Interviul antologic al lui Marius Mitran cu Ilie Balaci: “Craiova s-a născut şi a murit odată cu mine!”

Vestea dispariţiei lui Ilie Balaci a căzut ca un trăsnet pentru fotbalul românesc. “Minunea Blondă” a Craiovei a plecat la 62 de ani, lăsând în urma lui amintiri de neuitat, poveşti minunate şi fapte cum poate oltenii nu vor mai trăi nicicând.

Toată magia a ceea ce a însemnat Ilie Balaci pentru Craiova, dar şi Craiova pentru Ilie Balaci a fost surprinsă într-un interviul antologic realizat, în 2010, de Marius Mitran pentru Jurnalul Naţional.

Marius Mitran: Când ai plecat să te înscrii la fotbal, ştiai ce te aşteaptă? Unde voiai să ajungi?
– Ilie Balaci: Doamna Crăciunescu, diriginta mea dintr-a VI-a, mi-a dat acum câţiva ani o lucrare de-a mea în care scriam că vreau să mă fac fotbalist ca să-i dau mingea printre picioare lui Dobrin. Şi lui Dumitru. Şi lui Dinu. Şi n-aveam decât 12-13 ani…

Ce a fost Craiova pentru tine? Dar Oblemenco?
– Craiova a fost totul. Craiova s-a născut şi a murit odată cu mine, să ştii, Marius. Iar Oblemenco a fost singurul zeu. N-a existat un om mai iubit în toată Oltenia. Nici o olteancă n-a fost vreodată iubită cât l-au iubit oltenii pe Nelu. Eu îl uram.

Cum aşa?
– Da, da. Aveam vreo 12-13 ani şi mă zgâiam cu capul pe gard, să-l văd mai bine. Eram copil de mingi sau doar veneam la meciuri să-l văd. Nu mai puteam să suport când auzeam 40.000 de oameni cum strigau: “Oblemenco al nostru e / Cel mai bun din RSR!”. De mine aveau să strige vreodată aşa?, mă gândeam eu… Era periculos chiar, că era mai popular decât Ceauşescu! După aceea, când ne-a luat lângă el, l-am iubit ca toţi oltenii. A fost mare. (Ilie trage din ţigară şi ochii i se împăienjenesc.)

“Teaşcă era un farsor! Cu pălăria, cu Partidul Comunist, cu vrăjeala!”

Cum era Teaşcă? E real că el a creat Craiova Maxima?
– E absolut fals. Teaşcă a fost, Dumnezeu să-l ierte, un actor. Un farsor. Era cu actoria, cu pălăria, cu Partidul Comunist, cu vrăjeala. N-are nici un merit la Craiova.

Dar care e antrenorul tău favorit? Lucescu?
– Nu, e Valentin Stănescu. Nea Tinel era extraordinar, nu ştiu ce făcea, ce ne zicea, cum ne îmbrobodea, dar avea rezultate. Nea Tinel a fost o figură!

De ce a plecat la Dinamo: “Craiova mi-a luat casa şi m-a lăsat cu doi copii mici în stradă!”

Craiova ar fi fost sub protecţia ministrului de Externe Ştefan Andrei şi a poetului Adrian Păunescu…
– Noi n-am prea simţit asta! Nu zic, poate ne-ar fi ajutat, dar eu zic că profesorul Stroe a fost mult din puterea Craiovei de dincolo de teren. Unde erau protectorii noştri când eu aveam nevoie de operaţie în străinătate? Unde au fost când Dinamo ne-a luat titlul la un gol diferenţă?

Apropo de Dinamo. Cum a fost acolo?
– Ştii cum a fost? M-am gândit aşa, după ce Craiova m-a lăsat în stradă cu doi copii mici şi mi-a luat casa, în ’84, ce-i doare cel mai mult pe olteni, pe cine au ei boala cea mai mare? Pe Dinamo! Ei bine, la Dinamo mă duc! Bine, poves­tea e mai lungă, dar până la urmă la Dinamo am ajuns.

“Ca pe Crişan nu l-am iubit pe niciunul”

Care ţi-a fost prietenul cel mai drag din echipă?
– Toţi mi-au fost dragi, dar ca pe Crişan nu l-am iubit pe ni­ci unul. Tare drag mi-a fost Zoli! Mult mi-aş dori să-l mai văd, dar să vină el înapoi, nu să mă duc eu la el, Doamne pă­zeş­te! Pe toţi care s-au dus aş mai vrea să-i văd: pe doctorul Sică Frânculescu, pe Sebi Domozină, pe Zoli, pe nea Tică Oţet…

Digisport.ro

Notele primite de Istvan Kovacs în marile publicații sportive, după Barcelona - PSG 1-4

Ziua cea mai fericită?
– Când mi s-au născut fetele, atunci am fost cel mai fericit.

Cea mai tristă?
– Când cu accidentarea, 21 februarie 1984. Când am căzut ca de pe un bloc cu 11 etaje, vorba lui văru-meu.

Ai vorbit de atunci cu Arezanov, de la Baia Mare?
Ştii care e adevărul? În meciul ăla le dădusem lui Cârţu şi lui Geolgău, parcă, vreo trei-patru pase, îi lăsasem “singur cu portarul” şi ei ratau, ratau. M-am gândit că poate e vreun aranjament şi nu ştiu eu… I-am făcut semn lui nea Tică să mă schimbe, cu vreo cinci minute înainte de accident. Dar până s-a încălzit Adrian Popescu, până a venit la margine… Cu jumătate de minut dacă venea mai repede… Dar, cine ştie, poate se întâmpla altă dată…

Adversarul cel mai prestigios?
– Am avut mulţi: Gentile, Briegel, Brehme, Passarella, Ardiles, Trésor…

Meciul cel mai bun?
– Cel cu Chile din 1982, de la Santiago, în turneul sud-american al naţionalei.

Care a fost cel mai bun fotbalist din lume: Pelé sau Maradona?
– Cruijff.

“Craiova a fost cea mai frumoasă echipă din toate timpurile”

Ce i-ai dat fotbalului? Ce ţi-a dat el?
– I-am dat totul, viaţa şi sănătatea mea. Mi-a dat şi el înapoi destule. M-a făcut Ilie Balaci!

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce moment ai întoarce din mersul său?
– Mai multe. Bara lui Zoli cu Benfica să fie gol. Eu să nu fiu lăsat acasă în ’84, la turneul final din Franţa al Campionatului European, când Rică Răducanu a bătut la uşa fie­că­rui convocat, la Hotelul Bucureşti, ca să-l trezească, şi la mine n-a bătut. Eram cu Dana în pat atunci şi i-am spus că la mine n-o să bată! Atunci am plâns prima şi singura dată.

Când ai ştiut că vei fi mare fotbalist?
– Din prima zi.

Craiova a fost cea mai bună sau cea mai frumoasă echipă?
– Craiova a fost şi cea mai bună, şi cea mai frumoasă echipă a tuturor timpurilor. Eu am fost şi cel mai mare, şi cel mai frumos, şi cel mai bun fotbalist!

Pe cine ai admirat dintre fotbaliştii români?

– Pe Oblemenco. Pe Liţă Dumitru.

“Cel mai mult am iubit Craiova. Şi o iubesc”

De ce n-ai jucat în perioada Ştefan Covaci decât foarte puţin?
– Eu am iubit fotbalul, el l-a văzut altfel. Ce să spun? Doar doi unguri am întâlnit în viaţă supermeseriaşi în fotbal: Zoli Crişan şi Loţi Bölöni.

Cum îi vezi azi pe băieţii Craiovei Maxima? S-au schimbat?
– Toţi ne-am schimbat. Dar eu îi recunosc şi dacă sunt cu spatele şi îmbrăcaţi în pufoaice.

Care a fost cel mai frumos moment din viaţa ta de fotbalist?
– Că a existat Universitatea Craiova. Pe ea am iubit-o cel mai mult. Şi o iubesc.

BORNELE LUI BALACI
1. Antrenorul preferat: Valentin Stănescu
2. Coechipierul preferat: Zoli Crişan
3. Cel mai bun preşedinte: Corneliu Stroe
4. Cel mai bun fotbalist român: Ion Dumitru
5. Cel mai bun fotbalist străin: Johann Cruijff
6. Mâncarea preferată: fasolea cu ciolan
7. Solistul preferat: Cristi Minculescu
8. Muzica preferată: Tudor Gheorghe
9. Cel mai dificil adversar: Mureşan (Poli Iaşi)
10. Cel mai prestigios adversar: Maradona
11. Meciul cel mai bun: cu Chile, în 1982
12. Oraşele preferate: Craiova, Dubai
13. Trofeul  cel mai drag câştigat ca şi antrenor: Cupa Campionilor Africii cu Olympique Casablanca
14. Ziua cea mai rea: 21.02.1984. Când l-a scos din fotbal Arezanov (Baia Mare)
15. Cel mai frumos public: al Universităţii Craiova