Exclusiv. Leonard Miron le desființează pe Marina Almășan și pe Andreea Marin: “Una este o hienă, iar la cealaltă nu mă pot uita”

De când a renunțat la televiziune, Leonard Miron (51 ani) cutreieră lumea, a  urmat studii care i-au asigurat reconversia profesională, dar pasiunea pentru televiziune este de nestăvilit în mintea și inima lui.

TVR-ist declarat, fostul realizator TV se declară revoltat de modul în care este gestionat bugetul Televiziunii Române și spune că este momentul ca proiectele acordate prin pile să înceteze. “Eu sunt genul foarte loial, nu am mușcat niciodată mâna care m-a hrănit, decât dacă acea mâna m-a tras de coadă”, spune Leonard Miron, într-un interviu acordat, în exclusivitate FANATIK.RO, în care face dezvăluiri tulburătoare despre anii de violență domestică pe care i-a îndurat mama lui, despre dorul de televiziune, despre foștii colegi de breaslă care își ghidează activitatea în TVR în funcție de interesele personale, despre bani și relația cu iubitul spaniol care i-a fost alături necondiționat în ultimele două decenii.

• Leonard, despre copilăria ta nu se cunosc multe lucruri, care este prima amintire ce îți vine în minte când te gândești la primii ani din viață?

Eu am avut o copilărie foarte fericită, fără să fiu răsfățat, deși, într-un fel, eu am crescut ca-n schița cu domnul Goe, am avut mama, bunica și mătușa – mam’mare, mamița și tanti Mița-, dar nu am fost niciodată răsfățat. Ai mei eu fost foarte onești, foarte direcți, când se putea ceva se putea, când nu, nu. Erau stricți atunci când aveau motive și relaxați atunci când trebuia să fie. Niciodată nu m-au împins, cu trebuie să faci aia, trebuie să faci aia. De exemplu, când aveam 5 ani, părinții mei erau divorțați și am avut o discuție cu mama care mi-a spus: ‘eu am nevoie de două săptămâni pe an fără tine’. Și atunci, ea de la 6 ani m-a trimis în tabără. Zece zile pe an, eu am plecat în tabară, ceea ce a fost foarte bine, pentru că m-a ajutat să fiu sociabil, să nu fiu rușinos, să nu am probleme cu oamenii din jurul meu… Întotdeauna, cu o săptămână înainte să plec în tabără, mama mă întreba: ‘câți bani vrei?’ Eu îi spuneam, vreau 90 de lei, pentru perioada aia era o sumă. Mama zicea am să îți dau 45 de lei, nu am mai mult, dar dacă vrei pot să te împrumut cu alți 45 de lei, ca să faci 90 și mi-i dai înapoi. Îmi amintesc că am întrebat-o: ‘de unde să ți-i dau înapoi, că nu am salariu?’.

Digi24.ro

O femeie a găsit o poșetă în care erau acte, bani și telefoane lângă gara din Arad. A luat-o și acum e reținută

Nu trebuie să mi-i dai acum, dar uite, pe 1 septembrie se deschide sezonul de muncă la cules de vie, sau ceea ce se numeau zilieri. Și mama îmi spunea: ‘Uite, pot să aranjez să mergi la cules de vie, două săptămâni, strângi banii și mi-i dai înapoi’. Eu m-am dus la cules de vie de când aveam 7 ani. Mama niciodată nu mi-a cerut banii înapoi, dar îi aveam apoi să scot fetele la înghețată, să mergem să ne dăm în tiribombe. Am fost învățat și obișnuit toată viața să nu iau nimic gratis, pe de-a moaca. Tot ce am obținut am obținut prin muncă.

Și asta e bine, pentru că sunt foarte cheltuitor, dar cheltuiesc cu cap. Râdeam și cu prietenii din România, că vorbeam de casa noastră din Anglia și de mașină. Și toată lumea zicea: ‘Bă, dar la cine sunteți voi, la ce poziție aveți, nu aveți un Aston Martin, un Jaguar?’ Și am zis: ‘Băi, la ce ne trebuie? Eu nu conduc, iar lui Miguel nu îi place să conducă’. Mașina pe care o avem a avut de îndeplinit o singură condiție, să aibă suficient loc în portbagaj, pentru cele 6 valize cu care călătorim de fiecare dată, fie că plecăm pentru o săptămână sau o lună.

Leonard Miron, dezvăluiri neștiute despre copilărie, agresivitate, iubitul duce și marea iubire – televiziunea

• Care sunt pasiunile tale costisitoare?

Cheltuiesc foarte mult pe călătorii, pentru mine călătoria este direcția principală pe care se duc banii. Bineînțeles că îmi plac niște pantofi frumoși, niște ceasuri frumoase, niște bijuterii, niște haine. Mă uit la vedetele din România… ‘vai, am fost în vacanță de lux în Bali’. Pentru mine să mergi într-o vacanță de lux înseamnă să zbori 12 ore la first class și să stau într-un hotel de 5 stele. Să mă duc 12 ore cu trei escale, la economic, să stau la all inclusive într-un hotel de 4 stele, asta nu e vacanță de lux. Obsesia asta cu Bali, de exemplu, nu o înțeleg. Bali este pentru australieni cum este Turcia pentru români. De ce e nevoie să zbor 12 ore ca să mă duc până în Bali, în Maldive, în Seychelles, ca să fie cald, să stau la plajă, când am putut să zbor două ore de la Madrid ca să ajung în Canare, unde nu e nimeni, stau într-un super-mega hotel, mâncare bună, servicii bune… La mine vacanță de lux înseamnă când te duci la nivel de lux în tot ceea ce înseamnă vacanță, de la transport, până la locul în care stai, până la ceea ce faci.

Leonard Miron: “Tata o bătea pe mama însărcintă. Sărea cu picioarele pe burta ei și a pierdut sarcina”

• Reîntorcându-ne la copilăria ta, ce impact a avut divorțul părinților asupra ta? Ce amprentă a lăsat lipsa figurii paterne în viața ta?

Digisport.ro

FOTO Gest golănesc, fără precedent, al unui luptător către fata din ring! Ce a urmat depăștește orice imaginație

Nu m-a încărcat emoțional divorțul, ba dimpotrivă, m-am simțit mult mai ușurat. Tatăl meu, mi-ar plăcea să spun cu gura deschisă Dumnezeu să îl ierte! și cu tot sufetul, dar nu pot, pentru că a fost un om foarte violent. Îmi aduc aminte scene de o violență … Sunt niște lucruri despre care nu am vorbit și s-ar putea să încep să plâng. Îmi aduc aminte de o scenă, în care mama era însărcinată iar eu mi-am dorit foarte mult să am frați, în care tata o bătea, și îi sărea cu picioarele pe burtă. Mama a pierdut sarcina, chestia asta nu se poate ierta. Și gândește-te că nu s-a întâmplat când ei au divorțat, ci cu mult înainte. Divorțul mamei a fost o ușurare, pentru mine. De exemplu, îmi aduc aminte că, după o bătaie foarte nașpa, mama m-a urcat în mașină, noi stăteam la Galați, și am plecat la Pitești, fără să ia un act din casă și nu s-a mai întors niciodată.

Avea o poziție socială bună… Tata era profesor universitar, mama era șefă de combinat la Galați, dar pe ea nu a interesat-o, a lăsat totul în urmă. După aceea, tata nu s-a implicat absolut deloc în tot ce a însemnat viața, educația și evoluția mea personală și profesională. L-am mai văzut o dată când a venit la Pitești,  ca să pledeze că nu are bani să plătească pensie alimentară, cred că aveam 14 ani. L-am mai văzut când avea 18-19 ani, făceam armata la Focșani, și a venit să mă roage să semnez o hârtie prin care să declar că stau cu el ca să nu își piardă apartamentul de 4 camere. Apoi am mai auzit de el în ’90 și ceva lucram în redacția lui Tatulici, care a primit o scrisoare de la tata, în care spunea că eu vorbesc de mama, dar niciodată nu îl menționez el, când el mi-a plătit facultatea, pe care o fac pe nedrept, că plătește el profesorii. Și alte chestii meschine, pe care Tatulici nu a vrut să mi le spună până când, mult după asta, eram la Costinești, și după o filmare, eram cam beți toți, el și-a dat drumul la gură. Deci relația cu tata nu a existat, dar am avut norocul să am un bunic matern, fost ofițer în Armata Regală, care era o figură paternă extraordinar de puternică. Nu am simțit lipsa tatălui niciodată…

• Care este cel mai bun sfat pe care ți l-a dat mama ta, în copilărie, dar și la maturitate, înainte să se stingă?

E, asta nu știu dacă poți să scrii, dar mama a spus așa: “Dom’le, sexul oral este foarte bun, dar trebuie tu să ai puterea de a decide la ce capăt al actului ești”. Dacă stai să te gândești, dincolo de vulgaritate, este foarte real.

• La 51 de ani, este Leonard Miron așa cum visa cu mintea și ochii de copil/adolescent?

Nu sunt cum m-am visat pentru că eu am crescut într-o familie de oameni de științe exacte. Bunica a fost profesoară de matematică, bunicul, mama, mătușa au fost ingineri și mă vedeam pe aceeași linie. După care, realizând că sunt un dezastru la matematică și e timpul să mă gândesc la altceva, s-a creat imaginea unui medic foarte bun. O perioadă… Apoi mi-am dat seama că jurnalismul e cea ce vreau să fac, iar tot ce a urmat după – munca de însoțitor de bord, aia cu banca a fost o greșeală de un an de zile, după care lucratul ca director de croazieră – este genul meu de muncă. Este mare diferență între cum îl vedea pe Leonard ăla care avea 5 ani și cum este Leonard acum. Este o diferență de la cer la pământ.

Leonard Miron: “Emisiunea Andreei Marin de la TVR este promovarea prietenilor și a oamenilor care o ajută în viața personală. Nu pot să mă uit la ea”

• Și, totuși, după atâția ani în care ai profesat și perfomat în mai multe domenii, tot la Televiziunea Română te gândești, și tot la România. Ce te-ar determina să revii și cu ce crezi că ai avea succes, acum?

Mi-aș dori să se înceteze să se mai facă comparații între postul public de televiziune și cele comerciale. Este o diferență ca de la cer la pământ. Eu cred că TVR, în momentul de față, trebuie să își recâștige credibilitatea, înainte să își recâștige audiența. M-aș întoarce cu foarte mare drag și mâine, dacă mi-ar da ăștia din TVR telefon și mi-ar spune: ‘Băi, avem nevoie de tine!’ Acum i-aș spune lui Miguel: ‘împachetează tu valizele, stai la plajă pentru mine, eu mă duc la București’. Este locul aproape de suflet, este locul unde am învățat. Acum, nici nu mă dau rotund să spun că m-au sunat și Pro TV, și Prima, și Antena și toți se bat pentru mine. Nu! Probabil am eticheta de TVR-ist pe care nu ai cum să o cureți ușor și sunt convins că pot face niște emisiuni, în stilul meu, pentru că nu o să mă vezi niciodată țigănându-mă, făcând mahalageală, făcând ceva care să nu-mi stea bine. Este ca și cum m-ai plăti să pot niște blugi foarte strâmți, un tricou mulat pe mușchi… Pe ce mușchi? Pe burtă, da, dar eu nu aș face așa ceva. Mi-aș dori să mă reîntorc în televiziune și să pot schimba ceva la TVR Internațional, pentru că, trăind de atâția ani în străinătate, nu știu dacă îți pot număra pe degete, prietenii care au fost fericiți să plătească la cablu ca să prindă TVR internațional. Canalul ăsta nu e făcut pentru cei care trăiesc în exterior. Este o chestie făcută, hai să le mai dăm ceva de lucru pilelor și cunoștințelor noastre din TVR. Directoarea actuală de la TVR Internațional nu are nici în clin, nici în mânecă cu televiziunea în general. E o chestie de pile și relații.

• Cum crezi că ar putea să își recâștige credibilitatea o televiziune în care tot timpul au existat influențe politice?

Peste tot în lumea asta, televiziunea publică este o formă de susține și expresie a Guvernului, dar asta nu înseamnă că pui niște oameni pe criterii politice și pe criterii de pile și relații. Pui niște profesioniști care creează în spațiul televiziunii publice nu numai un suport pentru Guvern și Parlament, dar și un spațiu de contestare, de dezbatere, ceea ce la noi nu se întâmplă. La noi este ca și cum mă pune șef la cooperativă și eu dat niște parcele la prietenii mei…Te trezești că fiecare parceluță dată nu mai este televiziune, este o afacere personală. Cu toată dragostea pentru Andreea Marin, dar emisiunea ei – care, hai să fim serioși, nu are o audiență- , este un fel de promovare a prietenilor și oamenilor care o ajută în viața personală și profesională extra TVR. Este și situația Alinei Sorescu care, la fel, îmi este dragă, mi-a fost băgată pe gât acum câțiva ani, dar mi-a devenit dragă. Nicăieri în lumea asta, postul de televiziune nu ar accepta ca eu să intru pe Instagram și să zic ‘Mulțumesc firmei care ne-a zugrăvit’ și pui hashtag numele emisiunii și al postului. Dacă ești un influencer, lumea te urmărește fără să etichetezi niște lucruri pentru care ești plătit în televiziune. Și așa se întâmplă la Alina Sorescu, la Andreea Marin, la Dinescu care – Doamne, iartă-mă – până să plece din TVR a folosit postul ăla ca pe grădina lui proprie. Asta nu e în regulă. Asta trebuie curățat, stabilirea unei distanțare clare între interesul TVR-ului, al omului care se uită, și interesele personale.

Leonard Miron, despre Marina Almășan: “Mariajul ei cu TVR este mai interesant decât al lui Bahmu cu Prigoană. A divorțat și s-a recăsătorit cu oricine a avut influență cu o viteză surprinzătoare”

• Am văzut că și scandalul dintre Marina Almășan și Doina Gradea, șefa TVR, nu te-a putut ține departe…

Eu pot să susțin și să stau drept cu tot ceea ce spun. Eu știu niște situații și niște oameni pentru că am fost acolo. Există niște oameni în TVR care au avut o coloană vertebrală și au luat-o peste bot tocmai pentru că au o integritate umană și profesională care nu poate fi contestată. Eu am scris pe Facebook, apropo de articolul Marinei … Eu cu Marina ne știm din 1990, de la ‘Veniți cu noi pe programul 2’. Uitându-te la istoria ei în TVR, păi, scuză-mă, dar mariajul ei cu TVR este mai interesant decât mariajul Adrianei Bahmuțeanu cu Prigoană. Ea a divorțat și s-a recăsătorit cu oricine a avut influență, a fost puternic, cu o viteză surprinzătoare. Eu o admir pe Marina pentru că are  puterea asta, ‘flexibilitatea’ asta. Reacția mea a fost o reacție, băi, din tot ăia care sunt jurnaliști și au coloana vertebrală pe cât au talent, tocmai ea s-a trezit? Marina are un talent fantastic, miroase oportunitatea. Sunt oameni în TVR care sunt lei – Monica Ghiurco, Adelin Petrișor, și oameni care sunt hiene. Iar hiena nu face gălăgie dacă nu simte mirosul de sânge și nu știe că poate pica ceva. Știu că Marina se va supăra și o să frece cu mine pe jos, dar nu mă interesează, pentru că ne cunoaștem de atâta timp, profesional o respect, dar știi ce se întâmplă? Tuturor ne place să ne punem poalele în cap, însă trebuie să ai o limită a decenței în tot ceea ce faci. (…)

Fără răutate, îmi asum tot scandalul, dar uită-te și la Marina, și la Andreea, au fost geniale: Surprize, surprize și Ceaiul de la ora 5. Tot ceea ce a urmat a fost aceeași Marie, cu altă pălărie. Îți mai dau un exemplu, Iuliana Mariciuc. Iuliana a pornit ca și crainică, dar tot ce a făcut femeia asta, de la o etapă la alta, a fost altceva, și a ajuns cu emisiunea aia, ‘Viață ca în filme’, este ceva la care mă uit, dar la Andreea Marin nu am rezistat să mă uit. Uită-te la Irina Păcuraru, alt om care a crescut! Au experiență de 30 de ani în televiziune, dar în fiecare an au făcut altceva. Pe când, sunt foarte mulți în TVR, care au un an experiență, în rest au făcut același lucru, 5 ani, 20…

Leonard Miron, despre singurul compromis făcut în televiziune: “Am primit ordin să o invit pe Elena Udrea. I-am explicat cât de ridicolă este prezența ei, dar a făcut un moment mișto”

• Tu ce nu ai face niciodată  în televiziune, pe cine nu ai aduce pe micul ecran?

Nu aș aduce oamenii care nu au ceva de spus și sunt o mulțime pe care îi vezi când deschizi televizorul…  Am văzut că suntem în perioada Șoșoacă. Aici nu o acuz pe ea, săraca. A bătut-o Dumnezeu destul. Noi așa suntem, între un aspirator zgomotos și unul silențios, românul îl preferă pe ăla zgomotos ca să audă vecinii că ai aspirator. Nu este vina ei, doar să faci un erase (n.r. șterge) total în ce o privește ca să o faci acceptabilă. E vina celor care  invită, pentru că ea nu are ce să spună. Eu asta nu aș face niciodată, circăreală ieftină.

În 25 de ani de televiziune,  am făcut un singur compromis, am avut pe cineva în emisiune pentru că mi s-a ordonat, a fost directivă de partid, dar și în acele condiții, am încercat să nu îmi fie rușine de prezența acelui invitat în emisiunea mea. În momentul în care Elena Udrea s-a hotărât să treacă de la patroană de restaurant la viața politică – eram amici, până să devină celebră, că apoi nu și-a mai amintit de mine-, am primit un telefon în care mi s-a spus: ‘Trebuie să o ai invitată pe Elena Udrea în emisiune’.  Și am zis: ‘Ce să fac cu ea în emisiune, să vă citesc desfășurătorul, vorbesc despre asta, asta, asta?’ Îi găsești tu un loc mi s-a spus și singurul loc în care am putut să o bag a fost un subiect în care mi se părea mai potrivit un bărbat, despre cum îți faci nodul la cravată. Am stat de vorbă cu ea înainte de emisiune, i-am explicat cât de ridicolă este prezența ei în emisiune, acolo, ca și cum ai planta un copac pe o terasă de beton… Dar a făcut un moment foarte mișto, natural, haios. Asta a fost singura dată când am făcut un compromis. Eu nu am fost niciodată confortabil pentru TVR pentru că nu puteam fi controlat din punctul ăsta de vedere.

• Înțeleg că faptul că nu mai lucrezi în televiziune este cea mai mare neîmplinire a ta…

Sunt unii care vor să intre în televiziune ca să facă bani, eu nu am problema financiară. Sunt suficient de stabil financiar, ca să fiu modest, ca să fiu disperat să fac bani.

• Din ce faci bani, în prezent, ca să îți permiți luxul de a nu te interesa oferta financiară atunci când te referi la munca în televiziune?

Ca și director de croazieră fac foarte mulți bani, atunci când lucrez, din Youtube iar fac bani, iar peste chestia asta, așa mi-a pus Dumnezeu mâna în cap să îl cunosc pe Miguel. Sunt niște afaceri în Spania care merg, o fabrică de ulei de măsline, există o vinărie care merge… Deci, eu nu vreau să vin în TVR ca să fac bani. Sau pentru poziția socială. Sunt unii care apar la TV și devin celebri. La mine, dacă mi se va da șansa să mă întorc, la mine o să fie o problemă, pentru că Miguel este duce, iar eu – având parteneriat civil – am dreptul la titlu. Există o chestie foarte strică, păi nu te dai în stambă pentru că ai, totuși, un titlu nobiliar. Eu vreau să o fac din plăcere, din pasiune, și asta mă roade.

Leonard Miron, despre legătura cu mama, dincolo de moarte: “Intru în cavoul familiei, trag ușa după mine, îmi aprind o țigară și stau de vorbă cu ea”

• Cum a fost anul pandemic pentru tine și care este starea ta de sănătate, în prezent, după ce te-ai luptat cu cancerul pancreatic?

Noi ne-am făcut testul de anticorpi și a ieșit pozitiv, dar asta prin iunie, anul trecut. Am bănuit că am fost infectați în februarie, că am fost într-o croazieră. Eu un pic parcă am fost răgușit și m-am simți rău vreo două zile, dar am zis că am gripă, iar Miguel a avut o formă în care nu a avut temperatură, nu s-a simțit rău, dar a rămas fără voce vreo 5 zile. Cmplet. Deschidea gura și nu putea să vorbească deloc.  Restul, cu problemele de sănătate, m-a ajutat Dumnezeu ca, făcând analizele o dată la șase luni, să aflu că e complet dispărut cancerul de pancreas. Am avut șansa să îl descopăr foarte repede, iar tratamentul pe care l-am făcut să fie foarte bun. În rest, anul trecut am făcut un preinfarct, de care nu pot acuza pe nimeni, pentru că mănânc, beau, fumez, sunt supraponderal…

• Dacă ai face un top 3 al lipsurilor din viața ta, cum ar arăta?

Pe primul loc îmi lipsește televiziunea, pe locul 2 – televiziunea, pe locul 3 – televiziunea. În rest nu îmi lipsește nimic. Sunt cu valiza făcută și gata de muncă.

Mama nu îmi lipsește pentru că este tot timpul cu mine, pare ciudat, mistic, dar nu e. Eu pe mama, pe mătușa, pe bunici, îi simt tot timpul cu mine. Când am o problemă, mă urc în avion, mă duc la Pitești, intru în cavoul familiei, trag ușa după mine, îmi aprind o țigară și stau de vorbă cu ei. Pot să mă înjure acum tot credincioșii… Eu așa îmi spun păsurile, știu că mă ajută, mă susțin. Eu sunt un om foarte credincios, întotdeauna am crezut în Dumnezeu, și după ieșirea mea publică – apropo de sexualitate – am fost foarte agresat, iar pentru mine a fost un lucru foarte important să găsesc un preot extraorinar de sensibil și foarte generos sufletește.