Povestea a trei puști români premiați cu argint de NASA și NSS. La numai 13 ani au făcut proiectul unei așezări umane în spațiu. ”Noi nu simțim că muncim, facem totul din pasiune”

Trei elevi români au fost premiați cu argint la unul dintre cele mai prestigioase concursuri internaționale. Este vorba de Gerard K. O’Neill Space Settlement Contest, concurs cu o vechime pe peste 30 de ani, organizat de National Space Society (NSS) și susținut de NASA. Anul acesta, au participat peste 29.000 de elevi, din 28 de țări diferite, cu aproape 5.500 de proiecte.

Cine sunt cei trei elevi români premiați de NASA și NSS

FANATIK a realizat un interviu în exclusivitate cu acești copii geniali a căror pasiune atipică s-a concretizat într-un premiu extrem de important.

– Haideți să facem cunoștință. Cine sunteți, câți ani aveți și la ce școli învățati?

• Ianu: Eu sunt Sebastian Vaia, am 13 ani și învăț la Școala Gimnazială nr. 1 “Sfinții Voievozi”. Toată lumea îmi spune Ianu.
• Mihnea: Eu sunt Mihnea Necula, am 13 ani și sunt la Școala Gimnazială nr. 1 Jilava.
• Sebi: Eu sunt Sebastian Toader, am 12 ani și sunt în aceeași clasă cu Mihnea.

– Cum v-ați cunoscut? Voi vă considerați o echipă unită?

• Sebi: Eu și Mihnea suntem veri, deci ne știm de când ne-am născut. Pe Ianu îl cunoaștem de când eram mici. Mamele noastre sunt prietene. Noi trei petrecem foarte mult timp împreună, pentru că efectiv am crescut împreună, și, de aceea, facem și o echipă unită.
• Ianu: Am putea spune că ne completăm foarte bine unul pe celălalt. Mie asta mi se pare foarte important.

Digi24.ro

Un stat din SUA a depășit PIB-ul Japoniei și a devenit a patra putere economică mondială

– Ați luat un premiu extraordinar de important. Cum ați reacționat când ați auzit că ați câștigat?

• Sebi: Păi, când am văzut că am câștigat, când am văzut că am luat argint la NASA, am fost foarte bucuros.
• Mihnea: Și eu la fel! Am fost foarte fericit. Adică mă așteptam să luam un premiu, pentru că știam că avem un proiect bun, dar tot m-am bucurat foarte tare când am primit vestea.
• Ianu: Și eu m-am bucurat, deși eu, în general, tind să nu fiu foarte fericit de rezultatele mele.

Digisport.ro

Intervenție în forță: două cuvinte transmise, după ce a fost anunțată ”despărțirea” lui Gerard Pique de Clara Chia

– De ce simți asta? Este pentru că ți se pare normal să ai astfel de rezultate, așa cum spunea Mihnea?

• Ianu: Nu știu, așa sunt eu, mă bucur mai greu când câștig ceva, nu mi se pare o mare realizare, chiar dacă poate este.
• Mihnea: Hai, recunoaște că e ceva să primești argint la un concurs ca ăsta.

Mihnea: ”Chiar am făcut proiectul cu multă pasiune”

– Cum ați ajuns să participați la acest concurs? De ce ați ales să faceți proiectul unei așezări umane în spațiu?

• Mihnea: Eu m-am gândit că ar fi interesant acest proiect. Eu sunt pasionat de astronomie și, atunci când am aflat că există un curs care ne-ar putea ajuta să realizăm o astfel de așezare, am hotărât – eu, Sebi și Ianu – să mergem împreună acolo, să facem o echipă și să facem proiectul.
• Ianu: Ne-am gândit să facem proiectul unei așezări în spațiu pentru că ne va ajuta cu siguranță în viitor. E bine să ai mereu un plan de rezervă în cazul în care se întâmplă ceva rău pe Pământ.
• Mihnea: Și ne-am gândit că ar fi interesați și alții de proiectul nostru.

– E o pasiune a voastră?

• Mihnea: Da, iar proiectul chiar l-am făcut cu multă pasiune.
• Sebi: Mai ales a lui Mihnea! Și noi suntem pasionați, dar nu la fel de mult ca Mihnea.
• Toți trei: Da.

Care e proiectul care le-a adus celor trei copii români medalia de argint la NASA

În acest an, la acest concurs internațional, au participat peste 29.000 de concurenți, cu mai mult de 5.200 de proiecte, din 28 de țări diferite. Obținerea unui loc doi la acest concurs unde participă numai minți strălucite este o mare realizare care merită apreciată din plin. Acest succes este rezultatul întâlnirilor săptămânale, al muncii dedicate și al multor cercetări științifice. Mihnea, Ianu și Sebi au realizat proiectul unei așezări umane în spațiu, de 50 de pagini, care a cuprins multe detalii tehnice, cum ar fi: protecția împotriva radiațiilor spațiale, generarea gravitației artificiale, producția de energie solară, agricultura în spațiu, viața socială și economia în așezare. În calitate de profesor îndrumător, îi felicit și le urez mare succes în călătoria lor academică. – Ali Cabas, profesor coordonator Centrul Educațional Lumina – CEL

– Îmi puteți descrie așezarea voastră în spațiu, astfel încât să înțeleagă toată lumea cam ce ați proiectat voi?

• Mihnea: Păi, proiectul se numește FIDES ULTIMATUM și reprezintă o așezare umană în spațiu, plasată în Orbita Joasă a Pământului. Este alcătuită din trei structuri toroidale, care comunică între ele printr-o unitate centrală, care au o suprafață de 19,2 mile pătrate și pe care pot locui 12.000 de oameni. Noi ne-am gândit ca această așezare să fie un prototip care ne-ar putea ajuta să înțelegem spațiul mai bine, astfel încât să putem construi așezări umane mult mai mari și în alte părți ale Universului. Noi nu vrem să creăm doar o simplă așezare umană, ci vrem să facem și cercetări științifice acolo. Fiecare torus sau structură toroidală are un scop: una este pentru locuințe, una este pentru agricultură și alta pentru cercetare. Noi am gândit această așezare astfel încât ea să fie locuită în permanență, adică să aibă energie, gravitație ca pe Pământ, apă, resurse, inclusiv financiare.
• Ianu: Da, am gândit sisteme care să poată să întrețină viața acolo. Am creat chiar și o structură a societății, cu clase sociale.
• Sebi: Am făcut și un Parlament și am ales și orientările politice, avem chiar și un hotel pentru turiștii spațiali.

– Ce reprezintă pentru voi acest proiect?

• Mihnea: La început l-am făcut pentru distracție, doar că în timp a devenit mai serios.
• Sebi: A fost curiozitate să vedem dacă putem să facem toate lucrurile astea. Asta a fost anul trecut (n.r. echipa a participat și anul trecut la acest concurs). Când am văzut că am luat mențiune, ne-am dat seama că putem mai mult și atunci a devenit o provocare. Așa că am muncit mai mult, ne-am implicat mai mult și am reușit să obținem argintul.

– De unde a venit această pasiune?

• Mihnea: La mine a început de când eram foarte mic. Am văzut pe YouTube niște filmulețe despre spațiu și am devenit foarte curios să aflu mai multe. Fără să îmi dau seama am început să mă uit din ce în ce mai mult la astfel de documentare și să caut informații despre formarea Universului, despre planete și exoplanete, despre găuri negre, despre viața în cosmos.

Îmi place să fiu printre copii. Energia și exuberanța lor mă fac să mă simt fericită și cu atât mai mult când printre „copiii mei” se regăsesc elevi ca Ianu. La prima vedere, pare un elev obișnuit, firav, dar dornic să devină colegul cel bun din clasa a VII-a A și spun acest lucru deoarece el are doar două luni  de la intrarea în acest colectiv al școlii noastre. Este un elev deosebit, nu doar prin faptul că a reușit să se integreze în noul colectiv, dar mai ales prin faptul că este un spirit creativ și inovator. Aceste lucruri nu sunt afirmații gratuite, la baza lor stau rezultatele individuale obținute atât în activitatea lui sportivă, face parte din lotul național de karate, cât și de inventator, pot spune, având în vedere locul II obținut la concursul organizat de NASA pe tema explorării si exploatării spațiului cosmic. Ne bucurăm cu toții pentru un asemenea reprezentant al Școlii Gimnaziale Sfinții Voievozi și mulțumim familiei pentru susținerea pe care o acordă acestui copil minunat. – Daniela Voinea, director Școala Gimnazială Sfinții Voievozi.

– Aveți de gând să plecați vreodată în spațiu?

• Mihnea: Probabil, dar nu prea curând, pentru că acum este destul de periculos.
• Ianu: Mihnea, dar în viitorul apropiat vom construi lifturi spațiale și vom ajunge în siguranță acolo. Adică dacă noi vom construi mașinăria, sigur o vom folosi primii.
• Mihnea: Da, așa da.
• Sebi: Noi speram ca tehnologia să evolueze, să se experimenteze cât mai mult, iar noi să putem crea astfel de lifturi cu care să putem ajunge în siguranță în spațiu. Ar fi frumos să mergem acolo, mi-ar plăcea chiar să locuiesc în spațiu.

– V-ați gândit ce o să  faceți când vă faceți mari?

• Ianu: Eu nu m-am hotărât încă, dar aș vrea să am un job foarte flexibil, unde să câștig foarte bine și să nu îmi fac griji pentru ziua de mâine. Dacă ar fi să îmi aleg un domeniu în care mi-ar plăcea să lucrez, ar fi în IT.
• Mihnea: Aș vrea să fiu astronom. Mie îmi place să studiez spațiul, corpurile cerești, fenomenele cosmice, ca să înțeleg cât mai bine Universul. Îmi place și să experimentez chestii. Aș putea ajunge chiar să și proiectez sau să construiesc cu alți oameni instrumente astronomice noi, adică să fiu un fel de inginer. Iar cu ajutorul lor să și descopăr lucruri noi.
• Sebi: Păi, în viitor, ce aș vrea eu cel mai mult e să mă fac actor, pentru că este pasiunea mea, e o pasiune foarte mare de-a mea, dar, dacă nu merge cu actoria și nu o să fac foarte mulți bani și n-o să reușesc să ajung foarte mare, mi-ar plăcea poate să mă fac și inginer, pentru că mie îmi place foarte mult și matematica, și fizica. Este așa ca un plan B.

– Rămâneți în România sau vă gândiți să plecați? Daca plecați, v-ați gândit unde anume va mutați și de ce?

• Sebi: Eu aș vrea să plec din România când termin liceul. Dacă reușesc să îmi îndeplinesc visul cu actoria, mi-ar plăcea să mă mut în America, la Hollywood, mai ales că am rude acolo. Dar, dacă nu merge cu actoria, cred că în Elveția aș vrea să locuiesc. E o țară sigură, foarte dezvoltată și cu salarii foarte bune.
• Ianu: Eu nu m-am decis încă. Aș vrea pe de-o parte să rămân în România, iar pe de altă parte, aș vrea să mă mut în America, în California sau oriunde altundeva. Nu sunt încă sigur, depinde de ce o să se întâmple în viitor.
• Mihnea: Eu aș cam vrea să plec în Norvegia. Și acolo sunt salarii bune, mai mici ca în Elveția, dar și viața e mai ieftină ca în Elveția. M-aș muta în Oslo, pentru că acolo există și European Space Agency. Cred că mi-ar plăcea mai mult ESA decât NASA, pentru că la NASA e mai dificil să te angajezi. Bine, și eu aș vrea în Norvegia, pentru că este și frig, iar mie îmi place frigul.

Ianu: ”Eu sunt membru MENSA de la 10 ani, cu un IQ mai mare decât 99,8% din oameni”

– Ce alte pasiuni mai aveți? Ați mai câștigat și alte concursuri?

• Sebi: Eu sunt pasionat de actorie. Joc pe scenă deja, mă pregătesc pentru a treia piesa de teatru care va avea loc în septembrie. Am participat la diverse concursuri de matematică, de geografie, de științe și m-am descurcat bine, am obținut rezultate foarte bune, de exemplu: medalie de bronz la națională la Upper, un concurs de matematică. Acum ne-am calificat toți trei la faza națională, la Olimpiada de Creativitate Științifică și sperăm să obținem un premiu și acolo.
• Ianu: Eu sunt membru MENSA de la 10 ani, cu un IQ mai mare decât 99,8% din oameni, membru INTERTEL și ISI IQ Society. Anul acesta, eu am participat la olimpiada STEM, la matematică, codare și științe unde am obținut locul patru în lume, pentru fiecare. Am mai luat și medalie de bronz la Concursul Internațional de Limbi Moderne HI-LINGUA. Mai fac și karate de 8 ani, fac de performanță și am centura maro-neagră. Am câștigat și aici medalii de argint și de bronz la campionatele naționale și internaționale.
• Mihnea: La mine, marea pasiune este astronomia. De mic sunt fascinat de Univers, dar îmi plac și fizica, și geografia, și microbiologia, dar și matematica. Îmi place și să cânt, iau lecții de canto și de pian. Am ureche muzicală absolută, așa că e foarte ușor pentru mine să cânt, mă relaxează. Iar cu pianul mă descurc binișor.

Sebi și Mihnea sunt doi copii deosebiți, pe care îi remarci imediat în timpul orelor. Cu greu îmi găsesc cuvintele care să descriere seriozitatea, inteligența, preocuparea și interesul acestor ”mici genii” pentru a dobândi tot mai multe cunoștințe în domenii cât mai diverse. În relația cu domnii profesori au manifestat mereu mult respect, bun simț, dar mai ales curiozitate pentru disciplinele predate. Au relații foarte bune și cu ceilalți colegi ai lor, sunt sociabili, au inițiative și se implică responsabil în toate activitățile clasei. Chiar sunt doi elevi pe care nu ai cum să nu îi apreciezi pentru ceea ce sunt. – Victoria Dumitrașcu, profesor de fizică și de chimie.

– Cum își petrec niște copii isteți ca voi timpul liber?

• Sebi: În majoritatea timpului nostru liber ne jucăm pe calculator împreună, fiecare la el acasă, de cele mai multe ori și vorbim pe Discord.

– Aveți vreun joc preferat?

• Ianu: N-avem neapărat un joc preferat. Depinde. Jucăm ce vrem în ziua respectivă, ce avem chef.
• Mihnea: Eu am un joc preferat, se numește Roblox. Cred că toată lumea îl știe.

– Fiți sinceri și spuneți-mi cât timp stați voi la calculator? Vă ajută timpul acesta petrecut în fața lui ca să deveniți mai buni în ceea ce faceți? Doar vă jucați pe calculator sau faceți și alte lucruri?

• Mihnea: Da, ne și jucăm, dar eu mă uit foarte mult la documentare și așa am învățat și engleza. Am început să stau pe calculator cam de pe la 5 ani și atunci am descoperit și YouTube-ul. Majoritatea canalelor pe care le urmăresc sunt în engleză. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru astronomie, așa am învățat geografie, toate țările și aproape toate capitalele lumii, istorie, cum au evoluat teritorial diverse țări. Am învățat singur, cu ajutorul tutorialelor, să fac editare video, să fac imagini 3D în Blender și Tinkercad și multe alte lucruri. Pe mine m-a ajutat foarte mult petrecutul timpului pe calculator.
• Sebi: Și pe mine m-a ajutat calculatorul așa cum spune Mihnea. Bine, eu am avut un laptop și mă jucam Roblox și mă uitam pe YouTube. Tot conținutul era în engleză, așa că mi-a fost ușor să învăț limba. Pe mine m-a ajutat mult să îmi fac cultură generală, pentru că am învățat foarte multe lucruri de pe internet, iar acum la școală știu deja multe lucruri pe care le-am aflat de pe net. De exemplu, la geografie am devenit foarte bun după ce am început să joc un joc cu un prieten care știa foarte bine geografie. Am început să ne concurăm și așa am învățat tot ce știu acum.
• Ianu: Eu mă jucam pe calculator de când eram destul de mic, nici nu știam cum să-l pornesc, dar mă jucam jocuri pe Google, adică pe poki.ro. Știu că intram și mă jucam jocuri. Când am mai crescut, am descoperit și eu, la fel, Roblox. Apoi mi-am luat un laptop și am descoperit mult mai multe jocuri. Sunt de părere că aceste jocuri și videoclipurile de pe YouTube m-au ajutat să învăț limba engleză și, mai mult, cam așa am descoperit eu informatica și codarea care îmi place foarte mult și-o practic. Calculatoarele sunt foarte utile dacă știi cum să le folosești.

Sebi: ”Noi învățăm totul logic și aplicat”

– V-au ajutat școlile în care învățați la acest proiect? Cine v-a ajutat cel mai mult? Credeți că e important rolul părinților în formarea voastră? Cât de mult v-au ajutat?

• Mihnea: Părinții ne-au ajutat.
• Sebi: Da, părinții, școala nu ne-a prea ajutat.
• Ianu: Părinții, școala la care am fost chiar m-a tras în jos, mi-a afectat foarte mult stima de sine și încrederea în mine. Însă m-am mutat recent la altă școală, iar aici lucrurile sunt mult mai bune și mă simt apreciat.
• Sebi: Deci, părinții, dar și calculatoarele, pentru că am avut acces la informații. Și ne-a mai ajutat și domnul profesor Ali Cabas, cel care a ținut cursul NASA, la Centrul Educațional ”Lumina”.
• Mihnea: Părinții ne-au ajutat cel mai mult și ne-au și susținut.

– Ce credeți că face diferența între un elev conștiincios care se preocupă de studiul la fiecare disciplină școlară și unul care face performanță?

• Ianu: Diferența între un copil care învață zi de zi la școală, la toate materiile și unul care reușește să obțină un premiu important, este acela că cel care se ocupă strict de ceea ce i se predă la școală devine un roboțel, căruia orice îi zici să facă, face. În cazul nostru, cu performanțe de genul acesta, ai nevoie de creativitate, trebuie să știi să folosești informațiile pe care le acumulezi.
• Sebi:  Da, cred ca noi ne folosim mai mult de logică, reținem mult mai ușor, pentru că învățăm totul logic și aplicat, știm să ne structurăm informația.
• Mihnea: Eu cred că noi suntem norocoși, pentru că ne-am născut cu o inteligență peste medie. Adică eu cred că diferența dintre un copil care învață în fiecare zi și unul care face performanță este aceea că primul muncește mult mai mult, iar cel de-al doilea își folosește inteligența mai mult.
• Sebi: Asta da, și așa. Mai contează și cât de multă încredere ai în tine și mai sunt și alți factori.
• Ianu: Cred că talentul fără muncă nu înseamnă nimic. Eu cred că muncesc cam cel mai mult din grupul ăsta, având în vedere faptul că am foarte multe activități: și karate, și matematică, și robotică.
• Mihnea: Eu nu simt ca muncesc prea mult, e mai mult o pasiune, aș zice că e ca un mix.
• Sebi: Mie mi se pare că eu și Mihnea mai mult ne relaxăm decât să muncim, iar, când învățăm, ne folosim logica și chiar ne concentrăm și așa și ajungem la performanță. Noi nu învățăm toată ziua.

– Aveți un mentor, vreun model, pe cineva pe care să-l luați drept exemplu?

• Sebi: Eu cred că ar fi fratele meu, că și el a mers la multe olimpiade și a avut multe rezultate, a luat multe medalii, inclusiv internaționale. Și eu vreau în viitor să fiu la fel de bun ca el sau poate chiar mai bun. De ce nu?
• Ianu: Eu nu am neapărat un model la modul general, ci am mai multe modele în diferite situații. Spre exemplu, aș vrea să fiu bun ca mama mea sau răbdător și înțelept ca sensei Marius Chiabei, instructorul meu de karate. Dar așa în general, eu îmi doresc să fiu cea mai bună versiune a mea pe care să încerc să o întrec în fiecare zi.
• Mihnea: Eu nu prea am un model. Aș vreau să fiu mereu eu însumi. Dar mi-aș dori să descopăr și eu lucruri și să fiu la fel de cunoscut ca Stephen Hawking.

– E o ultimă întrebare: ce vă face pe voi fericiți?

• Ianu: Libertatea. Să fiu liber, să mă joc pe calculator, să mă relaxez. Mă mai face fericit și să știu că am avut o zi bună.
• Sebi: Pe mine mă face fericit să nu am nicio grijă, niciun stres, când știu că am făcut destul pentru ziua aceea și că pot să stau să mă relaxez. Și mă mai fac fericit și rezultatele bune pe care le obțin.
• Mihnea: Și eu la fel. Mă simt fericit când nu am griji. Dar eu sunt fercit și când fac lucrurile care îmi plac mult, cum ar fi să ma joc pe calculator sau cu pisicile mele.