepți, la baschet au fost ultimii, au luat până la urmă, cu chiu cu vai, doi americani. Au legea, dar acolo ține de federație și în numai 30 de zile îi dai cetățenia. Dar, trebuie făcut totul cu echilibru, cu măsură… E musai să ne păstrăm şi identitatea, după aia faci ca danezii care sunt campioni la tenis de masa, dar au echipă de chinezi (râde cu poftă). Nu are niciun farmec! La rugby recunosc că este o durere în suflet. Mă pregăteam și eu să merg, să îi susțin în Japonia, dar a fost o greșeală cu hârtiile, nu știu…

Modelul turcesc nu poate fi implementat? Are mare succes la fotbal…

– La turci, sportul înseamnă fotbal. Dar sistemul a fost ca firmele private să fie încurajate să investească în fotbal și baschet, dar la nivel mai mic. Statul a făcut infrastructură: stadioane, terenuri și le-a dat scutiri fiscale. Pe cei de la Fener, Beșiktaș, Galata să nu îi întrebați cum stau cu taxele 🙂 Toate aceste cluburi au câte o firmă privată uriaşă în spate. Preşedintele Erdogan este pasionat de fotbal și, fiind la putere din 2002, a putut să împingă acest lucru. Și mai e o chestie: nu există meci să nu se vândă biletele. Sunt pasionați, poate prea pasionați. Au avut și un program de combatere a criminalităţii. Şi eu am întâmpinat o problemă din cauza asta. Am avut un card de la Fener și voiam să merg la Galata. Și a trebuit să mi-l anulez pe cel de la Fener, că nu mă lăsau să intru pe stadion la Galata. Mi s-a părut ciudat, dar în felul acesta nu mai au violență pe stadion. Mergi cu copilul, cu nevasta, cu prietena… N-ai probleme acum. Statul, cu firma privată, a făcut stadioane moderne. Firmele au primit mari facilități fiscale. Este un model bun, dar strict pe fotbal. Eu l-aș extinde pe mai multe sporturi.

Care e soluţia: “Investiţiile în sport au nevoie de deductibilitate de 100% pentru a atrage fondurile private” + “schimbarea taxelor şi impozitelor”

Concret, ce facilități fiscale se pot face pentru sport, ca lucrurile să se urnească şi ca privatul să investească mai mult în sport?

– Eu am propus când eram prim ministru… Orice investiție din sport să fie deductibilă până la 100%! Pentru că e partea de sponsorizare, dar și de publicitate. Vodafone și Allianz își fac reclamă dând numele stadionului. Altfel, nicio firmă nu oferă banii, așa că vreau eu, într-un mod poetic, să susțin sportul. Trebuie obligatoriu să îți aduci un manager care să știe să facă asta. Cele mai tari afaceri din lume nu sunt nici Apple, nici Microsoft, nici Facebook. Ele se numesc NBA și NFL!

Plus NHL…

– Exact! E cultura americană. Acolo nu ai niciun ban public, dar profiturile sunt imense. La noi, în afară de fotbal, care a mai și produs ceva, în toate celelalte sporturi se pierd bani. Ceea ce înseamnă că trebuie să restructurezi din rădăcini modelul de gândire, iar dacă vrei să începi să și produci bani, partea de investiție în tineret trebuie să o ofere Statul. Partea de seniori o faci tu, că mi se pare că arunci cu banii când aduci cinci brazilieni, dar joacă în fața a 100 de fani. Asta înseamnă că risipeşti banii, nu că ai strategie…

La nivel de fiscalitate, ce se mai poate face, în afara deductibilităţii de până la 100% pentru investiţiile în sport?

– Noi nu am schimbat impozitele și taxele. Și asta e vina mea! În afară de fotbaliști, care au contracte de profesioniști, restul sunt considerați angajați, precum cei de la restaurant. Vrei să îi dai 5.000 de euro pe lună, plătești 4.000 de euro CAS. E aberant! Dacă tratezi sportivii ca și ceilalți angajați, nu ai cum să dai salarii mari, pentru performanţă, că ai taxele la fel de mari. Şi-atunci, cum să aduci valori în România?!

Spuneaţi că nu toţi foştii mari sportivi sunt şi manageri. Este asta principala problemă?

– Nu doar asta. La noi, a fost și o problemă fundamentală de imagine. În primul rând, în România, sportul s-a confundat cu fotbalul. Iar fotbalul s-a confundat cu scandalul. Cu patroni prin închisori, la un moment dat mai mult de jumătate dintre şefii din Liga 1 aveau probleme penale. Și banii marilor firme, firesc, s-au ținut departe. Apoi, s-a împământenit ideea că în sport sunt bani negri și dacă te bagi, ori furi cu ceilalți, ori dispari! Eu cred că aici trebuie făcută curățenie, de stârpit chestia asta. Nu mai poți în ziua de azi să vii cu banii în pungă. Nu mai merge treaba așa… să se aplice legea şi să sse facă curăţenie! Pentru că asta va fi benefic pentru întreg fenomenul.

Cât de important este să facem acum Legea Sportului?

– Depinde când vrem rezultate…

“Cele mai mari performanţe la fotbal le-am obținut după ce l-am împușcat pe Ceaușescu”

Le dorim cât mai rapid, evident, ca orice român care este avid de performanţe. Dumneavoastră, ca politician, ce puteți face să grăbiți, concret, lucrurile?

– Pot să iau proiectul Legii Sportului, din 2015 și să o iau de la capăt, să încerc să conving toată lumea. Dar eu nu cred că putem să o trecem legea prin Parlament. Avem nevoie de un Guvern care să își asumă răspunderea și îmi pare rău că nu am fost eu ăla care să fac asta la momentul potrivit. Nu va fi nimeni, azi, împotriva sportului și îmi asum faptul că vom avea rezultate peste 10 ani. M-ați întrebat când vrem să o facem. Depinde când ţintim să avem rezultate. O facem în 2019, o să avem rezultate în 2030… Nu există investiții în sport care să dea rezultate într-un an, peste noapte. Până la urmă, cele mai mari performanţe la fotbal le-am obținut după ce l-am împușcat pe Ceaușescu. Englezii bagă bani la fotbal de 20-25 de ani. Lumea râdea de ei: dați cele mai mari salarii, investiți şi nu câştigaţi nimic! Uite că azi au cel mai scump campionat și echipele lor au jucat anul ăsta finalele de Champions League și Europa League. Fiind interesați de rezultatele celor mari, nu s-au mai uitat la tineret și i-am bătut noi (râde). Revenind, legea este, de fapt, un sistem. Îl construiești în câțiva ani și produce rezultate cam într-un deceniu… Eu cred că ungurii vor fi peste noi la Olimpiada de la Tokyo și mai târziu, fiindcă au peste 8 ani de când au implementat un sistem organizat.

Sistemul înseamnă şi salarii decente pentru antrenorii de la bază. Nu poți să iei un antrenor și să îl plătești cu 1.000 de lei și să aştepţi să îți producă jucători de 10 milioane de euro. Poate statul să schimbe lucrurile din temelii, de la bază?

– Aici trebuie gândit ca și la medici. Dacă îi plătești prost, ori pleacă afară, ori își bate joc. Nu poți să îl salarizezi ca în America, pur şi simplu nu îţi permiţi. Dacă îl plătești la ceea ce consideră decent, normal, atunci începe să aibă performanță. Acum sunt medici în România care tratează foarte bine, pentru că nu se mai simt umiliți. Statul le-a crescut lefurile. Înainte, le dădeai 500 de euro și trebuiau să ia plicul de la bolnavi și se simțeau umiliți. La antrenori, nu poți să le dai când le oferă cei din NBA, dar măcar să nu se simtă batjocoriţi. Există un nivel de decență la care să nu stai stresat ce le dai de mâncare copiilor. Asta ține, în final, tot de sistem!

Bun. Vorbim, vedem că se poate face ceva. Dar când se poate promulga legea?

– Mâine!

OK, dar să şi treacă de Parlament, să se mişte cu adevărat lucrurile, să producă efecte concrete…

– Dacă există voință, se poate! Iei proiectul legii, îl lași o lună să fie citit, corectat, îl pui în dezbatere publică, dar nu mai mult de o lună, și îi dai drumul. Însă, repet, cei care fac treaba asta, trebuie să își asume că în 8-10 ani vom avea rezultate. Atunci, poate nici nu va mai ține minte lumea cine a fost prim-ministru când s-a dar Legea Sportului. Şi pe mulţi chiar nu îi interesează asta.

Poate fi considerată Legea Sportului prioritate națională?

– Sigur. Este o prioritate națională! Din vorbe… Pentru că apoi vin ceilalți: sănătatea, învățământul şi altele sunt priorități. Pe mine, sportul m-a ajutat să fiu sănătos și m-a educat. Am avut un avantaj important.

“Nu îmi amintesc de vreun Ministru al Educației care să fie iubitor de sport, în ultimii ani”

Problemele din sport încep încă din școală, unde orele de sport au ajuns la “şi altele”…

– Cea mai mare luptă am avut-o cu problema asta, cu orele de sport. Am dus un mare război acolo. M-am luptat mult și nu am reușit să schimb destul. Este o problemă cu sindicatele. Cu cât ai mai multe ore de sport, trebuie să tai din orele altor profesori. Și te lovești de o rezistență acerbă. Problema cealaltă este în zona părinților. Care merg să scoată scutiri ca cei mici să nu facă sport, că își luxează glezna, că își sparg capul, lasă, să nu mai facă sport. Ce atâta sport? Mulţi părinţi nu conştientizează importanţa sportului pentru copilul lor, de mic. Aici este o dublă problemă. Există și dificultăţile cu infrastructura școlară. A făcut Adrian Năstase săli, am făcut eu terenuri. Toate stau sub cheie sau se închiriază pe bani. Ei nu deschid sala că îi costă curentul, căldura, nu are cine să supravegheze copiii… Așa, țin sala închisă și o închiriază la 14 oameni, care plătesc și vor să joace o oră, seara, de distracţie.

Şi nu se poate da o direcție de la “Centru” că sala trebuie folosită, nu ţinută sub cheie?

– Nu îmi amintesc de vreun Ministru al Educației care să fie iubitor de sport, în ultimii ani. (zâmbeşte)

“Modelul lui Hagi trebuie preluat de Statul Român! Va funcţiona 100%!”

Hagi a spus în urmă cu câțiva ani că Academia lui va da 11 jucători la echipa națională. Acum sunt 13, nu 11! Poate fi același model urmat și din bani publici?

– Este foarte simplu. Luăm modelul lui și îl punem în 20 de locuri. Modelul va funcționa 100%.

OK, dar nimeni nu are curajul să-l aplice. Toate cluburile îl laudă pe Hagi, cât de bine a făcut, cât de multe a realizat, dar nimeni nu-i copiază proiectul. De ce?

– Pentru că nimeni nu vrea să pună banii din propriul buzunar, cum a făcut Gică Hagi, și pentru că nimeni nu are numele lui Gică Hagi, ca să o ții așa, pe un drum, și lumea să meargă după tine. Modelul său poate fi făcut identic în toate sporturile. Nu în același oraș. În toată țara! Pentru fiecare sport poți să stabilești 7-8 centre și să le finanțezi din trei surse: autoritate publică, fonduri private și din ceea ce începe să producă sportul.

Ponta despre tenis: “O nouă Simona Halep? În 2030, dacă ne mişcăm acum! Şi nu doar una, poate trei jucătoare care să intre-n Top 20” + huduielile de la WTA Bucureşti

În cât timp am putea să sperăm la rezultate dacă Legea Sportului s-ar adopta mâine? 8-10 ani sau chiar mai mult să avem o nouă Simona Halep?

– În ce an suntem? 2019… Deci, prin 2028-2030. Ideea nu e să dăm o nouă Simona Halep. Să dăm trei Simona Halep. Sau, mă rog, trei jucătoare de Top 20. Nu spune nimeni că o să câștigăm Campionatul European. Dar să te califici constant la Campionatul European, asta poți să faci. Ai potențialul uman. Nu e o problemă că tu nu poți, de fapt nu ai un sistem care să te ajute.

De ce se feresc politicienii de Legea Sportului, dacă cea mai bună reclamă pe care poți să o ai, ca ţară, ca brand de ţară, este prin sport?

Sunt total de acord, însă nu este bine, ca om politic, să îți faci reclamă prin sport. O spun de pe pielea mea… Tot ce faci, trebuie să îți asumi şi să lucrezi din umbră. Eu am pățit-o! A venit George Cosac și mi-a spus că putem să luăm turneul de fete la Bucureşti, dar nu avem 270.000 de euro. În aceeași zi, Guvernul i-a dat 270.000 de euro, după care m-am dus și eu la meci și m-au huiduit oamenii: “Ce caută Ponta acolo?”. Nu înseamnă că am făcut rău, înseamnă că, de fapt, am făcut bine. La Euro baschet nu m-a huiduit nimeni, poate fiindcă tot eu m-am zbătut să-l obţin (râde). Cu toată această percepţie negativă privind legătura politic – sport, eu tot aș face, tot m-aş implica să sprijin sportul românesc. Nu trebuie să mergi să iei și voturi. Nu cred că primarii care au făcut echipe de fotbal au obținut automat și voturi. Este un domeniu în care nu ești lăudat, dar faci ceva bun. Lipirea politicii de sport nu se va putea întâmpla în România…

Campionatului European de Baschet a fost la Cluj şi nu v-a mai huiduit nimeni acolo…

– Să vă povestesc și cum am adus Campionatul European de baschet în România. Eram puști, în 1987, când a jucat România ultima dată la un turneu final. De atunci și până anul trecut nu am mai fost niciodată și nici nu știu dacă voi mai apuca. Dar am spus că mă duc, că voi discuta şi mă voi bate să luăm Campionatul European. A fost foarte frumos, a văzut lumea meciuri de calitate. Sigur, ne-au bătut ungurii și Spania, nu te compari cu ei. E competiție tare! Cu Campionatul European de fotbal a fost ideea lui Mircea Sandu. Ne-am chinuit toți cu finala Europa League. Să fie gata stadionul, am avut enorm de muncă. E bine să ai competiții mari, creezi emulație, dar apoi te întorci la rădăcină, la tineret. Legea Sportului este aproape făcută!

Este normală o conlucrare a politicului cu sportul, chiar dacă ar putea fi considerată imixtiune?

Da. Peste tot în lume, politicul sprijină sportul. Cred însă că este o greșeală dacă vrei să obții voturi din sport. Politicul contează: face o lege proastă, pleacă banii și talentele din sport.

“Nu e normal ca Ungaria să investească în fotbalul românesc! Avem o slăbiciune şi Viktor Orban profită de ea!”

Guvernul maghiar sponsorizează mai multe echipe din zona Harghitei. Şi o fac în mod public, fără să se ascundă. Chiar pare o chestiune de mândrie naţională! Vi se pare normal?

Nu, deloc! Cred că este un gest politic al premierului Ungariei, Viktor Orban, și nu unul dezinteresat. Nu ar trebui să interzicem, ci să căutăm o alternativă. Pentru că dacă doar interzici, nu vii cu soluţii, e greșit! Există un interes pur politic al lui Orban, care nu este în favoarea noastră, a României. Cu siguranță, poate este și un interes pentru jucători. Și noi mai ‘furăm’ sportivi din Republica Moldova. Asta se mai practică, însă ideea de investiții făcute în sport în altă ţară, pe criteriu politic, cred că e profund greșită. Noi avem o slăbiciune, pe care Viktor Orban o speculează!

Cum ați caracteriza-o pe Simona Halep?

– Un talent fabulos, un om foarte muncitor și care se poartă frumos față de România. Nu datorează României foarte mult, să fim sinceri…

Credeţi că a vrut să dea un semnal puternic românilor şi clasei politice când a mers la vot, deşi era în timpul Roland Garros?

– Când a votat în Franța s-a comportat precum un cetățean model, nu cred că e un alt substrat. Faptul că a rămas cu reşedinţa în România și a mers la vot este un model. Așa cum alți foști mari sportivi, personalităţi din sport, nu dau nume ca să nu râdeți, s-au băgat în politică. Noi i-am iubit ca sportivi, nu știu cine îi mai tot păcălește să îi bage în politică.

Ponta recunoaşte, în premieră, că s-a implicat în debarcarea lui Mitică de la Ligă: “Dragomir are dreptate! Şi e foarte bine că nu mai e şef la LPF! Era o ruşine pentru sportul românesc!”

Dumitru Dragomir vă atacă mereu. Cu fiecare ocazie pe care o are spune răspicat că dumneavoastră l-ați schimbat de la LPF

– Are dreptate! Da, mi-am dorit să nu mai fie președinte la Ligă. Dincolo de faptul că sunt prieten cu Gino Iorgulescu. Dar da, are totală dreptate, nea Mitică…

Și atunci când spune că ați vrut să îl băgați la pușcărie?

– E o idioțenie, dintr-un simplu motiv. Când i s-au făcut lui dosare, mi s-au făcut și mie. Dacă Dragomir își închipuie că eu mi-am făcut dosare ca să nu se prindă că i-am făcut și lui, înseamnă că are un singur neuron şi e mai puțin inteligent decât îl credeam eu. Repet, aia cu dosarele este o idioțenie. Aia cu schimbarea de la Ligă, așa e. Are dreptate să fie supărat pe mine, cred că e foarte bine că nu mai e şef la Ligă. Era o rușine pentru tot ceea ce înseamnă ideea de sport în România. Și eu iubesc sportul!

Sunteți mulțumit de ceea ce a făcut Gino Iorgulescu la Ligă?

– Nu mă pricep și nu îmi dau cu părerea despre el. Din câte am văzut, e un bun manager, că tot obține, an de an, bani mulți de la televiziuni. Nu mă uit la Liga 1, mă uit la un Steaua – Dinamo. Mă gândesc, să obții atâția bani… la ce meciuri sunt…

“N-aş da nici 33 euro pe drepturile TV din Liga 1, nu 33 milioane de euro!” +”Talpan e groparul Stelei!” şi ce părere are Ponta despre Gigi Becali

Credeți că 33 de milioane de euro pe an este o sumă corectă pentru calitatea fotbalului oferit?

– Când te uiți la ce se joacă în Champions League, parcă vezi alt sport. De pe altă planetă. Nu compar nici NBA cu Liga Națională de baschet. Dar, măcar la noi se joacă un baschet frumos. Pot să mă duc la meci și să văd Oradea, Sibiu sau Steaua, ai ceva calitate, nişte coşuri şi faze spectaculoase. La fotbal, să nu vorbesc cu păcat, dar nu pot să mă uit la 99% dintre meciuri. Când mai trec, așa, și văd o tribună goală și fotbalişti care mai mult sunt pe jos decât pe sus, n-aș da nici 33 de euro, nu 33 de milioane de euro. E o problemă!

De la Ligă, la Federație. Spuneați că nu sunteți prieten cu preşedintele Răzvan Burleanu…

– Nu ne cunoaștem bine, dar nu am vreo inamiciție. Îmi place de Gică Popescu, de Ionuț Lupescu, dar greșesc dacă mă bag unde nu îmi fierbe oala.

Sunteți stelist. Cum vi se pare scandalul Armată – Gigi Becali?

– Eu cred că individul ăla de la CSA Steaua, Talpan, este groparul Stelei, unul dintre groparii sportului din România. Toate lucrurile pe care le-a spus şi făcut sunt realmente aberante. Nu trebuie să îți placă de Gigi Becali, să fii de acord cu el, dar nu poţi face tot ce a făcut individul ăsta, Talpan (face un gest de lehamite)

Deci, FCSB e Steaua?

– Pentru mine, da, FCSB este Steaua. Mă uit la ei și îi consider Steaua!

Cum l-ați caracteriza pe Gigi Becali?

– Bravo că a dat bani pentru sport. Restul… nu mă puneți să caracterizez (zâmbeşte)

Îl preferaţi pe Gigi Becali, un patron care a pompat bani, dar vorbeşte mult şi prost şi se bagă la echipă, unuia ca Ionuţ Negoiţă, spre exemplu, care nu bagă bani, dar nici nu vorbeşte şi nici nu se bagă?

– Eu prefer ca oamenii de business să dea bani la sport și să vorbească la afaceri. Așa se întâmplă cu marii proprietari din Vest sau din America. Nu prea știe lumea cine sunt, dar la final se vede câți bani au băgat și spectatorii îi aplaudă. Este o cultură care se creează în timp…

“Craiova? Cei care se ceartă au orgolii mărunte şi nu au nicio treabă cu sportul şi însemnătatea lui” + înţepături către Olguţa Vasilescu

Cum se poate rezolva problema de litigii de genul FCSB – Armată, la nivel general: Steaua, Craiova, Dinamo, Rapid? Pierderea identităţii, a tradiţiei?

– Este tipic românesc. După ce că suntem săraci, ne mai certăm și pe sărăcie. Măcar dacă am fi bogați… Nu am înțeles nici aia cu Craiova. Nu țin nici cu Olguța, nici cu Mititelu. Dar Craiova a fost prima echipă din istorie care ne-a scos în Europa și acum are 20.000 de oameni la fiecare meci. Altceva, ce să-ți mai dorești? Să ai oameni care vin la meci și tradiție. Nu înțeleg… Sunt orgolii mărunte care nu au legătură cu sportul. Cei care se ceartă nu au nicio treabă cu sportul şi însemnătatea lui. Dar vă spun sincer că mă bucur foarte tare că am contribuit ca orașul Craiova să aibă un stadion frumos, așa cum are acum şi Târgu Jiu. Deşi Olguţa nu m-a invitat la inaugurare (zâmbeşte ironic), am tot respectul pentru Craiova. Un oraș mare, cu oameni care iubesc sportul. Eu sunt foarte dezamăgit de București, cel mai mare oraș din țară, capitala, iar lumea nu mai merge la nimic.

De ce se întâmplă asta?

– Pentru că s-a stricat cultura în București. Toată lumea năvăleşte la mall. Dacă îi iei pe cei din mall, umpli până la refuz stadioanele și sălile. În alte orașe, Cluj, Timișoara, Iași, merge lumea la sport. Până nu refaci această cultură, nu o să ai sport adevărat. E păcat, cei mai mulți bani aici sunt, la Bucureşti.

“Sportiva Cristina Neagu merită 360.000 euro salariu plătit din banul public! Cu o condiţie însă: dacă nu creşti încă trei de Cristina Neagu, odată cu aducerea ei, să creezi emulaţie şi viitor, nu merită banii!”

Ce părere aveți de CSM București, cu infuzia uriașă din bani publici?

– Nu este ceva rău. Mi s-a părut, însă, că nu au avut și nu au încă o strategie pe termen lung. Au dat bani pentru rezultate rapide. Mâine dacă nu mai sunt bani, dispare echipa. Aici, Gabi Szabo trebuie să îi convingă pe politicieni, pe primari, să investească și pentru următorii 8-10 ani, nu doar pentru azi! Identic precum la Legea Sportului! Deocamdată, banii se dau numai pentru azi. În sport, trebuie să investești pentru mâine!

Merită Cristina Neagu salariul de 360.000 euro pe an, suportat din bani publici? Întreb prin prisma investiţiilor inexistente în sport la nivel naţional, dar şi a lipsei unei strategii pe termen lung la CSM Bucureşti, echipa Primăriei

– Neagu merită! Eu așa zic… Cu o singură condiție, însă. Să profiți de faptul că o ai pe Neagu, ca să investeşti aceeași bani și să aduci 500 de fetițe la CSM, să le asiguri condiții și toate să se viseze Cristina Neagu. Dacă doar îi dai banii lui Neagu ca să joace un an sau doi, nu merită banii. Repet, când investești pentru un mare sportiv, cu nume, investești și în puștoaice, care în loc să se ducă să piardă timpul la mall, vin cu entuziasm la handbal, ca să ajungă şi ele celebre, precum Cristina Neagu. Ea își merită banii, dar trebuie să duci totul până la capăt, ca atunci când nu mai e Neagu să vezi că vin de la junioare încă trei de Neagu.

OK. Pornind de la salariul Cristinei Neagu, cât credeți atunci că ar trebui să încaseze un sportiv care devine campion olimpic?

Nu există o valoare materială. Nu cred că cineva, Gabriela Szabo, Elisabeta Lipă şi orice alt campion olimpic au muncit o viață întreagă să câștige medalia ca să îi dea statul 1.000 de lei sau 1 milion de euro. Au făcut-o dintr-o motivație mult mai înaltă. Primele se pot mări, ca să le dubleze (n.r. 70.000 euro in 2016) nu e o mare problemă, la cât cheltuie Statul cu funcționari și cu altele. Dar nu doar de la vârf. Câți ajung campioni olimpici? Foarte puţini. Problema e la bază, la copii, la viziunea de a investi în viitor, că de acolo porneşte totul!

Victor Ponta s-a lăsat de baschet: “Mă certam cu arbitrii şi era vina mea. Îmi era ruşine” 🙂

Baschet mai jucați?

– Nu! Am jucat 15 ani și acum am spus să îi las pe cei tineri. Jucam prost, îmi era mie rușine. Mă mai certam și cu arbitri. Și nu era vina lor, era vina mea (râde).

De unde vine pasiunea asta neobişnuită pentru fotbal american?

– Nu mai știu exact când am dat de New England Patriots. Îmi place foarte tare! Ador şi rugby-ul. Probabil de acolo am trecut și la fotbalul american. Sunt unul dintre puținii europeni care urmărește cu aviditate fotbalul american, mă uit cu fiul meu. Am fost la meciuri în America, la finale de Super Bowl. Este un spectacol de nedescris în cuvinte. Un fenomen! Pe teren nu vezi mare lucru. Dar este un sistem la cel mai înalt nivel. De la cum îi iau din liceu, până la maşinăria din publicitate. Cele mai scumpe cluburi nu sunt cele de fotbal din Europa, sunt cele de fotbal american. E ceva unic, în stilul lor!

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles