Mirabela Dauer, la un pas de tragedie după spectacol: “Am ieşit cu greu din scenă, sperând că cineva mă va ajuta, dar nimic”

Mirabela Dauer (74 ani) face dezvăluiri, în exclusivitate, despre perioada când tatăl ei a fost arestat și despre ce anume a moștenit de la mama ei. Ne spune ce visa să ajungă, atunci când era mică, și pentru ce a făcut, mai nou, o pasiune. Care a fost prima piesă pe care a cântat-o și cum era s-o pățească după ce a înghițit un țânțar în timp ce era pe scenă?

Mirabela Dauer, la un pas de tragedie după ce a înghițit un tânțar

Cântăreața ne povestește, într-un interviu de suflet acordat pentru FANATIK, despre drama pe care a trăit-o atunci când tatăl ei a fost arestat, despre cum a trebuit să renunțe la gimnastică și ce dorea, de fapt, să ajungă.

Mirabela, ai trecut prin multe în ultima perioadă. Spune-mi cum ești, cum te simți?

-Sunt bine acum, mulţumesc lui Dumnezeu. Nu e uşor, am avut multe cumpene şi m-a încercat din greu viața în ultimii ani, dar Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată. Merg la control ori de câte ori este nevoie, nu sar niciodată peste vreo programare și nu ies din cuvântul medicului. În fiecare zi sunt încrezătoare pentru că ştiu că Dumnezeu mă ţine tot timpul de mână, asta mi-a dovedit toată viața.

“L-am divinizat pe tăticul meu“

Cum a fost copilăria Mirabelei Dauer?

-Despre copilărie nu-mi amintesc foarte multe…Când aveam doar câţiva anişori tatăl meu a fost arestat şi copilăria mea nu a fost una normală. Îmi amintesc doar cum stăteam în braţele unchiului meu când l-am văzut pe tăticul meu dincolo de gratii. După ani, când a venit acasă, ţin minte că mi-a făcut un paltonaş din haina lui şi m-a dus la un cizmar unde mi-a comandat, pentru prima oară, o pereche de pantofi. Mi-i doream atât de mult încât am făcut aproape o “varză” din ei, pentru că îmi doream să aibă tot ce se putea. Cam astea sunt amintirile despre copilăria mea. L-am divinizat pe tăticul meu.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

“Mama mea a fost o răsfățată“

Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai “moștenit” de la mama ta?

-Mama mea a fost o răsfăţată. Tăticul a ţinut-o acasă să ne crească pe mine şi pe sora mea. Era de o curăţenie exagerată, lucru pe care l-am moştenit şi eu. Sunt extrem de ordonată şi casa trebuie să fie mereu lună. Era şi foarte cochetă așa că asta am moştenit de la ea.

Îți mai aduci aminte de ce te-ai apucat de gimnastică, și când?

-Eram foarte mică, în şcoala primară, şi-ți mărturisesc că eram chiar bună. Munceam mult şi mă visam campionă la marile concursuri. De mică am muncit mult și am știut că doar așa poți obține ce-ți dorești cu adevărat. Din păcate a trebuit să renunţ prea repede pentru că mi-au descoperit un suflu sistolic care îmi interzicea, cu desăvârșire, efortul fizic.

Care a fost melodia pe care ai cântat-o prima dată?

-Hmmm, îmi amintesc. Era o piesă a Angelei Moldovan , “Azi am să-ncrestez în grindă” , la Casă de cultură Turturele, undeva prin Bucureștii Noi. Îmi aduc aminte că aveam atâtea emoții…M-am îndrăgostit de scenă de-atunci şi am ştiut că asta este menirea mea…. Să cânt şi să aduc un dram de bucurie oamenilor

“Nu aş suporta gândul că aş putea să întârzii sau să apar în faţa publicului obosită“

 Care sunt tabieturile Mirabelei Dauer?

-Nu ştiu dacă sunt tabieturi, dar am câteva obiceiuri de la care nu prea mă abat. În primul rând masa de dimineaţă este cea mai importantă şi, indiferent dacă sunt sau nu acasă, micul dejun este sfânt. De altfel se ştie că e cea mai importantă masă și nu trebuie s-o sari.

Digisport.ro

FOTO Proteste la Munchen. ”Nici nouă nu ne place de tine! Ieși de pe stadionul nostru” / ”Își mulg fanii ca pe vaci”

Când am evenimente în afară Bucureştiului plec întotdeauna cu o zi înainte. Nu aş suporta gândul că aş putea să întârzii sau să apar în faţa publicului obosită. Asta pentru că respectul şi dragostea pentru publicul meu este enorm şi necondiţionat.

Oriunde aş merge vizitez mănăstirile sau bisericile din zonă. Dumnezeu îmi este mereu alături şi în locurile astea mă simt mai aproape de El. Faptul că îl simt faţa-n faţă cu mine şi pot să-i mulţumesc este o bucurie şi îmi încarc sufletul.

Unde ai petrecut cel mai frumos concediu?

-Nu prea am avut concedii, pentru că am cântat mereu și timpul nu mi-a permis acest lucru dar, de fiecare dată când am mers în turneu, am profitat de tot ce am văzut, am vrut să mă încarc cu energia țărilor respective. Îmi place să vizitez locurile frumoase şi mi-am făcut mereu timp să nu ratez nimic.

Israelul este, de departe, locul în care mă simt cel mai bine. Să mă reculeg în locurile sfinte, să mă plimb pe malul mării şi să simt briza pe una din terasele de-acolo cu picioarele goale în nisip,  este o binecuvântare şi o bucurie.

“Pe scenă am fost şi când l-am pierdut pe tăticul meu şi îmi stăpâneam cu greu lacrimile“

Care au fost cele mai deosebite momente pe care le-ai trăit pe scenă și pe care nu le vei uita niciodată?

-Scena este casa mea…Acolo mă simt cel mai bine chiar dacă şi acum am emoţii uriaşe. Îți spun sincer că pe scenă am fost şi la tristeţe, şi la bucurie.

Am înlemnit de emoţie în Cuba când am fost sărbătorită de zece mii de oameni şi m-am trezit în faţa unui coş cu flori de zece ori cât mine. Asta este o întâmplare pe care nu o voi uita niciodată.

“Am înghiţit un ţânţar şi nu mai puteam să respir. Toţi cei din culise se uitau la mine şi râdeau crezând că e o glumă“

-De asemenea îmi aduc clar aminte că, la un spectacol în Ungaria, la finalul recitalului am primit multe flori, enorm de multe. Aveam braţele pline şi, cum eu sunt mică, abia vedem peste ele. Şi cum mulţumeam eu publicului care aplauda încontinuu, la un moment dat am dispărut în fosă. Pur şi simplu am căzut cu tot cu flori. Din fericire nu am păţit nimic grav.

Altădată cum cântam eu cu tot sufletul, aşa cum mă cunoşti, eram la un spectacol în aer liber, vara desigur, am înghiţit un ţânţar şi nu mai puteam să respir… Am ieşit cu greu din scenă transfigurată la faţă şi dând din mâini neputincioasă, sperând că cineva mă va ajuta, dar nimic. Toţi cei din culise se uitau la mine şi râdeau crezând că e o glumă. Cu greu am reuşit să-mi revin.

Tot ceva de genul ăsta am păţit când m-am înecat cu o bucată de carne, sau ce mâncam eu atunci. Eram cu Corina Chiriac, în spatele cortinei şi ea, săraca, a sărit să mă bată pe spate ca să-mi revin. Şi uite cum alergam în jurul scenei cu Corina în spate, dându-mi pumni şi în jurul nostru colegii care se amuzau cum se “joacă” fetele înainte de spectacol. Și multe alte pățanii..

Dar știu că am trăit și momente cumplite în fața oamenilor…Pe scenă am fost şi când l-am pierdut pe tăticul meu şi îmi stăpâneam cu greu lacrimile. Durerea mă copleşea, dar spectatorii veniseră pentru mine acolo şi nu puteam să-i dezamăgesc. Mă gândeam permanent la el, dar mă uitam la public și cântam.

Pentru mine scena este totul. Pentru mine publicul este cel care mă ridică şi îmi dă un rost. Mie îmi place să cânt, oricând, oriunde şi aplauzele publicului îmi fac sufletul să înflorească.

“Iubesc oamenii, dar ei m-au rănit cel mai tare“

Mirabela, ești minunată, și sigur ai mai mult de 3 calități. Dar defecte?

-Hmm…grea întrebare, pentru că ce îmi vine acum în minte nu ştiu unde să le cataloghez, la calităţi sau la defecte…Iubesc oamenii, sunt un om foarte corect şi îmi place foarte tare să dăruiesc. Nu ştiu dacă astea sunt calităţi sau defecte, dar știu sigur că sunt parte din sufletul meu.

Care a fost cea mai mare dezamăgire din viața ta?

-Cum îţi spuneam, iubesc oamenii şi le dăruiesc totul, necondiţionat… şi da, tot oamenii m-au rănit cel mai tare, de cele mai multe ori.

Ce îți place să colecționezi din țările pe care le vizitezi?

-Păi toată lumea ştie că am o colecţie impresionantă de căni. A început totul de la o cană pe care am primit-o de la Dan Spătaru, dragul de el, şi a devenit un hobby.

Mai colecţionez clopoţei, de toate felurile şi toate mărimile şi magneţi. Aşa îmi amintesc de toate locurile pe unde am fost, şi nu au fost deloc puţine

“De când a început pandemia am făcut o pasiune pentru telenovelele turcești“

Mirabela Dauer are oare vreo pasiune secretă?

-Nu am pasiuni secrete. Singura mea pasiune este muzica. Dar, cu siguranță îți spun, sunt o mare consumatoare de filme. Am văzut cam tot ce se poate vedea, iar filmele care îmi plac le văd de cinci, șase ori cu aceeaşi plăcere. Înainte nu ratam niciun episod din “Tânăr şi neliniştit” şi, de ceva vreme, îmi plac telenovelele turceşti, cam de când a început pandemia. Iată că am făcut o nouă pasiune. Mi-a deschis apetitul Mioara Velicu care ştie tot ce apare, este pusă la punct cu toate serialele și telenovelele. Înainte de restricţii îmi plăcea să merg la cinematograf, acum îmi fac cinematograful la mine acasă.

 “Când eram mică îmi doream să mă fac benzinăreasă“

Dacă nu ai fi cântat, ce altceva crezi că ai fi reușit să faci, tot atât de bine ca muzica, ce alt talent minunat mai ai?

-Nu concep viaţa fără muzică şi niciodată nu m-am gândit serios ce aş fi făcut dacă nu aş fi cântat. Probabil că aş fi fost la fel de conştiincioasă şi serioasă indiferent ce aș fi făcut. Dar pot să-ţi spun că, atunci când eram mică, îmi doream foarte tare să mă fac benzinăreasă, adică să pun benzină în mașinile oamenilor, de la pompă. Erau nişte filme la vremea aia unde am văzut benzinărese în uniforme, foarte cochete şi drăguţe şi îmi doream să fiu ca ele.

Ai un repertoriu impresionat, dar există vreo piesă pe care să o iubeșți cel mai mult?

-Eu îmi iubesc toate piesele pentru că altfel nu l-aş putea cânta. Toată lumea ştie că ăsta este criteriul după care am acceptat să cânt o piesă. Să-mi placă, să-mi spună ceva, să mi se facă pielea de găină. Tocmai din acest motiv nu pot alege o piesă. Le iubesc pe toate.

În ce proiecte ești implicată acum, ce ar trebui să știe cititorii noștri despre planurile tale de anul acesta?

-E greu în vremurile astea să am planuri din punctul ăsta de vedere, mai ales pe termen lung. Ultimii ani nu au fost şi încă nu sunt prielnici. Mai ales pentru artişti, opţiunile au fost limitate.

Nimeni nu s-a gândit la noi în perioada asta. Aş vrea să cânt, să urc pe scenă cât mai des, dar vremurile nu mă lasă. Nu e uşor deloc, nu-ţi ascund că, pe lângă faptul că meseria mea mă ţine pe linia de plutire sufleteşte, este şi singura mea sursă de venit. Sunt o femeie singură iar viaţa este din ce în ce mai scumpă. Nu mai vorbesc de sănătate care te costă enorm.

Esenţial pentru mine este să fiu sănătoasă, să am linişte, să mă bucur de căţeluşul meu, fiinţa mea dragă cum îmi place să spun, să pot cânta oamenilor şi să am în prejmă oameni care să merite dragostea mea.