Vizita președintelui Israelului, Reuven Rivlin, a fost un moment important. Ambasadorul „Țării Sfinte” la București, David Saranga, a oferit un interviu ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK, în care a vorbit despre pasiunile care îl leagă de România, în contextul geopolitic actual.
Domnule ambasador, care vor fi urmările vizitei președintelui Reuven Rivlin, la București?
– A fost o vizită specială. Cel mai important este puternicul impact economic. Faptul că președintele a venit însoțit de 60 de oameni de afaceri, lideri în economia israeliană, și faptul că aceștia s-au întâlnit aici cu reprezentanți din peste 100 de companii românești ne fac să credem că, anul viitor, creșterea economică va fi substanțială și, în alți doi – trei ani, vom asista la o creștere semnificativă a schimburilor comerciale. De asemenea, cred că vom vedea și multe parteneriate între companiile israeliene și cele românești.
La ce sumă se ridică investițiile israeliene în țara noastră și care sunt zonele cele mai atractive?
– Este foarte greu de spus, pentru că, în unele situații, fondurile israeliene sunt investite prin intermediari. În schimb, în România sunt 8.289 companii care au cel puțin un investitor israelian. Am primit această cifră de la Camera de Comerț și ea denotă faptul că sunt mulți israelieni implicați în afaceri în țara dumneavoastră.
Practic, vorbind?…
– O altă investiție de care sunt foarte mândru este cea a firmei Elbit, o companie implicată în industria de armament, care a deschis aici patru fabrici, unde lucrează peste 700 de români. Vorbim despre know-how-ul care provine din Israel și despre produsele fabricate aici, care sunt exportate în toate colțurile lumii.
De curând, s-au împlinit 73 de ani de la proclamarea independenței statului Israel. Puteți face un bilanț al relațiilor româno – israeliene?
– (n.r râde) Avem nevoie de cel puțin trei ore, pentru a face un asemenea bilanț. Din pricina pandemiei, anul trecut a fost unul de criză. Faptul că președintele României, Klaus Iohannis, premierul, ministrul de Externe și ministrul Apărării de la acea vreme au vizitat Israelul în timpul crizei coronavirusului arată cât de fructuoase sunt relațiile dintre cele două state. Mai mult, președintele Israelului, domnul Reuven Rivlin, nu a călătorit nicăieri timp de un an, din pricina pandemiei. Înainte cu o lună de a-și încheia mandatul, a ales doar două țări unde a dorit să meargă în vizită oficială: SUA și România!
Dincolo de zona economică, în ce domenii ale vieții sociale mai colaborează cele două state?
– Aș dori să dscutăm despre proiectele în care Ambasada Israelului este implicată, pentru că, altfel, între cele două țări există o colaborare în foarte multe planuri: cultură, știință, învățământ, etc. Cu siguranță, Ambasada noastră coordonează întreaga activitate, dar eu consider că și colaborarea în domeniul social este importantă în privința legăturii dintre Israel și România. Ca să fiu clar, atunci când aflăm de existența unui caz social, în care noi putem interveni, ne implicăm imediat.
Spre exemplu?
– La debutul pandemiei, am văzut pe pagina lui Marius Manole de pe o rețea de socializare că mulți actori tineri nu și-au primit salariile și nu au putut plăti chiria. Nu doar datorită faptului că mie îmi place teatrul românesc, dar am simțit că trebuie să ne gândim cum putem noi să-i ajutăm pe respectivii actori. În consecință, am apelat la bugetul nostru pentru cultură și am făcut un proiect comun, în cadrul căruia actorii români au recitat din literatura israeliană și au promovat inițiativa pe rețelele de socializare. În schimb, noi am achitat costurile chiriei. Lucrul cel mai important a constat în faptul că am izbutit să ajutăm tinerii actori români. Apoi, am reușit să promovăm literatura israeliană tradusă în limba română.
Sunteți încântat de tradițiile românești. De unde vine această pasiune?
– În general, sunt fascinat de tradiții și, mai ales când trăiesc într-o societate diferită, alcătuită din etnii variate, îmi doresc să cunosc tradițiile acelor oameni. Pentru că acum locuiesc în România, doresc să știu mai mult despre tradițiile, istoria și locul în care trăiesc. Consider că acest lucru ajută societatea cel mai mult. Să vă dau un exemplu: când cineva vizitează Muzeul Astra din Sibiu sau Muzeul Satului din București și observă cum au trăit localnicii, pe vremuri, înțelege mai bine societatea contemporană. Eu am fost în vizită în ambele locuri și am putut înțelege mult mai bine viața din zilele noastre.
Ascultându-vă, avem impresia că atât România, cât și Israelul sunt printre puținele țări care încă „trăiesc” grație tradițiilor…
– Este adevărat, atât în privința Israelului, cât și a României. La noi, tradiția este ceva important, mai ales că ea „funcționează” împreună cu religia și cu locul de baștină. Referitor la poporul meu, părinții noștri, care au venit din peste 70 de țări, vorbind peste 60 de limbi, au înțeles că trebuie să păstrăm tradiția. Faptul că știm foarte bine de unde am venit spune mult despre societate și despre om. Același fenomen este valabil și pentru România.
Puteți exemplifica?
– Chiar la 24 iunie sărbătorim Ziua Iiei. Vorbim despre un costum tradițional inedit. Fiecare cămașă are o poveste și spune ceva despre persoana care o poartă: de unde vine, ce sentimente trăiește, etc. Așadar, iia este mult mai importantă decât un costum tradițional obișnuit.
Ați spus „sărbătorim”…
– Ha, ha, ha! Da, aveți dreptate!
Ați declarat că ați învățat românește timp de șase luni, dar, când ați ajuns la București, „nu mai știați nimic”… Este dificil de învățat limba română?
– Am venit pentru prima oară în România în anul 1997, în postura de vice-ambasador. Orice limbă este greu de învățat, mai ales atunci când nu trăiești în societatea care vorbește limba respectivă. Totuși, ce am afirmat eu era mai mult teoretic. Dar, când am ajuns aici, am început să pun în practică toate cunoștințele acumulate și să le îmbunătățesc.
Pe pagina dvs. de pe o rețea de socializare apăreți îmbrăcat în costum național românesc. Ce anume v-a trezit admirația pentru tradițiile noastre?
– Am purtat costumul la care vă referiți într-o vizită făcută în satul bucovinean Botoșana, de lângă Suceava. Pentru mine, Bucovina este specială din mai multe motive. Am călătorit în mai multe județe, dar anul acesta am realizat un proiect, împreună cu ProTV, care are ca subiect Bucovina. În primul rând, este o zonă pe care eu nu o vizitasem. Pentru poporul evreu, Bucovina este un spațiu în care mulți conaționali de-ai mei au trăit. Are o istorie dureroasă, în ce ne privește, dar are și o poveste care leagă poporul nostru de această parte a României. În plus, este o zonă superbă…
Ați călătorit în această regiune?
– Am stat acolo cinci zile și am avut ocazia să cunosc oamenii și să înțeleg mai adânc viața și condițiile de acolo. Vă dau un exemplu. Cel mai mare pictor evreu, Reuven Rubin (n.r israelian de origine română), care s-a născut la Galați, dar în adolescență a trăit în Bucovina, a fost inspirat de pictura pe care a văzut-o în mănăstiri, iar asta se poate vedea în operele sale.
Ce atuuri are România, din punct de vedere turistic și cultural, față de țările din zonă?
– România este „mult mai” autentică decât alte locuri din Europa. Sigur, dacă luăm în calcul peisajele, este o țară foarte frumoasă. Dar hai să facem o comparație cu Elveția, de altfel o țară modernă și foarte curată. Ei bine, dacă vizitezi Elveția, e ca și cum ai fi văzut alte țări. România este particulară prin diversitate, indiferent dacă discutăm despre peisaje sau despre personalitate și tradiție. Și aici sunt unele locuri în care simți trecutul, spații în care oamenii parcă ar trăi acum 100 – 200 de ani, și eu spun acest lucru în mod admirativ. Fenomenul în sine creează autenticitate.
Turiștii israelieni care vizitează România sunt, din punct de vedere numeric, pe locul secund, după nemți. Cărui motiv i se datorează acest flux continuu?
– În anul 2019, așadar înainte de pandemie, 234.000 de israelieni au vizitat România. În primul rând, zborul durează doar două ore și 15 minute, apoi România este o țară foarte frumoasă și, în al treilea rând, sunt mulți evrei de origine română. Pentru aceștia, o vizită în țara dumneavoastră este o întoarcere la origini. Limba, tradiția, mâncarea, le sunt familiare. Nu în ultimul rând, românii sunt foarte primitori.
Ați prefațat alături de delegația României „Jocurile Invictus”, un turneu internațional de sport paralimpic pentru soldați și veterani. Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest eveniment?
– Da, turneul se va desfășura anul viitor, la Haga. În Israel sunt mulți tineri, răniți în timpul războaielor și în perioada în care și-au satisfăcut stagiul militar. La asta se adaugă faptul că, din nefericire, noi avem experiență în modul în care statul, în speță Ministerul Apărării, ajută persoanele respective. De aceea, m-am alăturat Invictus România și am participat la respectivele antrenamente. O societate este judecată după modul în care sunt ajutate persoanele aflate la nevoie. Din acest motiv, activitatea celor de la Invictus seamănă mult cu grija noastră față de soldații răniți.
În „Țara Sfântă” trăiește o importantă comunitate românească (în jur de 400.000 de cetățeni), inclusiv lucrători. Cum sunt percepuți românii?
– Acum nu mai sunt atât de mulți români care muncesc în Israel, ca acum 20 de ani. Dar comunitatea românească este la ea acasă. Nimeni nu pune nimănui o marcă aparte. Cu toții suntem israelieni. În altă ordine de idei, cetățenii cu origini românești nu au un discurs special, ci se consideră parte a societății israeliene. Nu doresc să menționez alte comunități, dar cea română face parte din societate. În Israel, când se vorbește despre România sau despre români, țara dumneavoastră beneficiază de o imagine pozitivă. Nu se întâmplă ca în alte țări, unde un cetățean nu recunoaște că este român, pentru că nu știe cum vor reacționa ceilalți. La noi, dacă un turist român spune cuiva de unde vine, i se răspunde: „Ce frumos! Și familia mea e din România! Și eu am prieteni în țara voastră sau care s-au născut în România!”...
În Israel, viața a revenit la normal, după recentele tensiuni din Orientul Mijlociu. Ce măsuri de precauție au fost adoptate, la nivel înalt, pentru a fi evitate viitoare stări conflictuale?
– Săptămâna trecută a fost instalat noul Guvern. Una dintre primele hotărâri care urmează a fi luate se referă la modul în care va trebui să reacționăm față de agresiunea care vine din Fâșia Gaza. La trei zile de la investirea noului Executiv a apărut prima provocare din partea Hamas. Ei au lansat baloane incendiare, așa numitele „fireballs”. A apărut o dilemă: cum trebuie să reacționăm, după ce am avut un război cu Hamas? Mesajul a fost simplu: „Răspunsul nostru va fi foarte dur, dacă nu veți schimba această politică!”. Deocamdată, n-au trecut nici două săptămâni de la investirea noului Guvern, astfel că e dificil de spus ce strategie va fi impusă. Dar, atunci când discutăm despre propria securitate, nu va fi nicio schimbare!
Mai exact?
– Vom continua să apărăm cetățenii israelieni și vom continua să încercăm să dialogăm cu vecinii noștri, inclusiv cu palestinienii. Dar, mai întâi, dorim să vedem că vecinii sunt dispuși să discute cu noi, iar, în al doilea rând, ei trebuie să înțeleagă că nu se poate dialoga cu terorismul și cu teroriștii!
După recentele confruntări din Fâșia Gaza, bugetul pentru apărare al Israelului a crescut?
– Din nefericire, crește tot timpul. Amenințările nu vin doar din partea Hamasului. Hamas funcționează în sudul Israelului, în Liban acționează Hezbollah, și mai apare și Iranul. Sunt multe amenințări în zona noastră…
În ce fel au schimbat acordurile cu țările arabe politica din Orientul Mijlociu?
– În trecut, paradigma era că numai după ce Israelul va rezolva conflictul cu palestinienii, țările arabe vor dori să dialogheze cu noi. Credeam că problema palestiniană ne interzice să intrăm în contact cu alte țări, dar acum am aflat că, de fapt, situația este inversă. Israelul a semnat acordul de pace cu diferite țări arabe, dar asta nu înseamnă că nu vrem să rezolvăm problema palestiniană. Sunt două chestiuni complet diferite. Țările arabe care au semnat acordul de pace cu Israelul au făcut-o din două motive. În primul rând, din punct de vedere geo-strategic, toată lumea înțelege problemele noastre, atunci când vorbim despre fenomenul terorist. Dar, când discutăm despre aspirația nucleară a Iranului, este, de fapt, aceeași provocare.
Doar la atât se rezumă problema?
– Cu siguranță, apar și interesele economice. Țările arabe din zonă, cu precădere Emiratele Arabe Unite și Bahrain, au înțeles că este în interesul lor să rămână în legătură cu Israelul, o țară cu o economie foarte dezvoltată. Când au înțeles că noi avem puterea economică și tehnologia necesară pentru a-i ajuta, atunci au realizat că este în interesul lor să avem relații bune.
România mai poate fi un mediator între Israel și țările vecine, așa cum se întâmpla în anii ‘80?
– Nu. Noi credem că doar SUA poate intermedia această dispută. Dar am observat că și americanii au încercat să facă acest lucru și nu au reușit. În schimb, pentru că România are o relație tradițională bună cu țările arabe și chiar cu palestinienii, rolul ei ar fi transmiterea mesajului că numai prin dialog putem ajunge la o înțelegere. Consider că dacă palestinienii ar auzi acest mesaj venind din partea mai multor țări care beneficiază de credibilitate (și România are credibilitate!), abia atunci va fi mai ușor să dialogăm.
Dumneavoastră aveți prieteni de origine arabă?
– Nu destui… Aș fi vrut să am mai mulți. Am, însă, un prieten palestinian, pe care l-am cunoscut în perioada în care mi-am început cariera diplomatică. Eram tineri cadeți și am fost trimiși la un curs, în Grecia, alături de studenți din Orientul Mijlociu și din Europa. Ținem legătura și în ziua de astăzi, prin intermediul rețelelor de socializare. Apoi, înainte de a veni în România, am lucrat alături de președintele Israelului, iar doi dintre consilierii săi erau de origine arabă și ne-am împrietenit. În plus, în cadrul ministerului nostru de externe lucrează mulți diplomați de origine arabă. Trăim împreună…
Se poate face politică fără compromisuri?
– Nu! Politica este arta compromisului. Dacă nu vrei să faci compromisuri, nu intra în politică!
În trecut, referindu-vă la COVID-19, ați afirmat că „vom avea, cu siguranță, nevoie de un nou vaccin”. Vă rugăm să detaliați și să explicați de unde aveți aceste informații…
– Devenisem un fel de expert în materie de vaccinuri, dar situația s-a schimbat cu rapiditate. Ce era valabil cu o lună în urmă, nu mai este valabil acum.
S-a discutat despre apariția unui vaccin de proveniență israeliană, care nu va necesita rapelul…
– Este adevărat! Ne aflăm în cea de a treia etapă, iar vaccinul se testează în masă. Nu putem face, însă, alte estimări…
Care este cea mai gravă criză care ne marchează prezentul, la nivel mondial?
– Problema apei. Nu mă refer neapărat la lipsa ei, cât mai curând la modul de amenajare a apei. Spre exemplu, România nu duce lipsă de apă, dar există zone greu încercate de secetă. Iar România se găsește, relativ, într-o situație bună. Priviți ce se petrece în alte țări. Clima se schimbă, iar inundațiile au un impact puternic. Și, totuși, există soluții. Noi am avut mereu această problemă legată de lipsa apei, pentru că pământul Israelului este arid. În zilele noastre, utilizăm așa numitele „uzine de desalinizare”, astfel că nu mai ducem lipsă de apă. În plus, toată apa care curge prin sistemul nostru de canalizare se reciclează și este utilizată în agricultură. Peste 90% din această apă este reciclată și purificată. Așadar, avem tehnologia necesară, pentru a răspunde provocărilor respective.
Vă rugăm să schimbăm zona discuției, pentru că sunteți pasionat de sport, mai ales de atletism. Urmează Jocurile Olimpice…
– Nu, eu nu voi participa, de data aceasta… (n.r râde) Eu sunt mai mult doritor să fac sport. Alerg și mă pregătesc fizic împreună cu un antrenor. Îmi place să fac mișcare…
Ce șanse la medalii credeți că au Israelul și România?
– În privința sportivilor din țara noastră, cred că în două discipline pot spera la medalii, mai exact la gimnastică și la yachting. Iar voi, românii, sunteți buni în tot ce faceți…
Ați avut ocazia să vă întâlniți cu sportivi români celebri?
– Chiar anul acesta, Nadia Comăneci, care știe că o admir, m-a felicitat cu ocazia zilei mele de naștere. A făcut acest gest în timpul unei emisiuni realizate de Cătălin Măruță. Apoi, eu am postat pe o rețea de socializare că abia aștept s-o văd, la Ierusalim. De asemenea, m-am întâlnit cu Marius Urzică și ne-am antrenat împreună.
Postați des pe rețelele de socializare, sunteți un om destins și vorbiți fără menajamente despre orice subiect. Avem în față un ambasador atipic?
– Vă răspund cu o întrebare: Ce este un ambasador tipic?
Un diplomat sobru…
– Și eu nu arăt sobru? (n.r se amuză, din nou). Nu voi spune că sunt „atipic”, pentru a nu vorbi la modul negativ despre alții. Așa sunt eu… Un ambasador poartă cu sine multă responsabilitate, dar, în același timp, este tot un om. Cred că, dacă cineva dorește să comunice cu societatea, trebuie să fie el însuși. Până la urmă, persoanele cu care interacționează realizează, de fapt, cine este el.
Cum comentați postările dumneavoastră?
– Pe rețelele de socializare încerc să discut despre propria mea viață, care este compusă și din muncă, dar și din timpul liber. Însă, este adevărat că mulți dintre colegii mei nu folosesc rețelele sociale sau desemnează pe altcineva să se ocupe de acest aspect în locul lor. Eu nu am încredere în acest stil. Consider că, dacă cineva folosește o rețea de socializare, trebuie să-și folosească personalitatea.
Ați afirmat, într-un interviu, că secretul vieții stă în a afla ce ne place mai mult. Pe dumneavoastră ce vă pasionează?
– Munca mea, călătoriile, zona culturală care este amplă și nu încape într-un răspuns, iar dacă pot să le combin pe toate trei, e perfect.
Ați oferit o mulțime de interviuri. Care este întrebarea care nu v-a fost adresată, dar pe care ați fi dorit s-o auziți?
– Nu știu. Am vorbit despre toate subiectele…
Dar ce întrebare i-ați adresa unui interlocutor interesat de cultura Israelului?
– „Ați fost în Israel? Aveți un prieten în Israel? Cunoașteți pe cineva care trăiește acolo?”… Asta întreb pe toată lumea, pentru că a citi despre ceva anume este diferit de realitatea concretă. Când lumea m-a întrebat „de ce ești fascinat de România?”, iar asta mi s-a întâmplat și înainte de a veni la București, răspunsul meu a fost: „Ați fost în România? Cunoașteți pe cineva din România? Sunteți în legătură cu cineva de acolo? Nu! Păi și atunci, cum puteți înțelege?”. Numai o persoană care a trăit aici poate cunoaște realitatea…