Imediat după Revoluție, i se spunea „părintele senzaționalului”. A format o adevărată școală de presă, i-au trecut prin mână multe condeie și multe caractere. De toate tipurile. A rămas însă la fel de proaspăt, deși vederile politice i s-au schimbat, de la stânga la dreapta și viceversa. Mereu rebel și mereu… senzațional, jurnalistul și scriitorul Ion Cristoiu rămâne un „șoarece de bibliotecă”, în abatajul istoriei, dar și în furia realității. Criza COVID-19, cu toate implicațiile sale, mai ales cele politice, ne-au provocat să-l… provocăm. Ca de obicei, pe parcursul acestui INTERVIU EXCLUSIV, surprizele nu s-au lăsat așteptate. Și nici nuanțele umoristice…
Maestre, până la urmă, care este originea acestei pandemii?
– Originea pandemiei va rămâne una dintre marile enigme ale istoriei. Ca și în cazul altor enigme – a se vedea asasinarea lui Kennedy – se vor scrie sute de cărți despre ea, se vor constitui comisii de anchetă, se vor lansa teorii, catalogate drept „ale Conspirației”, pentru a le pune la îndoială pe cele adevărate, dar, oficial, adevărul nu-l vom ști niciodată.
Care sunt scenariile plauzibile ale acestei povești?
– Scenariul plauzibil se referă la producerea virusului în laborator și folosirea sa într-un război americano-chinez, de tip biologic, existent, dar nerecunoscut de către cei doi adversari. Putem vorbi despre un Al Treilea Război Mondial, dus în secret, având drept una dintre componente psihoza mediatică. Numai existența unui război mondial ar explica o serie de ciudățenii: Virusul a devastat Iranul, deși prin fosta Persie nu bântuie turiștii străini… Virusul COVID-19 a fost relativ „de treabă” cu țările din Est, ca de obicei neinteresante mediatic la nivel planetar, drept pentru care sunt ocolite de atentate teroriste. Virusul a devastat țări occidentale cu sisteme de sănătate puternice, dar a ocolit țări precum India, în care, teoretic, te îmbolnăvești și dacă ieși pe Strada Mare.
La finalul crizei va exista o bătălie ocultă pentru controlul lumii și dacă așa se va întâmpla, cum se va manifesta?
– Ea va avea loc între SUA și China. La nivelul istoriei, se manifestă, logic, fenomenul suirii și căderii imperiilor. Celui Bizantin i-a luat locul cel Otoman, celui Otoman, Imperiul Britanic… Noi, europenii, europocentriștii orbi, suntem incapabili să concepem o altfel de lume decît una cu buricul la Paris sau la Berlin. Istoria ne arată că primul spital public din lume n-a fost la Paris, ci la Bagdad, iar asta pe vremea în care domnițele din Occident nu se spălau cu lunile… De ce n-ar fi posibilă o lume dominată de China, dacă a fost una dominată de URSS și de SUA? Forțele oculte din America și-au dat seama de pericolul chinez și de asta l-au făcut președinte pe naționalistul Donald Trump.
Să definim, totuși, termenul „ocult”…
– Ocult, adică un „ceva ” despre care nu știm noi, muritorii…
Cum „joacă” România acest… meci?
– Glumiți. Care România? România, cu excepția „perioadei Ceaușescu”, țara noastră n-a jucat nici un rol pe plan internațional, condusă ca și azi de marionete ale Marilor Puteri. Cum să credem că România ar avea loc într-un asemenea meci? Nici măcar unul de spectator…
Guvernul Orban și-a îndeplinit caietul de sarcini?
– Pentru a vorbi despre îndeplinirea Caietului, trebuie să vedem dacă a existat un asemenea Caiet. Nu, Guvernul Orban n-a avut nici un Caiet… Uluitoarele bâlbâieli din administrarea crizei de sănătate dau seamă de o politică gen „tăiem și apoi măsurăm!”. În psihologie, „Behaviorismul” are drept principiu sintagma „Încercare și eroare”. Facem ceva, practic, încercăm ceva, după care, dacă realitatea ne confirmă, mergem mai departe, dacă nu ne oprim sau corectăm. Această politică, numită pe românește „văzând și făcând”, nu e bună nici la baterea unui cui, pentru că riști să-ți arzi una peste degete cu ciocanul, d-apoi la adminstrarea organismului viu, complex, care este o țară lovită de Criză!
Totuși, domnul președinte Iohannis ne-a urat să petrecem liniștiți Paștele, precum dânsul, acasă, cu soția sa, Carmen…
– Klaus Iohannis a căutat să nu-și asume responsabilitatea niciunei decizii, într-o vreme în care țara aștepta, de la el, decizii. Multe dintre dezastrele din administrarea Crizei și-au avut cauza în această fugă a președintelui de asumarea unei decizii, din teama de a nu ieși ceva prost. Klaus Iohannis a fost ca un comandant de Armată care nu dă nici un ordin în timpul bătăliei, de teamă ca bătălia să nu fie pierdută.
Lupta pentru resurse lasă loc de… prizonieri sau va fi pe viață și pe moarte?
– Va fi pe viață și pe moarte. Ferocitatea luptei între state, în timpul Pandemiei, ne spune că, la o adică, omul contemporan se întoarce, cât ai clipi, la omul primitiv. Ca și acesta din urmă, omul de azi e mânat de instinctele maimuței.
Care este șansa noastră, într-un asemenea context?
– Am mai spus-o: Niciuna…
Dar atuul?
– Am mai spus-o: Niciunul…
Această luptă invizibilă se desfășoară și în prezent?
– Lupta invizibilă pentru resurse este motorul istoriei. Firește, competitorii apelează la cuvinte mari, cum au fost cele folosite de împărații romani sau de primii secretari ai C.C al P.C.U.S (n.r Partidul Comunist al Uniunii Sovietice). În realitate, lupta pentru resurse domină lumea de azi. Nu se mai folosește ghioaga, cu care omul primitiv crăpa capul celui care pusese mâna pe o halcă de carne. În schimb, se folosește virusul.
Care sunt formele pe care le îmbracă?
– De regulă, sunt forme politicoase, civilizate, că deh, suntem „Cuceritori ai Cosmosului”. Când este vorba despre viață și despre moarte, ca în cazul epidemiei Coronavirus, americanii iau pur și simplu, de pe aeroporturi, comenzile de măști ale aliaților!
Cum se gestionează, la nivel înalt, asemenea crize? Cum funcționează telefonul roșu?
– Criza COVID-19 n-a fost gestionată precum alte crize. De fapt, a fost și este o Criză de esența unui Război Mondial. În timpul celui de-Al Doilea, a funcționat telefonul roșu, între Stalin și Hitler?
Când au invadat, împreună, Polonia, a existat… Dar să mergem mai departe. Dacă ați mai fi redactor șef, care ar fi prima cerere pe care le-ați face-o reporterilor?
– Să meargă pe teren, pentru a scrie despre ceea ce omului obișnuit îi scapă. Să pună mâna pe documente pitite în seifuri. Să caute senzaționalul, care se descoperă de către profesioniști, și nu senzaționalul care-ți sare în ochi, precum „a mai murit unul de Coronavirus!”…
Ce știm și ce nu știm despre… Ion Iliescu? În folclor se vorbește despre faptul că va juca în rolul principal din următorul film al seriei „Nemuritorul”…
– Ion Iliescu a tăcut în această perioadă, deși ca senior de peste 65 de ani petrecuți în politică și mai ales ca om de stânga, ar fi trebuit să ia atitudine față de discriminarea de tip rasist a celor mai în vârstă….
Muzele tac, atunci când virusul vorbește?
– Da! Au tăcut nu numai muzele poeziei, dar și cele ale publicisticii. E ciudat că, în această perioadă, nu s-au auzit vocile celor care se pretind a fi conștiințe ale neamului. Deși, dacă mă gândesc la politrucia acestor conștiințe, îmi dau seama că ele tac, deoarece criza nu este administrată de PSD. Vă imaginați că Mihai Șora ar fi fost, seară de seară, la „Girafă”, riscând contaminarea, pentru a protesta împotriva felului în care PSD tratează Diaspora?…
Cum comentați scandalul creat de domnul Streinu-Cercel?
– Văd polemica din jurul lui Streinu-Cercel ca printr-o poezie a lui Cicerone Theodorescu, scrisă prin anii ieșirii din epoca stalinistă, referitoare la folosirea pericolului dușmanului de clasă: „Întâi îți inventează o boală/ Și apoi te vindecă de ea”. Un document neoficial, asumat de un director de Institut, a fost umflat de Klaus Iohannis până la dimensiunile lui „Mein Kampf” (n.r celebra carte în care Adolf Hitler își exprima doctrina). Evident, pentru se putea făli în fața poporului român că el este cel care l-a salvat de la pericolul „Fascismului”, întruchipat de acel document…
Suntem pregătiți pentru repornirea economiei naționale sau va crește numărul de infecții?
– Repornirea economiei trebuie să aibă loc în paralel cu administrarea pe mai departe a crizei în Sănătate. Regimul Iohannis n-a reușit să administreze nici măcar o felie, din ansamblul crizei. Cum să credem că va reuși să administreze două crize, în același timp?
Lumea va mai fi la fel, la finalul acestei crize?
– Lumea de dinainte și de după ieșirea din criză este aceeași, în esență. Ea doar a „părut”, până în acest moment, altfel decât era în realitate… Cum esența nu se schimbă, lumea va fi la fel și după ieșirea din criză. Adică va fi sălbatică, atunci când va veni vorba despre rezolvarea nevoilor vitale.
Sunteți scriitor. Vă propun un exercițiu de imaginație. Cum sună cea mai frumoasă declarație de dragoste, în epoca lui COVID-19?
– Te iubesc atât de tare, încât sunt gata să risc o amendă de 20.000 de lei, doar ca să te îmbrățișez!…
Teoretic, Ion Cristoiu este unul dintre puținii jurnaliști și scriitori care nu au nevoie de biografie. Pentru că are umor, zâmbește la auzul sintagmei „Titanul din Găgești”, localitatea sa natală. A debutat în 1968, la „Viața Studențească” și după 1990 s-a obișnuit să conducă dar mai ales să fondeze gazete de succes. „Evenimentul Zilei” (o adevărată școală de presă în anii respectivi), „Express Magazin”, „Zig Zag”, etc reprezintă doar o parte din creațiile sale. Este scriitor de succes, pasionat de istorie și realizator TV și chiar dacă uneori nu pare, este un sufletist… Despre Ion Cristoiu se știe mai puțin că a predat la Școala Superioară de Jurnalistică, unde a „scos”, iarăși, pe bandă rulantă, ziariști de real talent și că, la începutul anilor ’90, l-a sprijinit pe marele actor George Mihăiță în crearea revistei „Salut”, prima publicație dedicată adolescenților din România. Și acolo a fost, pentru mulți, tot profesor… A fost comparat cu Pamfil Șeicaru, pentru care, se pare, are o anumită admirație și în 1996, dintr-un spirit de… rebeliune, i-a spus, în direct, la televizor, proaspătului președinte Emil Constantinescu, „de mâine mă voi afla de cealaltă parte a baricadei”, după ce l-a susținut pe acesta, pe toată durata campaniei electorale. Se spune că, în perioada în care „guverna” destinele „Evenimentului Zilei”, Ion Cristoiu instaurase un sistem de prime și în același timp de penalizări, cerându-le jurnaliștilor să fie prezenți, în același timp, la două evenimente, învățându-i, așadar, să-și creeze surse. La fel, se vorbește despre domnia sa că s-a lăsat de fumat… Îl credem, dar, după cum observați, rămâne, vorba unui titlu de film, „Profesorul Trăsnit”.